ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1966/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 17 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând obligarea acesteia la calcularea corectă a punctajului realizat de reclamant în anul 2001, cu luarea în considerare a celor 12 luni calendaristice.

Prin încheierea din 1 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiș.

Prin decizia civilă nr. 28 din 14 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 01.07.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019 pe care a casat-o și a trimis cauza la Tribunalul Timiș, secția I civilă - Completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, pentru continuarea judecății.

Prin sentința civilă nr. 569/PI din 31 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș, având ca obiect recalcularea pensiei.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1601 din 11 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins (ca nefondat), apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 569/31.03.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, prevalându-se de motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 311 din 23 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1601/11.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, prin care a solicitat, în esență, admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării deciziei de pensionare nr. x/24.04.2019, emisă de Casa de Pensii Timiș și cu obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii Timiș la emiterea unei noi decizii în care să calculeze corect punctajul.

La 10 mai 2022, recursul a fost comunicat intimatei Casa Județeană de Pensii Timiș care nu a depus întâmpinare.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 311 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1601 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin urmare, decizia atacată (cu recurs) vizează revizuirea unei hotărâri în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează retractarea unei hotărâri dacă:

"(1) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează un litigiu de asigurări sociale, prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat obligarea acesteia la calcularea corectă a punctajului realizat de reclamant în anul 2001, cu luarea în considerare a celor 12 luni calendaristice, fiind invocate prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, aplicabile în raport cu data declanșării litigiului (17.12.2019):

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite."

Dispoziția legală anterior evocată reglementează litigiile care nu au prevăzută calea de atac a recursului, după criteriul materiei.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, decizia civilă nr. 1601 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, care a făcut obiectul cererii de revizuire, fiind supusă numai căii de atac a apelului, este definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Cum hotărârea a cărei revizuire se solicită este definitivă, rezultă că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este definitivă.

În consecință, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate, rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în cauză fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 311 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 311 din 23 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.