ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1427/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1427/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 9 iunie 2022
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 17 decembrie 2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010 prin raportare la cele 12 luni calendaristice, nu 11 luni și de a nu mai trece abuziv luna decembrie la anul următor.
Prin sentința civilă nr. 620/PI din 7 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș, având ca obiect recalcularea pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie prin care să fie calculat în mod corect punctajul pentru anul 2010.
Prin decizia civilă nr. 1544 din 9 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiat apelul formulat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 620/PI din 7 aprilie 2021 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.
Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, conform art. 509 (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Prin decizia civilă nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1544 din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Timiș.
Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, anularea deciziei nr. 328568 emise de Casa Județeană de Pensii Timiș și emiterea unei noi decizii care să conțină punctajul corect calculat, întrucât nu s-au avut în vedere probele administrate de acesta, context în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare de intimata Casa Județeană de Pensii Timiș.
La termenul din 9 iunie 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 16 din 12 ianuarie 2022, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1544 din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 (1) pct. 1 C. proc. civ.
Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu privind asigurări sociale, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010.
Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.
Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.
Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Totodată, se constată că obiectul cererii de recurs îl constituie decizia Curții de Apel Timișoara prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuent, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., context în care se reține că sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) din același Cod, potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este suspusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită și ca urmare se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 16 din 12 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII TIMȘ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.