ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 671/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28.10.2019 sub nr. de dosar x/2019 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând calcularea corecta a drepturilor de pensie având in vedere ca nu au fost luate in calcul sumele obținute in munca in luna decembrie 1992.

Tribunalul Timiș, secția I-a civilă prin sentința civilă nr. 306/PI din 27 martie 2020 a respins cererea formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din data de 23 iulie 2020 în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 306/27.03.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că pretențiile reclamantului din prezenta cauză fac obiect de analiză și în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, dosar în care s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea temeiniciei acestora.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, susținând, în esență, că nu este de acord cu suspendarea în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât în dosarul nr. x/2019 a renunțat la efectuarea expertizei contabile, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și trimiterea dosarului spre judecare completului învestit cu soluționarea apelului.

Înalta Curte, analizând încheierea recurată prin raportare la criticile formulate prin cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Din analiza dispozițiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății și anume când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Măsura care a întrerupt cursul judecății - prin suspendare - a fost dispusă în prezenta cauză pentru că în cadrul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiș, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru verificarea temeiniciei pretențiilor.

Or, se constată că, reclamantul A., în cadrul soluționării dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiș prin concluziile scrise depuse la dosar a menționat că dorește soluționarea cauzei și că a renunțat la efectuarea expertizei contabile.

În acest context, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte reține că măsura procesuală a instanței, care a întrerupt cursul judecății nu îndeplinește condiția premisă a cazului de suspendare facultativă analizat, măsură care are, caracter excesiv, raportat la stadiul procedurii și a manifestării de voință a reclamantului de a renunța la efectuarea expertizei contabile.

Or, a subordona continuarea judecării pricinii de față de efectuarea unei expertize contabile la care partea a renunțat, reprezintă o încălcare a principiului disponibilității a reclamantului care nu își are justificare legală în dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care recunosc facultatea instanței de a suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

În consecință, se constată că raportat la circumstanțele și datele concrete ale speței, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text în care urmează a fi încadrate criticile de nelegalitate formulate de recurent, întrucât se invocă nesocotirea unei norme de procedură.

Ca atare, conform art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, încheierea recurată va fi casată și cauza trimisă spre continuarea judecății aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 23 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.