ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2495/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Bihor la data de 16 noiembrie 2012, S.A. a solicitat, în contradictoriu cu

A.R.I.A., să se constate că are o vechime totală în munca prestată în cadrul

pârâtei pe perioada anilor 1980 - 1990 și eliberarea unei adeverințe în acest

sens, care să îi servească la pensie.

Prin Sentința nr.

242/LM din 23 aprilie 2013, Tribunalul Bihor, secția I civilă, a admis excepția

de necompetență materială și, în consecință, a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

S-a apreciat de către

instanță că întrucât între părți nu au existat raporturi juridice de muncă,

întemeiate pe un contract individual de muncă, ci contracte civile de

colaborare, în baza cărora reclamantul a prestat activități artistice, părțile

din prezenta cauză nu se află într-un conflict de muncă, în sensul art. 266 C.

muncii, ci a unor raporturi juridice civile, motiv pentru care a făcut

aplicațiunea art. 1 și 5 C. proc. civ. coroborate cu art. 159 din cod.

Prin Sentința civilă

nr. 17522 din 17 septembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis

excepția de necompetență materială. A declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, în raport de dispozițiile art. 266 și 269 C. muncii.

Prin Sentința civilă

nr. 4620 din 15 aprilie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale. A

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. A

constatat ivit conflictul negativ de competență. A înaintat cauza la Înalta

Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, reținând că

potrivit art. 269 C. muncii, instanța competentă este cea în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau reședința, după caz, reclamantul.

Înalta Curte va

respinge sesizarea de regulator de competență, în considerarea argumentelor ce

succed:

Delimitarea

atribuțiilor instanțelor judecătorești, prin intermediul regulilor de

competență jurisdicționale, se realizează, potrivit C. proc. civ., în cadrul

celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește

competența materială, privită sub aspectul funcțional, prin aceasta se

stabilește, în primul rând, ierarhia instanțelor judecătorești, iar sub aspect

procesual, se determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului,

cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

Se reține așadar, că

prin normele de competență materială se realizează o delimitare între instanțe

de grad diferit, în timp ce, prin cele de competență teritorială, delimitarea

privește instanțe de același grad.

În activitatea de

judecată se pot ivi situații în care două sau mai multe instanțe se pot

considera competente sau, dimpotrivă, necompetente a soluționa o cauză,

reglementate în procedura civilă.

Astfel, potrivit art.

20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență, când două

sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Or, în speță, se

observă că prima instanță învestită, respectiv Tribunalul Bihor, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei, prin admiterea

unei excepții de necompetență materială a tribunalului.

La rândul său,

Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei, însă

prin admiterea unei excepții de necompetență teritorială a instanței.

Deși dispozițiile

art. 20 alin. (2) C. proc. civ. nu o prevăd expres, este necesar ca pentru

nașterea unui conflict de competență, declinările reciproce de competență să

privească aceeași formă de competență, iar instanțele să-și conteste, reciproc,

același gen de competență materială sau teritorială.

În speță însă,

declinările de competență s-au realizat în considerarea unor argumente care au

vizat norme de competență diferite (materială și, respectiv, teritorială).

Ca atare, se constată

că în cauză nu există un conflict negativ de competență în sensul dispozițiilor

legale menționate, motiv pentru care se va respinge sesizarea de regulator de

competență, urmând a-și produce efecte ultima hotărâre de declinare a

competenței, care învestește Tribunalul Bihor cu soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea de

regulator de competență formulată de Tribunalul București, secția a VIII-a

civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1

octombrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ