ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2736/2014

Deliberând asupra cauzei de față, reține

următoarele:

Prin

decizia nr. 114A din 7 aprilie 2014 Curtea de Apel București a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Regia Autonomă Administrația

Patrimoniului și Protocolului de Stat împotriva deciziei nr. 732 A din 14

octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivare, s-a reținut că cererea de

revizuire, întemeiată în drept pe art. 322 alin. (1) pct. 3

C. proc. civ., este

inadmisiblilă.

Aceasta deoarece revizuenta nu invocă pieirea

absolută a bunului după pronunțarea deciziei, ci imposibilitatea predării

acestuia, argumentată prin faptul că bunul nu se află în posesia sa, teză ce nu

se subscrie motivului de revizuire reglementat de textul de lege invocat.

Nici motivarea întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 teza 1

C. proc. civ. nu a fost reținută,

față de împrejurarea că nu au fost întrunite, cumulativ, toate

condițiile.

Înscrisul nou invocat de revizuentă este

reprezentat de adresa din 11 februarie 2014 emisă de Jandarmeria Română prin

care se comunica revizuentei că suprafața S5 care face obiectul sentinței

civile nr. 1244 din 05 octombrie 2007 aparține Statului Român, fiind în

administrarea Jandarmeriei Române.

Înscrisul a fost emis la o dată ulterioară

pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, dar nu poate fi considerat

înscris nou, din punct de vedere al dispozițiilor art. 322 pct. 5

C. proc. civ.,

deoarece se referă la o situație juridică ce exista și la data pronunțării

deciziei.

Deși este un înscris care nu a fost folosit

în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, nu s-a dovedit că acesta

nu a putut fi invocat în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se

solicită, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, ceea ce împiedică primirea de către

instanță a cererii de revizuire și rejudecarea procesului finalizat deja prin

pronunțarea unei hotărâri irevocabile.

Mai mult de atât, în susținerea cererii de

revizuire s-a arătat că terenul în litigiu a trecut în administrarea

Jandarmeriei Române prin H.G. nr. 343 din 30 aprilie 1999, ceea ce dovedește

încă o dată faptul că nu există o împrejurare mai presus de voința revizuentei

care să fi împiedicat-o pe aceasta să invoce situația juridică a terenului

menționată în prezenta cerere în procesul anterior, finalizat cu pronunțarea

deciziei a cărei revizuire se solicită.

Faptul că reprezentantul revizuentei a

intervenit în acel proces la ultimul termen de judecată nu poate duce la

concluzia admisibilității cererii de revizuire, în condițiile în care aceasta a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 3 și 5

C. proc. civ. și nu

pe apărarea necorespunzătoare a revizuentei (art. 322 pct. 6 C. proc. civ.).

Împotriva acestei decizii

Regia Autonomă

Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat a declarat recurs, ce a

fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța a aplicat greșit art. 322

pct. 3 C. proc. civ., deoarece revizuenta se află în imposibilitatea obiectivă

de a preda imobilul, ceea ce echivalează cu situația în care obiectul nu

s-ar mai afla în ființă.

Conform înscrisurilor aflate la dosar,

respectiv expertiza de identificare a terenului și adresa Jandarmeriei

Române, imobilul în cauză nu este în proprietatea recurentei revizuente, fiind

în posesia C. SA și intabulat în favoarea Jandarmeriei Române.

Analizând excepția nulității recursului,

invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor”.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția

motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de

recurs”.

De asemenea, potrivit art. 306

alin.

(3) C. proc. civ. „indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”.

În cauză, recurenta revizuentă a invocat, ca

temei de drept al recursului, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar

dezvoltarea criticilor vizează aspecte legate de administrarea și interpretarea

probatoriului în cauză.

Susținerile recurentului pârât nu constituie

critici ale argumentelor legale prezentate de instanța de apel în susținerea

soluției pronunțate, ci se referă o greșită reținere a situației de fapt cu

privire la imobil și la o greșită interpretare a probelor administrate,

respectiv a răspunsului emis de Jandarmeria Română.

Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre nelegală.

Pentru a conduce la modificarea hotărârii,

recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în

drept.

În acest sens, trebuie menționat că

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea

hotărârii.

În consecință, văzând că în speță nu este

posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să

constate nulitatea recursului în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de revizuenta

Regia Autonomă Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat împotriva

deciziei nr. 114 A din 7 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16

octombrie 2014.