ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2017

Decizia nr. 379/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 1 iulie 2016 sub nr. 4713/2/2016 revizuenta Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 732A din 14 octombrie 2008, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/3/2005.

În motivare, revizuenta a arătat că, ulterior judecății, a descoperit înscrisuri care dovedesc fără putință de tăgadă faptul că imobilul - teren în suprafață de 8,622,00 mp (9.052,00 mp conform Raportului de expertiză efectuat de expert A., suprafața rezultată din însumarea suprafețelor S2 - 4.099,00 mp, S4 - 2,701,00 mp și S5 - 2,252 mp), situat în comuna Ciolpani, sat Izvoranu, jud. Ilfov, pe care a fost obligată să îl restituie în baza legislației speciale reparatorii, nu se afla în administrarea RAAPPS. Aceste înscrisuri sunt reprezentate de: extras de carte funciară privind imobilul în suprafață de 7.903 mp, situat în Izvorani; extras de carte funciară privind imobilul în suprafață de 3.736 mp, situat în Ciolpani, UAT Ciolpani; și extras de carte funciară privind imobilul în suprafață de 30.483 (măsurată 30.492) mp, situat în Izvorani, UAT Ciolpani.

A mai arătat revizuenta că, analizând planurile topografice ale zonei și vecinătăților privind numărul topografic al imobilelor/parcelelor și nr, cadastral al acestora, a identificat trei presupuse numere cadastrale aparținând Ioturilor de teren ce au făcut obiectul Sentinței civile nr. 1244/05A 0.2007. Urmare a identificării numerelor cadastrale menționate RAAPPS a formulat cerere pentru eliberare extras de carte funciară pentru informare cu privire la imobilele înscrise în UAT Ciolpani. La data de 8 iunie 2016 OCPI Ilfov - BCPI Buftea a eliberat extrasele de carte funciară solicitate, din acestea rezultând în mod cert că dreptul de proprietate asupra întregului imobil-teren ce a făcut obiectul Sentinței civile nr. 1244 din 5 octombrie 2007, aparține și se afla întabulat în favoarea altor persoane decât RAAPPS, încă de la o dată anterioară pronunțării hotărârii menționate și chiar anterior efectuării în cauză a expertizei topo.

Revizuenta reiterează faptul că, expertul desemnat în cauză A. a "localizat proprietatea revendicată într-o zonă unde RAAPPS nu mai deținea teren în administrare. În acest sens a făcut dovada cu documentația cadastrală depusă de regie cu proprietățile ce le are în administrare în acea zonă. Expertul nu a precizat cine este proprietarul suprafețelor de teren S4 și S5 ei doar a făcut presupuneri arătând că S4 - 2701 mp. „teren rămas la dispoziția RAAPPS", iar suprafața de teren S5 - 2.252 mp împrejmuită fără acces (măsurată prin exteriorul gardurilor) este „folosită de o persoană particulară neidentificată deși ar trebui să fie tot a RAAPPS", fără a indica vreun număr de identificare cadastral/topografic sau al cărții funciare.

Cu privire la suprafața de teren S2 - 4.099 mp, conform anexei nr. 5, expertul arată clar că aceasta este deținută de B. SA, și, cu toate acestea, prin hotărârea dată, instanța a obligat RAAPPS la restituirea în natură în favoarea intimatei-reclamante și a acestui imobil-teren. Revizuenta a mai arătat că, prin adresele nr. 14959 din 11 decembrie 2013 și nr. 15266 din 20 decembrie 2013, a solicitat Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să-i transmită toate datele pe care Ie deține referitoare la terenul în cauză - ex. plan cadastral de identificare, număr de carte funciară, număr cadastral, suprafață, dimensiuni de laturi etc. - teren situat pe latura vestică a incintei deținute de aceasta în comuna Ciolpani și identificat conform expertizei tehnice întocmite în cauză.

Prin Adresa nr. 157.360, înregistrată la sediul RAAPPS sub nr. 1742 din 11 februarie 2014, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române o informează pe revizuentă că suprafața de teren S4 care face obiectul Sentinței civile nr. 1244 din 5 octombrie 2007, aparține Statului Român, fiind în administrarea Jandarmeriei Romane conform H.G. nr. 343 din 30 aprilie 1999, fără a indica însă numărul de carte funciară sau numărul cadastral al imobilului, respectiv nici măcar numărul poștal. Birourile de carte funciară nu pot elibera extras de carte funciară dacă nu se cunoaște fie numărul cadastral fie numărul de carte funciară - or în cazul de față nu se cunoștea niciunul astfel că, atât RAAPPS cât și intimata-reclamantă C. s-au aflat practic în imposibilitatea înfățișării înscrisurilor în fața instanței de judecată.

În situația în care înscrisurile doveditoare cu privire la deținătorul de drept al imobilului teren ce a făcut obiectul contestației în dosarul menționat se aflau la dosarul cauzei, la data soluționării pe fond a apelului, prin Decizia civilă nr. 732A din 14 octombrie 2008 de către instanța Curtea de Apel București, se impunea admiterea apelului formulat de către RAAPPS și nu respingerea acestuia. Prin întâmpinarea formulată, intimata D., în calitate de moștenitoare a intimatei C., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Prin Decizia nr. 736/A din 3 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că înscrisurile pe care se întemeiază cererea de revizuire sunt reprezentate de extrasele din cărțile funciare nr. 53169, nr. 59972 și respectiv nr. 50978 eliberate de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov, la data de 8 iunie 2016. Toate aceste înscrisuri au fost obținute de revizuentă la data de 8 iunie 2016, ca urmare a cererilor adresate de aceasta Oficiului de Publicitate Imobiliară Ilfov la data de 6 iunie 2016. Totodată, din mențiunile celor trei extrase de carte funciară, rezultă că dreptul de proprietate întabulat în cartea funciară nr. 53169 a fost înscris la data de 2 mai 2001, în favoarea SC TC B. SA, dreptul de proprietate întabulat în cartea funciară nr. 59972 a fost înscris la data de 27 iulie 2004. În favoarea numitului E., iar dreptul de proprietate întabulat în cartea funciară nr. 50978 a fost înscris la data de 18 noiembrie 2011, în favoarea Statului Român, prin Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în administrarea F. București.

Deși aceste înscrisuri au fost emise la o dată ulterioară pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, instanța de judecată a apreciat că acestea pot fi considerate înscrisuri noi, din punct de vedere al dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece se referă la situații juridice care existau și la data pronunțării deciziei, înscrierea în cartea funciară a unui drept neavând potrivit Legii nr. 7/1996, care guvernează regimul juridic al acestor operațiuni, caracter constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate.

Astfel, potrivit extraselor CF menționate, dreptul înscris în cartea funciară nr. 53169 în favoarea SC TC B. SA, a fost dobândit în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 9 octombrie 1996, dreptul de proprietate înscris în cartea funciară nr. 59972, în favoarea numitului E., a fost dobândit în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2390 din 12 noiembrie 1998, iar dreptul de proprietate înscris în cartea funciară nr. 50978, în favoarea Statului Român, prin Ministerul Administrației și Internelor, inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în administrarea F. București, a fost dobândii în temeiul H.G. nr. 343 din 30 aprilie 1999, H.G. nr. 177 din 19 aprilie 2000, H.G.

nr. 1705/2006 și a proceselor-verbale de predare-primire nr. 91289 din 28 mai 1999, nr. 96425 din 19 aprilie 2000, nr. 2280118 din 26 mai 2003, nr. 331851 din 19 noiembrie 1992, nr. 142160 din 26 octombrie 1998 și nr. 96425 din 19 aprilie 2000 emise de MAI. Pe de altă parte, deși este real că aceste înscrisuri nu au fost folosite în procesul finalizat prin pronunțarea Deciziei civile nr. 732A din 14 octombrie 2008 de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în Dosarul nr. x/3/2005, fiind emise ulterior pronunțării acestei decizii, așa cum s-a arătat, ele nu îndeplinesc condiția de a nu fi putut fi prezentate instanței datorită unei împrejurări mai presus de voința părții revizuente.

Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de voința părții sau ca urmare a reținerii acestora de partea adversă. În consecință, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire. Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar ne valorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse (care l-a reținut) sau unei împrejurări mai presus de voința părții revizuente (împrejurare, care, de asemenea, a împiedicat administrarea acestuia).

Au fost considerate lipsite de relevanță, sub aspectul analizat - al admisibilității cererii de revizuire de față, susținerile revizuentei în sensul că nu ar fi putut obține aceste extrase CF, în lipsa cunoașterii numerelor cadastrale ale imobilelor înscrise în CF sau a numerelor cărților funciare, câtă vreme cărțile funciare nr. 53169 și nr. 59972, erau deja deschise, în anul 2001, respectiv 2004, așadar cu mult timp anterior soluționării apelului prin decizia ce face obiect al revizuirii, La dosarul cauzei, ulterior identificării imobilului în litigiu, prin expertiza judiciară, nici în prima fază procesuală, nici în apel, ca, de altfel, nici în recurs, nu se regăsesc solicitări adresate de instanță sau revizuentă Oficiului de Cadastru în vederea identificării situației juridice de la data soluționării cauzei prin decizia ce face obiect al revizuirii a imobilului în litigiu, eventual în urma comparării datelor deținute de această autoritate cu concluziile expertizei judiciare realizate în cauză și nici înscrisuri care să ateste un refuz de furnizare a unor astfel de informații de către Oficiul de Cadastru sau în sensul condiționării comunicării acestor relații de furnizarea de către revizuentă a numerelor cadastrale ale imobilelor înscrise în CF sau ale cărților funciare.

Totodată, aceste două înscrisuri invocate au fost emise de o autoritate a statului care nu a figurat ca parte în litigiul soluționat prin decizia care face obiect al revizuirii și puteau fi eliberate, în temeiul legii, oricărei persoane interesate, astfel că titularul cererii de revizuire era în situația de a le putea procura și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care le considera relevante pentru obținerea de consecințe juridice, iar în caz de refuz, acesta ar fi avut oricum posibilitatea de solicita instanței realizarea unor atare demersuri, conform art. 175 C. proc. civ.

Situația exercitării unei posesii parțiale a imobilului ce a făcut obiect al litigiului, de către alte subiecte de drept, care nu au avut calitatea de părți în litigiul soluționat prin decizia ce face obiect a! revizuirii, a fost evidențiată prin chiar expertiza realizată în cauză în prima instanță, iar prin cererea de apel, revizuenta a formulat obiecțiuni cu privire la posesorul unor parcele din terenul identificat de expertiză ca fiind cel preluat abuziv de la autoarea intimatei, susținând că nu mai deține teren în administrare în zona în care terenul în litigiu a fost identificat prin sus menționata expertiză. Ca atare, de vreme ce în apel revizuenta a formulat atare obiecțiuni, aceasta avea nu numai dreptul, dar și obligația de a proba, prin obținerea unor înscrisuri relevante, că nu are calitatea de deținător al terenului preluat abuziv de la autoarea intimatei.

De altfel, o atare posibilitate a fost la îndemâna revizuentei și la momentul declarării căii de atac a recursului, cunoscut fiind faptul că, proba cu înscrisuri este admisibilă, în calea de atac extraordinară, în condițiile art. 305 C. proc. civ. Informațiile solicitate de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov sunt publice, ceea ce permitea revizuentei accesul la ele, dovadă că acesta a și intrat în posesia extraselor de carte funciară invocate drept înscrisuri noi în urma unei simple solicitări.

Aceasta, deși invocă necunoașterea datelor la care s-a făcut anterior referire - numerele cadastrale ale imobilelor sau ale cărților funciare - nu a dovedit ca atare informații erau considerate esențiale de emitentul extraselor CF pentru identificarea dalelor deținute în legătură cu aceste imobile și comunicarea lor, respectiv că oficiul de cadastru ar fi refuzat comunicarea unor astfel de relații, în condițiile în care i s-ar fi pus la dispoziție doar expertiza judiciară realizată în cauză.

Prin urmare, instanța a apreciat că neobținerea înscrisurilor noi anterior analizate, invocate în revizuire ca fund doveditoare, pe parcursul cercetării judecătorești în apel sau în recurs, îi este imputabilă revizuentei, care nu poate invoca propria culpă în a face diligentele necesare și utile, pentru a procura astfel de înscrisuri, la momentul formulării obiecțiunilor la expertiză în primă instanță sau a căii de atac a apelului, respectiv a recursului, pentru ca ulterior să formuleze cerere de revizuire pentru lipsa de la dosarul cauzei a acestora. De altfel, revizuenta nu a probat și nici nu a invocat că s-a aflat într-o situație de forță majoră în a obține aceste înscrisuri, dovadă că aceasta a intrat în posesia lor, ca urmare a unei simple cereri adresate Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară competent.

În același timp, așa cum s-a statuat cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 114A din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, irevocabilă, terenul din administrarea Jandarmeriei Române a dobândit acest regim juridic prin H.G.

nr. 343 din 30 aprilie 1999, hotărâre care, de altfel, se regăsește anexată în dosarul de apel - aspect care apare menționat și în extrasul de Carte Funciară nr. 50978 - instanța anterioară învestită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de aceeași revizuenta împotriva aceleiași hotărâri, apreciind că „nu a existat o împrejurare mai presus de voința revizuentei care să fi împiedicat-o pe aceasta să invoce situația juridică a terenului în procesul anterior, finalizat cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită". De altfel, și în privința situației atestate de anterior menționatul extras de carte funciară, deși este real că înscrierea dreptului în cartea funciară nr. 50978 în favoarea Statului Român, prin Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în administrarea F. București, s-a realizat doar ulterior pronunțării deciziei civile ce face obiect al revizuirii, respectiv în anul 2011, în condițiile în care terenul a fost identificat printr-o expertiză judiciară realizată în prima faza procesuală, iar susținerea din calea de atac a apelului, exercitat de revizuenta în cauză, a vizat faptul că aceasta nu are în detenție terenul astfel identificat, nimic nu ar fi împiedicat-o pe aceasta, ca realizând minime diligente în dovedirea cererii de apel formulate,

să procure și să înfățișeze în cadrul procedurii judiciare desfășurate, solicitând relații autorităților competente privind situația juridica reală a terenului în litigiu, înscrisurile care au stat ia baza înscrierii ulterioare în cartea funciară a acestui drept, iar în caz de refuz al autorităților deținătoare să solicite concursul instanței, în condițiile stabilite de art. 175 din C. proc. civ. Or, în dosarul în care a fost pronunțată decizia ce face obiect al revizuirii respectiv, în cele atașate, nu se regăsesc solicitări care să provină de la revizuentă și care să vizeze comunicarea, către aceasta sau către instanțe, de către Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, respectiv de către F. București sau de către Oficiul de Publicitate Imobiliară Ilfov, a unor date relevante pentru stabilirea situației juridice a imobilului asupra căruia a purtat litigiul.

Tot astfel, revizuenta nu se poate plânge de un eventual refuz de comunicare a unor astfel de reiații de către deținătorii acestora - autorități publice - în condițiile în care s-a dovedit că aceste autorități au răspuns favorabil unor simple cereri formulate de acesta, însoțite de expertiza judiciară, dovada de necontestat în acest sens fund comunicarea, în anul 2014, prin Adresa nr. 1742/2014 emisă de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (care face mențiunea că datele au fost solicitate de revizuenta doar în anul 2013) a acestor date care apar menționate și în extrasul CP analizat (solicitat de revizuenta doar în anul 2016), invocat drept înscris nou. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat, arătând că, deși instanța de revizuire a apreciat că înscrisurile doveditoare aferente cererii formulate pot fi considerate înscrisuri noi potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. făcând o analiză sumară a actelor și lucrărilor dosarului, în mod greșit a reținut că ele nu îndeplinesc condiția de a nu fi putut fi prezentate instanței datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, Așa cum s-a precizat și în cererea de revizuire, birourile de cane funciară nu pot elibera extras de carte funciară dacă nu se cunoaște măcar unul din elementele de identificare ale imobilului, respectiv numărul cadastral sau numărul de cane funciară, care în cauză nu erau cunoscute, astfel încât atât RAAPPS, cât și intimata-reclamantă s-au aflat, practic, în imposibilitatea înfățișării lor în fața instanței de judecată.

Pentru loturile de teren în cauză, așa cum au fost individualizate prin expertiza efectuată, nu s-au indicat în nicio fază procesuală adresele administrative/poștale aferente, situație față de care recurenta-revizuentă nu a putut obține înscrisuri probatorii din care să rezulte situația juridică a acestora anterior soluționării apelului prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri. Împotriva raportului de expertiză au fost formulate obiecțiuni atât de revizuentă, cât și de partea reclamantă, învederându-se instanței că experta nu a precizat cine este proprietarul suprafețelor de teren S4, S5 iar concluziile sale trebuiau a ii întemeiate pe înscrisuri, iar nu pe presupuneri ori supoziții.

Respingând obiecțiunile formulate și soluționând cauza pe baza unei expertize incomplete, instanța de fond a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită, împotriva acestei hotărâri RAAPPS a uzat de toate căile de atac puse la îndemână de lege și a învederat acest aspect instanțelor de control judiciar, care însă nu au luai în considerare aceste aspecte. Contrar celor reținute de instanța de revizuire, RAAPPS a solicitat Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române să transmită toate datele referitoare la terenul în cauză (plan cadastral de identificare, număr de carte funciară, număr cadastral, suprafață, dimensiuni, laturi), însă prin răspunsul primit s-a învederat doar că suprafața de teren S4 ce face obiectul Sentinței civile nr. 1244 din 5 octombrie 2007 aparține Statului Român, fiind în administrarea Jandarmeriei Române conform H.G.

nr. 343 din 30 aprilie 1999, fără a se comunica și datele de identificare solicitate. În mod greșit a fost reținută culpa revizuentei în neobținerea înscrisurilor noi invocate în revizuire, aceasta făcând toate diligențele în obținerea acestor informații. Contrar considerentelor instanței de revizuire în sensul că, de vreme ce în apel revizuentă a formulat obiecțiuni, aceasta avea nu numai dreptul dar și obligația de a proba, prin obținerea unor înscrisuri relevante, în procesul civil există principiul conform căruia cel care face o susținere trebuie să o dovedească, proba revenind acestei părți.

În cauză, nu îi revenea revizuentei obligația de a proba un fapt negativ, ci reclamantei obligația de a dovedi posesia imobilului revendicat Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, conform dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere". Rezultă că pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Verificând incidența dispozițiilor art 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de acest text legal. În cauză, recurenta-revizuentă circumscrie noțiunii de „înscris nou" o serie de extrase de carte funciară ale unor imobile a căror situație juridică a fost analizată în cadrul litigiului având ca obiect Legea nr. 10/2001 în care s-a pronunțat decizia cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 732/A din 14 octombrie 2008 pronunțată în Dosar nr. x/3/2005 de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie), eliberate la data de 8 iunie 2016, despre care arată că nu au putut fi prezentate instanței urmare a unei împrejurări obiective constând în imposibilitatea obținerii lor datorată necunoașterii, de către recurenta-revizuentă, a numerelor cadastrale ale respectivelor imobile sau ale numerelor cărților funciare.

Revizuenta pretinde, așadar, că neprezentarea înscrisurilor anterior menționate la momentul judecării cauzei a fost determinată de o situație de forță majoră ce a constat în imposibilitatea formulării unei cereri de eliberare a respectivelor extrase de carte funciară, determinată de necunoașterea, de către aceasta, a unor elemente de identificare pe baza cărora să se fi putut formula o astfel de cerere.

Sub acest aspect, recurenta-revizuentă este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză în sensul că, deși prin decizia recurată s-a reținut calitatea de înscrisuri noi a extraselor de carte funciară, instanța învestită cu analizarea cererii de revizuire a constatat că ele nu îndeplinesc condiția de nu fi putut prezentate datorită unei împrejurări mai presus de voința părții revizuente, Referitor Ia eliberarea extraselor de carte funciară ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, Înalta Curte constată că aceasta nu încalcă condiția anteriorității mai sus menționată, întrucât prin atare documente se atestă o stare de drept preexistentă acelei hotărâri, respectiv situații juridice care existau la data pronunțării deciziei, înscrierea în cartea funciară neavând, potrivit Legii nr. 7/1996, caracter constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate.

În mod corect prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită condiția imposibilității de prezentare a înscrisurilor mai sus arătate la momentul judecății, în cauză neexistând o împrejurare mai presus de voința părții care să o fi împiedicat pe aceasta să valorifice extrasele de carte funciară cu ocazia cercetării judecătorești. Faptul ca recurenta-revizuentă nu cunoștea numerele cadastrale ale imobilelor înscrise m CF ori numerele cărților funciare nu are relevanță, cum judicios a observat prima instanță, atâta vreme cât cărțile funciare nr. 53169 și nr. 59972 erau deja deschise în anul 2001, respectiv 2004, așadar cu mult timp înainte de soluționarea apelului prin decizia ce face obiectul revizuirii.

Recurenta-revizuentă susține că a solicitat Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române toate datele legate de terenul în cauză și că această entitate nu a furnizat relațiile solicitate, astfel încât instanța în mod greșit a reținut că nu au fost depuse diligente în acest sens. Or, acest demers este insuficient pentru a considera că au fost epuizate mijloacele de apărare aflate la îndemâna părții în procesul în care s-a opus unei restituiri în natură a bunului ce făcea obiectul Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât aceasta a afirmat, fără a se prevala de dovezi pertinente - că nu deține posesia asupra întregului teren aflat în litigiu.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că la dosarul cauzei nu se regăsesc solicitări adresate Oficiului de Cadastru, ca autoritate în măsură a furniza informații cu privire la situația juridică a imobilelor în litigiu, pe cale de consecință, neexistând nici refuzul acestei autorități de comunicare a unor astfel de informații pentru necunoașterea numerelor cadastrale or ale cărților funciare. De altfel chiar recurenta-revizuenta, prin motivele de recurs, recunoaște că, necunoscând numerele cadastrale și numerele de carte funciară, nu a formulat cerere la Oficiul de Cadastrul și Publicitate Imobiliară întrucât tipizatul cererii impunea inserarea acestor date în conținutul său.

Această apărare nu poate fi primită, în condițiile în care solicitarea ca atare nu a fost formulată, iar dacă ar fi fost formulată și partea ar fi fost refuzată, aceasta se putea adresa instanței în realizarea acestor demersuri. Necunoașterea unor date de identificare nu justifică rămânerea în pasivitate ori neformularea solicitării către autoritatea publică abilitată să furnizeze asemenea relații și nu echivalează cu imposibilitatea fortuită reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Pe de altă parte, câtă vreme recurenta-revizuenta a obținut totuși ulterior judecății litigiului înscrisurile pe care le opune în prezenta cerere de revizuire ca fiind înscrisuri noi, rezultă că ele puteau fi obținute la orice moment, aceasta neprobând că necunoașterea numerelor cadastrale sau ale cărților funciare ar fi fost de natură să conducă la respingerea unei astfel de solicitări, ori ca ar fi formulat o astfel de cerere respinsă pe acest motiv.

Extrasele de carte funciară se puteau elibera la cerere de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară ori se putea solicita instanței să efectueze o adresă către respectiva instituție cu acest obiect. Aceasta înseamnă că actele noi pe baza cărora a fost promovată cererea de revizuire puteau fi obținute oricând în cursul judecării cauzei, ele nefiind obținute și depuse la dosar nu dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, ci din neglijența acesteia care, deși avea posibilitatea de a Io procura, nu a făcut-o. Prin urmare, neobținerea înscrisurilor noi invocate în prezenta cerere de revizuire îi este imputabilă recurentei-revizuente, care nu își poate invoca propria culpă în gestionarea apărării în litigiul anterior constând în neefectuarea diligențelor necesare și utile procurării unor atare documente.

Prezentarea unor înscrisuri în absența dovedirii împrejurărilor excepționale care au împiedicat partea să le înfățișeze în cadrul procesului nu este suficientă în retractarea unei hotărâri pe calea extraordinară a revizuirii, întrucât stabilitatea juridică și puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile ar deveni astfel lipsite de eficiență. Cum în cauză recurenta-revizuentă nu a dovedit imposibilitatea obiectivă a depunerii extraselor de carte funciară constituind înscrisuri noi, în mod corect cererea de revizuire formulată a fost respinsă. Obiecțiunile pe care recurenta-revizuentă le-a formulat la raportul de expertiză și modalitatea în care acestea au fost rezolvate reprezintă chestiuni de fond ce nu pot fi avute în vedere în analiza recursului împotriva soluției de respingere a cererii de revizuire, în care se apreciază asupra legalității îndeplinirii sau neîndeplinirii unora din condițiile prevăzute de art 322 pct. 5 C. proc.

civ., întrucât exced actualului cadru procesual. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat împotriva Deciziei nr. 736/A din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2017. Procesat de GGC - LM