ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 379/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de
1 iulie 2016 sub nr. 4713/2/2016 revizuenta Administrația Patrimoniului
și Protocolului de Stat a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 322
pct. 5 C. proc. civ., cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 732A din 14
octombrie 2008, pronunțată de aceeași instanță în
Dosarul nr. x/3/2005.
În motivare,
revizuenta a arătat că, ulterior judecății, a descoperit
înscrisuri care dovedesc fără putință de tăgadă
faptul că imobilul - teren în suprafață de 8,622,00 mp (9.052,00
mp conform Raportului de expertiză efectuat de expert A., suprafața
rezultată din însumarea suprafețelor S2 - 4.099,00 mp, S4 - 2,701,00
mp și S5 - 2,252 mp), situat în comuna Ciolpani, sat Izvoranu, jud. Ilfov,
pe care a fost obligată să îl restituie în baza legislației
speciale reparatorii, nu se afla în administrarea RAAPPS. Aceste înscrisuri
sunt reprezentate de: extras de carte funciară privind imobilul în
suprafață de 7.903 mp, situat în Izvorani; extras de carte funciară
privind imobilul în suprafață de 3.736 mp, situat în Ciolpani, UAT
Ciolpani; și extras de carte funciară privind imobilul în
suprafață de 30.483 (măsurată 30.492) mp, situat în
Izvorani, UAT Ciolpani.
A mai
arătat revizuenta că, analizând planurile topografice ale zonei
și vecinătăților privind numărul topografic al
imobilelor/parcelelor și nr, cadastral al acestora, a identificat trei
presupuse numere cadastrale aparținând Ioturilor de teren ce au făcut
obiectul Sentinței civile nr. 1244/05A 0.2007. Urmare a identificării
numerelor cadastrale menționate RAAPPS a formulat cerere pentru eliberare
extras de carte funciară pentru informare cu privire la imobilele înscrise
în UAT Ciolpani.
La data de 8
iunie 2016 OCPI Ilfov - BCPI Buftea a eliberat extrasele de carte funciară
solicitate, din acestea rezultând în mod cert că dreptul de proprietate
asupra întregului imobil-teren ce a făcut obiectul Sentinței civile
nr. 1244 din 5 octombrie 2007, aparține și se afla întabulat în
favoarea altor persoane decât RAAPPS, încă de la o dată
anterioară pronunțării hotărârii menționate și
chiar anterior efectuării în cauză a expertizei topo.
Revizuenta
reiterează faptul că, expertul desemnat în cauză A. a
"localizat proprietatea revendicată într-o zonă unde RAAPPS nu
mai deținea teren în administrare. În acest sens a făcut dovada cu
documentația cadastrală depusă de regie cu
proprietățile ce le are în administrare în acea zonă.
Expertul nu a
precizat cine este proprietarul suprafețelor de teren S4 și S5 ei
doar a făcut presupuneri arătând că S4 - 2701 mp. „teren
rămas la dispoziția RAAPPS", iar suprafața de teren S5 -
2.252 mp împrejmuită fără acces (măsurată prin
exteriorul gardurilor) este „folosită de o persoană particulară
neidentificată deși ar trebui să fie tot a RAAPPS",
fără a indica vreun număr de identificare cadastral/topografic
sau al cărții funciare.
Cu privire la
suprafața de teren S2 - 4.099 mp, conform anexei nr. 5, expertul
arată clar că aceasta este deținută de B. SA, și, cu
toate acestea, prin hotărârea dată, instanța a obligat RAAPPS la
restituirea în natură în favoarea intimatei-reclamante și a acestui
imobil-teren.
Revizuenta a
mai arătat că, prin adresele nr. 14959 din 11 decembrie 2013 și
nr. 15266 din 20 decembrie 2013, a solicitat Ministerului Afacerilor Interne -
Inspectoratului General al Jandarmeriei Române să-i transmită toate
datele pe care Ie deține referitoare la terenul în cauză - ex. plan
cadastral de identificare, număr de carte funciară, număr
cadastral, suprafață, dimensiuni de laturi etc. - teren situat pe
latura vestică a incintei deținute de aceasta în comuna Ciolpani
și identificat conform expertizei tehnice întocmite în cauză.
Prin Adresa
nr. 157.360, înregistrată la sediul RAAPPS sub nr. 1742 din 11 februarie
2014, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române o informează pe
revizuentă că suprafața de teren S4 care face obiectul
Sentinței civile nr. 1244 din 5 octombrie 2007, aparține Statului
Român, fiind în administrarea Jandarmeriei Romane conform H.G. nr. 343 din 30 aprilie
1999, fără a indica însă numărul de carte funciară sau
numărul cadastral al imobilului, respectiv nici măcar numărul
poștal.
Birourile de
carte funciară nu pot elibera extras de carte funciară dacă nu
se cunoaște fie numărul cadastral fie numărul de carte
funciară - or în cazul de față nu se cunoștea niciunul
astfel că, atât RAAPPS cât și intimata-reclamantă C. s-au aflat
practic în imposibilitatea înfățișării înscrisurilor în
fața instanței de judecată.
În
situația în care înscrisurile doveditoare cu privire la
deținătorul de drept al imobilului teren ce a făcut obiectul
contestației în dosarul menționat se aflau la dosarul cauzei, la data
soluționării pe fond a apelului, prin Decizia civilă nr. 732A
din 14 octombrie 2008 de către instanța Curtea de Apel
București, se impunea admiterea apelului formulat de către RAAPPS
și nu respingerea acestuia.
Prin
întâmpinarea formulată, intimata D., în calitate de moștenitoare a
intimatei C., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca
inadmisibilă.
Prin Decizia
nr. 736/A din 3 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Pentru a se
pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că
înscrisurile pe care se întemeiază cererea de revizuire sunt reprezentate
de extrasele din cărțile funciare nr. 53169, nr. 59972 și
respectiv nr. 50978 eliberate de Oficiul de Cadastru și Publicitate
Imobiliară Ilfov, la data de 8 iunie 2016.
Toate aceste
înscrisuri au fost obținute de revizuentă la data de 8 iunie 2016, ca
urmare a cererilor adresate de aceasta Oficiului de Publicitate Imobiliară
Ilfov la data de 6 iunie 2016.
Totodată,
din mențiunile celor trei extrase de carte funciară, rezultă
că dreptul de proprietate întabulat în cartea funciară nr. 53169 a
fost înscris la data de 2 mai 2001, în favoarea SC TC B. SA, dreptul de
proprietate întabulat în cartea funciară nr. 59972 a fost înscris la data
de 27 iulie 2004. În favoarea numitului E., iar dreptul de proprietate
întabulat în cartea funciară nr. 50978 a fost înscris la data de 18
noiembrie 2011, în favoarea Statului Român, prin Ministerul Administrației
și Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în
administrarea F. București.
Deși
aceste înscrisuri au fost emise la o dată ulterioară
pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită,
instanța de judecată a apreciat că acestea pot fi considerate
înscrisuri noi, din punct de vedere al dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.
proc. civ., deoarece se referă la situații juridice care existau
și la data pronunțării deciziei, înscrierea în cartea
funciară a unui drept neavând potrivit Legii nr. 7/1996, care
guvernează regimul juridic al acestor operațiuni, caracter
constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate.
Astfel,
potrivit extraselor CF menționate, dreptul înscris în cartea funciară
nr. 53169 în favoarea SC TC B. SA, a fost dobândit în temeiul certificatului de
atestare a dreptului de proprietate din 9 octombrie 1996, dreptul de
proprietate înscris în cartea funciară nr. 59972, în favoarea numitului
E., a fost dobândit în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2390
din 12 noiembrie 1998, iar dreptul de proprietate înscris în cartea
funciară nr. 50978, în favoarea Statului Român, prin Ministerul
Administrației și Internelor, inspectoratul General al Jandarmeriei
Române, în administrarea F. București, a fost dobândii în temeiul H.G. nr.
343 din 30 aprilie 1999, H.G. nr. 177 din 19 aprilie 2000, H.G. nr. 1705/2006
și a proceselor-verbale de predare-primire nr. 91289 din 28 mai 1999, nr.
96425 din 19 aprilie 2000, nr. 2280118 din 26 mai 2003, nr. 331851 din 19
noiembrie 1992, nr. 142160 din 26 octombrie 1998 și nr. 96425 din 19
aprilie 2000 emise de MAI.
Pe de
altă parte, deși este real că aceste înscrisuri nu au fost
folosite în procesul finalizat prin pronunțarea Deciziei civile nr. 732A
din 14 octombrie 2008 de către Curtea de Apel București, secția
a III-a civilă în Dosarul nr. x/3/2005, fiind emise ulterior
pronunțării acestei decizii, așa cum s-a arătat, ele nu
îndeplinesc condiția de a nu fi putut fi prezentate instanței
datorită unei împrejurări mai presus de voința părții
revizuente.
Admisibilitatea
cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea
ulterior judecății a unor acte noi, dar și de imposibilitatea înfățișării
lor în instanță datorită unor împrejurări mai presus de
voința părții sau ca urmare a reținerii acestora de partea
adversă. În consecință, simplul fapt că partea a descoperit
ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o
împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în
timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii
de revizuire.
Așadar,
trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății,
dar ne valorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a
părții adverse (care l-a reținut) sau unei împrejurări mai
presus de voința părții revizuente (împrejurare, care, de
asemenea, a împiedicat administrarea acestuia).
Au fost
considerate lipsite de relevanță, sub aspectul analizat - al
admisibilității cererii de revizuire de față,
susținerile revizuentei în sensul că nu ar fi putut obține
aceste extrase CF, în lipsa cunoașterii numerelor cadastrale ale
imobilelor înscrise în CF sau a numerelor cărților funciare,
câtă vreme cărțile funciare nr. 53169 și nr. 59972, erau
deja deschise, în anul 2001, respectiv 2004, așadar cu mult timp anterior
soluționării apelului prin decizia ce face obiect al revizuirii,
La dosarul
cauzei, ulterior identificării imobilului în litigiu, prin expertiza judiciară,
nici în prima fază procesuală, nici în apel, ca, de altfel, nici în
recurs, nu se regăsesc solicitări adresate de instanță sau
revizuentă Oficiului de Cadastru în vederea identificării
situației juridice de la data soluționării cauzei prin decizia
ce face obiect al revizuirii a imobilului în litigiu, eventual în urma
comparării datelor deținute de această autoritate cu concluziile
expertizei judiciare realizate în cauză și nici înscrisuri care
să ateste un refuz de furnizare a unor astfel de informații de
către Oficiul de Cadastru sau în sensul condiționării
comunicării acestor relații de furnizarea de către
revizuentă a numerelor cadastrale ale imobilelor înscrise în CF sau ale
cărților funciare.
Totodată,
aceste două înscrisuri invocate au fost emise de o autoritate a statului
care nu a figurat ca parte în litigiul soluționat prin decizia care face
obiect al revizuirii și puteau fi eliberate, în temeiul legii,
oricărei persoane interesate, astfel că titularul cererii de revizuire
era în situația de a le putea procura și înfățișa în
cadrul procedurii judiciare desfășurate, în măsura în care le
considera relevante pentru obținerea de consecințe juridice, iar în
caz de refuz, acesta ar fi avut oricum posibilitatea de solicita instanței
realizarea unor atare demersuri, conform art. 175 C. proc. civ.
Situația
exercitării unei posesii parțiale a imobilului ce a făcut obiect
al litigiului, de către alte subiecte de drept, care nu au avut calitatea
de părți în litigiul soluționat prin decizia ce face obiect a!
revizuirii, a fost evidențiată prin chiar expertiza realizată în
cauză în prima instanță, iar prin cererea de apel, revizuenta a
formulat obiecțiuni cu privire la posesorul unor parcele din terenul
identificat de expertiză ca fiind cel preluat abuziv de la autoarea
intimatei, susținând că nu mai deține teren în administrare în
zona în care terenul în litigiu a fost identificat prin sus menționata
expertiză.
Ca atare, de
vreme ce în apel revizuenta a formulat atare obiecțiuni, aceasta avea nu
numai dreptul, dar și obligația de a proba, prin obținerea unor
înscrisuri relevante, că nu are calitatea de deținător al
terenului preluat abuziv de la autoarea intimatei. De altfel, o atare
posibilitate a fost la îndemâna revizuentei și la momentul declarării
căii de atac a recursului, cunoscut fiind faptul că, proba cu
înscrisuri este admisibilă, în calea de atac extraordinară, în
condițiile art. 305 C. proc. civ.
Informațiile
solicitate de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ilfov
sunt publice, ceea ce permitea revizuentei accesul la ele, dovadă că
acesta a și intrat în posesia extraselor de carte funciară invocate
drept înscrisuri noi în urma unei simple solicitări. Aceasta, deși
invocă necunoașterea datelor la care s-a făcut anterior referire
- numerele cadastrale ale imobilelor sau ale cărților funciare - nu a
dovedit ca atare informații erau considerate esențiale de emitentul
extraselor CF pentru identificarea dalelor deținute în legătură
cu aceste imobile și comunicarea lor, respectiv că oficiul de
cadastru ar fi refuzat comunicarea unor astfel de relații, în
condițiile în care i s-ar fi pus la dispoziție doar expertiza
judiciară realizată în cauză.
Prin urmare,
instanța a apreciat că neobținerea înscrisurilor noi anterior
analizate, invocate în revizuire ca fund doveditoare, pe parcursul
cercetării judecătorești în apel sau în recurs, îi este
imputabilă revizuentei, care nu poate invoca propria culpă în a face
diligentele necesare și utile, pentru a procura astfel de înscrisuri, la
momentul formulării obiecțiunilor la expertiză în primă
instanță sau a căii de atac a apelului, respectiv a recursului,
pentru ca ulterior să formuleze cerere de revizuire pentru lipsa de la
dosarul cauzei a acestora.
De altfel,
revizuenta nu a probat și nici nu a invocat că s-a aflat într-o
situație de forță majoră în a obține aceste
înscrisuri, dovadă că aceasta a intrat în posesia lor, ca urmare a
unei simple cereri adresate Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară
competent.
În
același timp, așa cum s-a statuat cu putere de lucru judecat prin
Decizia civilă nr. 114A din 7 aprilie 2014, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă, irevocabilă,
terenul din administrarea Jandarmeriei Române a dobândit acest regim juridic
prin H.G. nr. 343 din 30 aprilie 1999, hotărâre care, de altfel, se
regăsește anexată în dosarul de apel - aspect care apare
menționat și în extrasul de Carte Funciară nr. 50978 -
instanța anterioară învestită cu soluționarea cererii de
revizuire formulată de aceeași revizuenta împotriva aceleiași
hotărâri, apreciind că „nu a existat o împrejurare mai presus de
voința revizuentei care să fi împiedicat-o pe aceasta să invoce
situația juridică a terenului în procesul anterior, finalizat cu pronunțarea
deciziei a cărei revizuire se solicită".
De altfel,
și în privința situației atestate de anterior menționatul
extras de carte funciară, deși este real că înscrierea dreptului
în cartea funciară nr. 50978 în favoarea Statului Român, prin Ministerul
Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei
Române, în administrarea F. București, s-a realizat doar ulterior
pronunțării deciziei civile ce face obiect al revizuirii, respectiv
în anul 2011, în condițiile în care terenul a fost identificat printr-o expertiză
judiciară realizată în prima faza procesuală, iar
susținerea din calea de atac a apelului, exercitat de revizuenta în
cauză, a vizat faptul că aceasta nu are în detenție terenul
astfel identificat, nimic nu ar fi împiedicat-o pe aceasta, ca realizând minime
diligente în dovedirea cererii de apel formulate, să procure și
să înfățișeze în cadrul procedurii judiciare
desfășurate, solicitând relații autorităților
competente privind situația juridica reală a terenului în litigiu,
înscrisurile care au stat ia baza înscrierii ulterioare în cartea funciară
a acestui drept, iar în caz de refuz al autorităților
deținătoare să solicite concursul instanței, în
condițiile stabilite de art. 175 din C. proc. civ.
Or, în
dosarul în care a fost pronunțată decizia ce face obiect al revizuirii
respectiv, în cele atașate, nu se regăsesc solicitări care
să provină de la revizuentă și care să vizeze
comunicarea, către aceasta sau către instanțe, de către
Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al
Jandarmeriei Române, respectiv de către F. București sau de
către Oficiul de Publicitate Imobiliară Ilfov, a unor date relevante
pentru stabilirea situației juridice a imobilului asupra căruia a
purtat litigiul.
Tot astfel,
revizuenta nu se poate plânge de un eventual refuz de comunicare a unor astfel
de reiații de către deținătorii acestora -
autorități publice - în condițiile în care s-a dovedit că
aceste autorități au răspuns favorabil unor simple cereri
formulate de acesta, însoțite de expertiza judiciară, dovada de
necontestat în acest sens fund comunicarea, în anul 2014, prin Adresa nr.
1742/2014 emisă de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (care face
mențiunea că datele au fost solicitate de revizuenta doar în anul
2013) a acestor date care apar menționate și în extrasul CP analizat
(solicitat de revizuenta doar în anul 2016), invocat drept înscris nou.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ. revizuenta Regia Autonomă Administrația
Patrimoniului și Protocolului de Stat, arătând că, deși
instanța de revizuire a apreciat că înscrisurile doveditoare aferente
cererii formulate pot fi considerate înscrisuri noi potrivit art. 322 pct. 5 C.
proc. civ. făcând o analiză sumară a actelor și
lucrărilor dosarului, în mod greșit a reținut că ele nu
îndeplinesc condiția de a nu fi putut fi prezentate instanței
datorită unor împrejurări mai presus de voința părții,
Așa cum
s-a precizat și în cererea de revizuire, birourile de cane funciară
nu pot elibera extras de carte funciară dacă nu se cunoaște
măcar unul din elementele de identificare ale imobilului, respectiv
numărul cadastral sau numărul de cane funciară, care în
cauză nu erau cunoscute, astfel încât atât RAAPPS, cât și intimata-reclamantă
s-au aflat, practic, în imposibilitatea înfățișării lor în
fața instanței de judecată.
Pentru
loturile de teren în cauză, așa cum au fost individualizate prin
expertiza efectuată, nu s-au indicat în nicio fază procesuală
adresele administrative/poștale aferente, situație față de
care recurenta-revizuentă nu a putut obține înscrisuri probatorii din
care să rezulte situația juridică a acestora anterior
soluționării apelului prin decizia ce face obiectul prezentei
revizuiri.
Împotriva
raportului de expertiză au fost formulate obiecțiuni atât de
revizuentă, cât și de partea reclamantă, învederându-se
instanței că experta nu a precizat cine este proprietarul
suprafețelor de teren S4, S5 iar concluziile sale trebuiau a ii întemeiate
pe înscrisuri, iar nu pe presupuneri ori supoziții.
Respingând
obiecțiunile formulate și soluționând cauza pe baza unei
expertize incomplete, instanța de fond a săvârșit o eroare în
legătură cu starea de fapt stabilită, împotriva acestei
hotărâri RAAPPS a uzat de toate căile de atac puse la îndemână
de lege și a învederat acest aspect instanțelor de control judiciar,
care însă nu au luai în considerare aceste aspecte.
Contrar celor
reținute de instanța de revizuire, RAAPPS a solicitat Ministerului
Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române să
transmită toate datele referitoare la terenul în cauză (plan
cadastral de identificare, număr de carte funciară, număr
cadastral, suprafață, dimensiuni, laturi), însă prin
răspunsul primit s-a învederat doar că suprafața de teren S4 ce
face obiectul Sentinței civile nr. 1244 din 5 octombrie 2007 aparține
Statului Român, fiind în administrarea Jandarmeriei Române conform H.G. nr. 343
din 30 aprilie 1999, fără a se comunica și datele de
identificare solicitate.
În mod
greșit a fost reținută culpa revizuentei în neobținerea
înscrisurilor noi invocate în revizuire, aceasta făcând toate
diligențele în obținerea acestor informații.
Contrar
considerentelor instanței de revizuire în sensul că, de vreme ce în
apel revizuentă a formulat obiecțiuni, aceasta avea nu numai dreptul
dar și obligația de a proba, prin obținerea unor înscrisuri
relevante, în procesul civil există principiul conform căruia cel
care face o susținere trebuie să o dovedească, proba revenind
acestei părți.
În
cauză, nu îi revenea revizuentei obligația de a proba un fapt
negativ, ci reclamantei obligația de a dovedi posesia imobilului
revendicat
Analizând
cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea
unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere,
conform dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „dacă, după
darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea
potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a
desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a
întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
Rezultă
că pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de
revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea
interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în
procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul
să aibă forță probantă prin el însuși,
fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de
probă; înscrisul să fi existat la data când a fost
pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul
să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat
hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea
potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința
părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că,
dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării
fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Verificând
incidența dispozițiilor art 322 pct. 5 C. proc. civ., rezultă
că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres
prevăzute de acest text legal.
În
cauză, recurenta-revizuentă circumscrie noțiunii de „înscris
nou" o serie de extrase de carte funciară ale unor imobile a
căror situație juridică a fost analizată în cadrul
litigiului având ca obiect Legea nr. 10/2001 în care s-a pronunțat decizia
cărei revizuire se solicită (Decizia nr. 732/A din 14 octombrie 2008
pronunțată în Dosar nr. x/3/2005 de Curtea de Apel București,
secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie), eliberate la data de 8 iunie 2016, despre care arată că nu
au putut fi prezentate instanței urmare a unei împrejurări obiective
constând în imposibilitatea obținerii lor datorată necunoașterii,
de către recurenta-revizuentă, a numerelor cadastrale ale
respectivelor imobile sau ale numerelor cărților funciare.
Revizuenta
pretinde, așadar, că neprezentarea înscrisurilor anterior
menționate la momentul judecării cauzei a fost determinată de o
situație de forță majoră ce a constat în imposibilitatea
formulării unei cereri de eliberare a respectivelor extrase de carte
funciară, determinată de necunoașterea, de către aceasta, a
unor elemente de identificare pe baza cărora să se fi putut formula o
astfel de cerere.
Sub acest
aspect, recurenta-revizuentă este nemulțumită de soluția
pronunțată în cauză în sensul că, deși prin decizia
recurată s-a reținut calitatea de înscrisuri noi a extraselor de
carte funciară, instanța învestită cu analizarea cererii de
revizuire a constatat că ele nu îndeplinesc condiția de nu fi putut
prezentate datorită unei împrejurări mai presus de voința
părții revizuente,
Referitor Ia
eliberarea extraselor de carte funciară ulterior pronunțării
hotărârii a cărei revizuire se cere, Înalta Curte constată
că aceasta nu încalcă condiția anteriorității mai sus
menționată, întrucât prin atare documente se atestă o stare de
drept preexistentă acelei hotărâri, respectiv situații juridice
care existau la data pronunțării deciziei, înscrierea în cartea
funciară neavând, potrivit Legii nr. 7/1996, caracter constitutiv de
drepturi, ci doar de opozabilitate.
În mod corect
prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită
condiția imposibilității de prezentare a înscrisurilor mai sus
arătate la momentul judecății, în cauză neexistând o
împrejurare mai presus de voința părții care să o fi
împiedicat pe aceasta să valorifice extrasele de carte funciară cu
ocazia cercetării judecătorești.
Faptul ca
recurenta-revizuentă nu cunoștea numerele cadastrale ale imobilelor
înscrise m CF ori numerele cărților funciare nu are
relevanță, cum judicios a observat prima instanță, atâta
vreme cât cărțile funciare nr. 53169 și nr. 59972 erau deja
deschise în anul 2001, respectiv 2004, așadar cu mult timp înainte de
soluționarea apelului prin decizia ce face obiectul revizuirii.
Recurenta-revizuentă
susține că a solicitat Ministerului Afacerilor Interne -
Inspectoratul General al Jandarmeriei Române toate datele legate de terenul în
cauză și că această entitate nu a furnizat relațiile
solicitate, astfel încât instanța în mod greșit a reținut
că nu au fost depuse diligente în acest sens. Or, acest demers este
insuficient pentru a considera că au fost epuizate mijloacele de apărare
aflate la îndemâna părții în procesul în care s-a opus unei
restituiri în natură a bunului ce făcea obiectul Legii nr. 10/2001,
cu atât mai mult cu cât aceasta a afirmat, fără a se prevala de
dovezi pertinente - că nu deține posesia asupra întregului teren aflat
în litigiu.
Instanța
învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut că
la dosarul cauzei nu se regăsesc solicitări adresate Oficiului de
Cadastru, ca autoritate în măsură a furniza informații cu
privire la situația juridică a imobilelor în litigiu, pe cale de
consecință, neexistând nici refuzul acestei autorități de
comunicare a unor astfel de informații pentru necunoașterea numerelor
cadastrale or ale cărților funciare.
De altfel
chiar recurenta-revizuenta, prin motivele de recurs, recunoaște că,
necunoscând numerele cadastrale și numerele de carte funciară, nu a
formulat cerere la Oficiul de Cadastrul și Publicitate Imobiliară
întrucât tipizatul cererii impunea inserarea acestor date în conținutul
său.
Această
apărare nu poate fi primită, în condițiile în care solicitarea
ca atare nu a fost formulată, iar dacă ar fi fost formulată
și partea ar fi fost refuzată, aceasta se putea adresa instanței
în realizarea acestor demersuri. Necunoașterea unor date de identificare
nu justifică rămânerea în pasivitate ori neformularea solicitării
către autoritatea publică abilitată să furnizeze asemenea
relații și nu echivalează cu imposibilitatea fortuită
reglementată de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pe de
altă parte, câtă vreme recurenta-revizuenta a obținut
totuși ulterior judecății litigiului înscrisurile pe care le
opune în prezenta cerere de revizuire ca fiind înscrisuri noi, rezultă
că ele puteau fi obținute la orice moment, aceasta neprobând că
necunoașterea numerelor cadastrale sau ale cărților funciare ar
fi fost de natură să conducă la respingerea unei astfel de
solicitări, ori ca ar fi formulat o astfel de cerere respinsă pe
acest motiv.
Extrasele de
carte funciară se puteau elibera la cerere de către Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară ori se putea solicita
instanței să efectueze o adresă către respectiva
instituție cu acest obiect.
Aceasta
înseamnă că actele noi pe baza cărora a fost promovată
cererea de revizuire puteau fi obținute oricând în cursul judecării
cauzei, ele nefiind obținute și depuse la dosar nu dintr-o împrejurare
mai presus de voința părții, ci din neglijența acesteia
care, deși avea posibilitatea de a Io procura, nu a făcut-o.
Prin urmare,
neobținerea înscrisurilor noi invocate în prezenta cerere de revizuire îi
este imputabilă recurentei-revizuente, care nu își poate invoca
propria culpă în gestionarea apărării în litigiul anterior
constând în neefectuarea diligențelor necesare și utile
procurării unor atare documente.
Prezentarea
unor înscrisuri în absența dovedirii împrejurărilor excepționale
care au împiedicat partea să le înfățișeze în cadrul
procesului nu este suficientă în retractarea unei hotărâri pe calea
extraordinară a revizuirii, întrucât stabilitatea juridică și
puterea de lucru judecat de care trebuie să se bucure hotărârile ar
deveni astfel lipsite de eficiență.
Cum în
cauză recurenta-revizuentă nu a dovedit imposibilitatea
obiectivă a depunerii extraselor de carte funciară constituind
înscrisuri noi, în mod corect cererea de revizuire formulată a fost
respinsă.
Obiecțiunile
pe care recurenta-revizuentă le-a formulat la raportul de expertiză
și modalitatea în care acestea au fost rezolvate reprezintă chestiuni
de fond ce nu pot fi avute în vedere în analiza recursului împotriva
soluției de respingere a cererii de revizuire, în care se apreciază
asupra legalității îndeplinirii sau neîndeplinirii unora din
condițiile prevăzute de art 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât exced
actualului cadru procesual.
Pentru aceste
considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă
Administrația Patrimoniului și Protocolului de Stat împotriva
Deciziei nr. 736/A din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel București,
secția a VII-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 februarie 2017.
Procesat de