ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3096/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 24 martie 2014 sub nr. 1949/212014, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 5 iunie 2014, revizuentele O.I.A. și C.M.R. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimații Municipiul București, prin primar general, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea Deciziei nr. 810/A din 17 noiembrie 2011 pronunțată de această instanță în Dosar nr. 35391/3/2008.

În motivare, revizuentele au arătat că magistrații care au pronunțat decizia au fost induși în eroare de funcționarii Primăriei Municipiului București, instanța nereținând în cauză că terenul de 44 mp este un teren liber, fără rețele edilitare, confundându-se service-ul auto cu fostul complex comercial, reținându-se însă, greșit că ar fi necesare spații care nu se pot restitui pentru situații de urgență, pentru circulația mașinilor de aprovizionare, pentru predarea pubelelor, pentru accesul și manevrele mașinilor mari. Prin cererea scrisă depusă la dosar la 23 mai 2014 revizuentele au mai arătat că instanța a dat prioritate unei societăți private în locul obligației de restituire în natură instituită prin Legea nr. 247/2005, în condițiile în care expertul a formulat concluzia că conform căreia restituirea terenului nu ar afecta construcția spațiului comercial, actualmente service.

Prin Decizia nr. 245/A din 5 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că revizuentele solicită pe calea revizuirii o reinterpretare a înscrisurilor aflate la dosar, recunoscând chiar (conform precizărilor orale făcute de revizuent O.I.A. în ședința publică de la 5 iunie 2014) că înscrisurile invocate pentru revizuirea deciziei instanței de apel "nu sunt înscrisuri noi, însă ele nu au fost analizate de către instanțele anterioare". Curtea de Apel București a constatat că majoritatea înscrisurilor atașate cererii de revizuire este reprezentată de copii de pe înscrisuri depuse deja la dosarul de fond și dosarul de apel.

În plus, revizuentele au depus o adresă nr. 1101242/7388/2012 eliberată după pronunțarea deciziei de apel de Direcția Generală Dezvoltarea Urbană din cadrul Primăriei Municipiului București în urma unei cereri formulate de aceeași revizuentă vizând relații privitoare la situația urbanistică a imobilului-teren situat în București, str. L.V.F., precum și copie de pe cartea de imobil nr. x, str. F.V. - cele două înscrisuri neîndeplinind cerințele prevăzute de lege, având în vedere că nu a fost invocată vreo împrejurare insurmontabilă în raport cu care partea interesată nu ar fi putut obține aceste înscrisuri la momentul judecării pricinii în faza apelului ori anterior. Pe de altă parte, nici revizuentele nu susțin că aceste înscrisuri "noi" ar cuprinde informații relevante care nu se regăsesc și în celelalte acte depuse deja la dosar, care însă, în opinia acestora, nu ar fi fost analizate de instanțe.

Curtea de Apel București a constatat astfel că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a se reține incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în raport de înscrisurile doveditoare prezentate de revizuente. Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., revizuentele O.I.A. și C.M.R., reluând chestiunile deduse judecății prin cererea de revizuire cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, a situației de fapt reținută de instanțe, precum și a modalității de interpretare și administrare a probatoriilor. Astfel recurentele-revizuente au arătat că urmare a contestării în instanță a dispoziției din 18 aprilie 2007 a primarului municipiului București (prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în str. L.A.F.V.

sector 1), Tribunalul București a dispus restituirea în natură a suprafeței de 44 mp și 29 mp iar instanța de apel a fost indusă în eroare de recursul formulat de primărie, în sensul că imobilul construcție din A.P. construit în 1964 era în curs de demolare și nu făcea obiectul litigiului. Recurentele-revizuente au mai arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2), (3), (4), (5), art. II alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și că vecinilor acestora de la nr. a li s-a restituit în natură suprafața expropriată prin dispoziția primarului municipiului București în 2009. Terenul de 44 mp nu are rețele utilitare, iar față de considerentele instanței de apel potrivit cărora terenul este proprietate privată a statului nu exista impediment la restituirea în natură.

Acest teren a făcut parte din suprafața curții recurentelor din 1938 și până în 1962, situație față de care se impune restituirea în natură. Imobilul teren al recurentelor-revizuente este singurul ce nu are gard comun cu imobilul teren din strada paralelă, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 525/1996, iar instanțele au acordat prioritate unei societăți private, pentru un spațiu care nu-i este folositor acesteia. Pentru cei 29 mp primăria a declarat recurs cu motivarea că nu se știe situația juridică a terenului, deși a dat familiei R.M. din str. A.F.V., 100 mp în concesiune, iar în cauză nu a fost luat în considerare raportul de expertiză întocmit de inginer R.V. Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 302 1 lit. a) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fund evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată, din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. În cererea de recurs nu se fac referiri la soluția respingerii cererii de revizuire și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ori dispozițiile legale încălcate.

Recurentele-revizuente nu combat dezlegările instanței privind lipsa cerinței noutății înscrisurilor pe care acestea le-au atașat cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. ori lipsa împrejurării mai presus de voința părților care să fi împiedicat obținerea acestor înscrisuri. Astfel, prin decizia recurată s-a reținut că se solicită, pe calea revizuirii, o reinterpretare a înscrisurilor aflate la dosar, majoritatea actelor atașate cererii de revizuire reprezentând copii de pe înscrisurile deja existente în dosarul de fond și de apel.

S-a mai reținut că acele înscrisuri eliberate după pronunțarea deciziei de apel (respectiv, adresa nr. 1101242/7388/2012 eliberată de Direcția Generală Dezvoltare Urbană din cadrul primăriei municipiului București, precum și copia cărții de imobil nr. x str. F.V.) nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, în sensul că nu a fost invocată vreo împrejurare insurmontabilă în raport de care partea interesată, în speță, revizuentele, nu ar fi putut obține aceste înscrisuri la momentul judecării pricinii în faza apelului ori anterior. Revizuentele deduc însă judecații prin intermediul recursului chestiuni referitoare la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii, a situației de fapt reținută de instanțe, precum și a modalității de interpretare și administrare a probatoriilor, fără a se raporta la problemele de drept anterior menționate dezlegate prin decizia recurată.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea supusă acestei căi de atac. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele-revizuente au nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Aceasta întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecății îl constituie legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond, Pentru considerentele arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuentele O.I.A. și C.M.R. împotriva Deciziei nr. 245/A din 5 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - AS