ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3096/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

la data de 24 martie 2014 sub nr. 1949/212014, astfel cum a fost precizată la

termenul de judecată din 5 iunie 2014, revizuentele O.I.A. și C.M.R. au

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în

contradictoriu cu intimații Municipiul București, prin primar general, și

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea Deciziei nr. 810/A

din 17 noiembrie 2011 pronunțată de această instanță în Dosar nr. 35391/3/2008.

În motivare,

revizuentele au arătat că magistrații care au pronunțat decizia au fost induși

în eroare de funcționarii Primăriei Municipiului București, instanța nereținând

în cauză că terenul de 44 mp este un teren liber, fără rețele edilitare, confundându-se

service-ul auto cu fostul complex comercial, reținându-se însă, greșit că ar fi

necesare spații care nu se pot restitui pentru situații de urgență, pentru

circulația mașinilor de aprovizionare, pentru predarea pubelelor, pentru

accesul și manevrele mașinilor mari.

Prin cererea scrisă

depusă la dosar la 23 mai 2014 revizuentele au mai arătat că instanța a dat

prioritate unei societăți private în locul obligației de restituire în natură

instituită prin Legea nr. 247/2005, în condițiile în care expertul a formulat

concluzia că conform căreia restituirea terenului nu ar afecta construcția

spațiului comercial, actualmente service.

Prin Decizia nr.

245/A din 5 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel București a reținut că revizuentele solicită pe calea

revizuirii o reinterpretare a înscrisurilor aflate la dosar, recunoscând chiar

(conform precizărilor orale făcute de revizuent O.I.A. în ședința publică de la

5 iunie 2014) că înscrisurile invocate pentru revizuirea deciziei instanței de

apel "nu sunt înscrisuri noi, însă ele nu au fost analizate de către

instanțele anterioare".

Curtea de Apel

București a constatat că majoritatea înscrisurilor atașate cererii de revizuire

este reprezentată de copii de pe înscrisuri depuse deja la dosarul de fond și

dosarul de apel. În plus, revizuentele au depus o adresă nr. 1101242/7388/2012

eliberată după pronunțarea deciziei de apel de Direcția Generală Dezvoltarea

Urbană din cadrul Primăriei Municipiului București în urma unei cereri

formulate de aceeași revizuentă vizând relații privitoare la situația

urbanistică a imobilului-teren situat în București, str. L.V.F., precum și

copie de pe cartea de imobil nr. x, str. F.V. - cele două înscrisuri

neîndeplinind cerințele prevăzute de lege, având în vedere că nu a fost

invocată vreo împrejurare insurmontabilă în raport cu care partea interesată nu

ar fi putut obține aceste înscrisuri la momentul judecării pricinii în faza

apelului ori anterior.

Pe de altă parte,

nici revizuentele nu susțin că aceste înscrisuri "noi" ar cuprinde

informații relevante care nu se regăsesc și în celelalte acte depuse deja la

dosar, care însă, în opinia acestora, nu ar fi fost analizate de instanțe.

Curtea de Apel

București a constatat astfel că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege

pentru a se reține incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5

C. proc. civ. în raport de înscrisurile doveditoare prezentate de revizuente.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.

civ., revizuentele O.I.A. și C.M.R., reluând chestiunile deduse judecății prin

cererea de revizuire cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor

reparatorii, a situației de fapt reținută de instanțe, precum și a modalității

de interpretare și administrare a probatoriilor.

Astfel

recurentele-revizuente au arătat că urmare a contestării în instanță a

dispoziției din 18 aprilie 2007 a primarului municipiului București (prin care

s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în str.

L.A.F.V. sector 1), Tribunalul București a dispus restituirea în natură a

suprafeței de 44 mp și 29 mp iar instanța de apel a fost indusă în eroare de

recursul formulat de primărie, în sensul că imobilul construcție din A.P.

construit în 1964 era în curs de demolare și nu făcea obiectul litigiului.

Recurentele-revizuente

au mai arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (2), (3),

(4), (5), art. II alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și că vecinilor acestora de

la nr. a li s-a restituit în natură suprafața expropriată prin dispoziția

primarului municipiului București în 2009.

Terenul de 44 mp nu

are rețele utilitare, iar față de considerentele instanței de apel potrivit

cărora terenul este proprietate privată a statului nu exista impediment la

restituirea în natură. Acest teren a făcut parte din suprafața curții

recurentelor din 1938 și până în 1962, situație față de care se impune

restituirea în natură.

Imobilul teren al

recurentelor-revizuente este singurul ce nu are gard comun cu imobilul teren

din strada paralelă, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 525/1996, iar

instanțele au acordat prioritate unei societăți private, pentru un spațiu care

nu-i este folositor acesteia.

Pentru cei 29 mp

primăria a declarat recurs cu motivarea că nu se știe situația juridică a

terenului, deși a dat familiei R.M. din str. A.F.V., 100 mp în concesiune, iar

în cauză nu a fost luat în considerare raportul de expertiză întocmit de

inginer R.V.

Examinând recursul în

raport de excepția de nulitate invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul

său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 302

1

lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fund evidențiate limitativ

de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

Din economia textelor

legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și

motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să

se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în

măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în

cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speță, se constată

că succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este

structurată, din punct de vedere juridic, în așa fel încât să se poată reține,

măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de

modificare ori de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora

se poate exercita controlul judiciar în recurs.

În cererea de recurs

nu se fac referiri la soluția respingerii cererii de revizuire și nu se arată

care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, ori

dispozițiile legale încălcate.

Recurentele-revizuente

nu combat dezlegările instanței privind lipsa cerinței noutății înscrisurilor

pe care acestea le-au atașat cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. ori lipsa împrejurării mai presus de voința

părților care să fi împiedicat obținerea acestor înscrisuri.

Astfel, prin decizia

recurată s-a reținut că se solicită, pe calea revizuirii, o reinterpretare a

înscrisurilor aflate la dosar, majoritatea actelor atașate cererii de revizuire

reprezentând copii de pe înscrisurile deja existente în dosarul de fond și de

apel.

S-a mai reținut că

acele înscrisuri eliberate după pronunțarea deciziei de apel (respectiv, adresa

nr. 1101242/7388/2012 eliberată de Direcția Generală Dezvoltare Urbană din

cadrul primăriei municipiului București, precum și copia cărții de imobil nr. x

str. F.V.) nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege, în sensul că nu a fost

invocată vreo împrejurare insurmontabilă în raport de care partea interesată,

în speță, revizuentele, nu ar fi putut obține aceste înscrisuri la momentul

judecării pricinii în faza apelului ori anterior.

Revizuentele deduc

însă judecații prin intermediul recursului chestiuni referitoare la modalitatea

de acordare a măsurilor reparatorii, a situației de fapt reținută de instanțe,

precum și a modalității de interpretare și administrare a probatoriilor, fără a

se raporta la problemele de drept anterior menționate dezlegate prin decizia

recurată.

Recursul este o cale

extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a

instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de

drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul

deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, atrag nulitatea recursului,

întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea supusă acestei căi

de atac.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței învestită cu soluționarea cererii de

revizuire și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs,

recurentele-revizuente au nesocotit existența judecății anterioare și natura

căii de atac a recursului.

Aceasta întrucât în

calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului

cauzei, ci obiectul exclusiv al judecății îl constituie legalitatea hotărârii

pronunțate de instanța de fond,

Pentru considerentele

arătate, constatând și că în speță nu sunt date motive de ordine publică,

Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuentele O.I.A. și C.M.R. împotriva Deciziei nr. 245/A din 5

iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - AS