ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2532/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28 august 2013, revizuientul B.V.A.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 30627/1/C/2005 și, rejudecând cauza pe fond, admiterea apelului declarat de intimați și respingerea, ca nefondată, a acțiunii civile formulate de reclamanți, instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra imobilelor în litigiu, situate în Arad, str. C., înscrise în CF nr. xx Arad, cu nr. top. T1, T2 Arad, cu nr. top. T3, T4 Arad, cu nr. top. T5, T6 Arad, cu nr. top. T7, T8 Arad, cu nr. top.

T9 și T10 Arad, cu nr. top. T11. Au fost solicitate cheltuieli de judecată. Revizuentul a întemeiat cererea de revizuire astfel formulată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., motivând că nu există niciun dubiu asupra faptului că înscrisul datat la 19 mai 1955, exista la data pronunțării hotărârii atacate, dar nu a putut fi prezentat în instanță, fiind reținut de partea potrivnică care nu avea niciun interes să-l depună la dosarele de revendicare derulate pe rolul instanțelor. În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac, potrivit art. 324 pct. 4 C. proc. civ., face precizarea că este respectat în raport cu data primirii, la cerere, a copiei testamentului din 1955, respectiv 27 august 2013, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 28 august 2013. Pentru aceste motive, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor legale indicate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2013, intimații C.M.A. și C.V. au solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată. În prealabil, intimații au invocat excepția tardivității cererii de revizuire, susținând în acest sens că dispozițiile art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevăd în mod expres că „termenul de revizuire este de o lună și curge din ziua în care s-a descoperit înscrisurile ce se invocă”. Sub acest aspect, față de susținerile revizuientului că a luat cunoștiință de existența înscrisului nou „în cursul lunii iunie 2013”, luând deci în calcul (în lipsa menționării zilei) ultima zi a lunii, 30 iunie 2013, termenul de revizuire s-a împlinit la 30 iulie 2013, conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ. În aceste condiții, înregistrarea cererii de revizuire la data de 28 august 2013 este tardivă, neavând relevanță data când revizuientul a intrat în posesia documentului, întrucât legea nu distinge. La data de 17 ianuarie 2014, intimații au invocat și excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, îndreptată împotriva unei hotărâri dată în apel, care nu a evocat fondul cauzei, ci a păstrat soluția primei instanțe de fond. Prin decizia civilă nr. 7A din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire. S-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V.A.M. împotriva deciziei civile nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 30.627/1/2005.

A fost obligat revizuientul să plătească intimaților C.M.A. și C.V. suma de 6265,68 RON, cheltuieli de judecată. Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor legale ce o reglementează și a motivelor invocate de revizuient, Curtea de apel a constatat, pe cale de excepție, în conformitate cu dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 4 3 C. proc. civ. și art. 137 alin. (1) C. proc. civ., că este incidentă excepția de tardivitate, ce face inutilă examinarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de către actul invocat ca și „înscris nou”. În prealabil, Curtea a constatat, motivat, că excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată de intimații C.M.A.

și C.V., la termenul din 17 ianuarie 2014, pe considerentul că ea a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunțată în apel prin care nu a fost evocat fondul cauzei, este neîntemeiată. În ceea ce privește, însă, excepția de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea a constatat că, într-adevăr, cererea nu respectă termenul legal reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 4 3 C. proc. civ., care pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv invocarea unui înscris nou, termenul de o lună se calculează din ziua în care s-a descoperit înscrisul care se invocă, rațiunea fixării acestuia fiind prezumția că, la data „descoperirii” lui, partea a luat cunoștință de acel înscris.

Datele speței pun în evidență faptul că revizuientul a aflat de existența testamentului invocat ca și înscris nou în cursul lunii iunie 2013, potrivit propriei susțineri, însă, în luna august 2013 a reușit să ia legătura cu o altă persoană (numitul R.N.) persoană care, la rândul său, a împuternicit pe avocat V.N. să obțină o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad. Susținerile revizuentului potrivit cu care, în speță, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire ar curge din ziua obținerii înscrisului invocat, deci 27 august 2013, sunt nefondate, întrucât legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existența înscrisului, fără vreo altă excepție sau alte interpretări, prin extindere și la alte ipoteze temporale.

Astfel fiind, Curtea a reținut că deși revizuientul, potrivit susținerilor sale, a aflat de existența unui testament din 1955 în cursul lunii iunie 2013, a formulat tardiv cererea de revizuire în data de 28 august 2013, cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 3 C. proc. civ. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a obligat revizuientul să plătească intimaților C.M.A. și C.V. suma de 6265,68 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuentul B.V.A.M. În recurs se invocă incidența motivului de nelegalitate reglementat art. 304 pct. 9 C. proc .civ., sens în care se arată că recurentul revizuent B.V.A.M.

a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 91/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 30627/1/2005, întemeiată în drept, pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar în fapt, pe existența unui testament din anul 1955 întocmit de defuncta G.H., antecesoarea intimaților care au revendicat imobilul în litigiu situat în mun. Arad, str. C., jud. Arad. Testamentul conține o clauză conform căreia acest imobil a fost vândut de către defuncta G.H. defunctului L.Ș., antecesorul revizuentului. În aceste condiții, simulația pe care intimații și-au întemeiat acțiunea în revendicare imobiliară promovată împotriva revizuentului și admisă în această manieră, nu mai are nici un fundament juridic, în cauză devenind operante cu totul alte instituții de drept.

Intimații în cauză au invocat două excepții, inadmisibilitatea și tardivitatea cererii de revizuire. Prima excepție, cu o motivare amplă, a fost respinsă de către instanță, în schimb, cea de-a doua excepție a fost admisă cu o motivare banală, neconvingătoare și contrară textului de lege, respectiv art. 324 pct. 4 C. proc. civ. Astfel, textul legal menționat prevede că în cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv cel al descoperirii unui înscris nou, termenul de 30 de zile curge de la data descoperirii înscrisului.

Or, s-a învederat și s-a dovedit cu copii ale cererii formulate, că recurentul revizuent a descoperit înscrisul în data de 27 august 2013, data la care Tribunalul Arad i-a eliberat o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013, iar cererea de revizuire s-a promovat în ziua următoare, respectiv 28 august 2013. Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a apreciat, însă, că termenul ar curge din luna iunie 2013, data la care recurentul a aflat dintr-un articol de pe internet că ar exista un testament care înlătură calitatea de moștenitori ai intimaților de pe urma defunctei G.H., în favoarea altor moștenitori.

Pentru a descoperi efectiv înscrisul recurentul a făcut o serie de demersuri, respectiv a identificat una dintre părțile acelui dosar, în persoana numitului R.N., a obținut o împuternicire și, în urma cererii formulate în baza acestei împuterniciri, a obținut copia testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad, la data de 27 august 2013. Din interpretarea textului de lege menționat, rezultă fără dubiu că 27 august 2013 este data la care recurentul revizuent a descoperit testamentul. Faptul că în presă se vehicula de mai bine de 1 an despre existența lui este un aspect irelevant în cauză. Pentru ca instanța să-și facă o idee despre informațiile extrem de vagi difuzate în presă cu privire la testament, recurentul revizuent a depus unul dintre numeroasele articole, în care se vorbește doar despre calitatea de moștenitori și despre falsul certificatelor de moștenitor, fără nici o referire la clauza privind vânzarea imobilului în litigiu.

Or, revizuirea recurentului s-a întemeiat strict pe această clauză, care înlătura instituția simulației din cauză în favoarea altor instituții de drept. Iar aceasta clauză a fost descoperită doar în data de 27 august 2013, data comunicării efective a testamentului. Chiar și în cazul în care s-ar fi făcut referire la clauză în articolele de presă, s-a învederat instanței practica concretă a fostei Curți Supreme de Justiție, conform căreia articolele de presă nu pot constitui înscrisuri ca temei al revizuirii. Soluția este corectă, deoarece, din respect pentru instanță și pentru actul de justiție, un articol de presă cu toate inexactitățile și exagerările aferente nu poate fi prezentat în fața unei instanțe cu pretenția de a schimba cu totul starea de fapt și de drept a unui dosar.

Instanța face un amalgam între noțiunea de descoperire a înscrisului și cea de luare la cunoștință despre înscris, noțiuni diferite, deoarece luarea la cunoștință presupune o simplă informație nedovedită, în timp ce descoperirea efectivă, prevăzută de art. 324 pct. 4. C. proc. civ., înseamnă remiterea actului în materialitatea lui. În final, se învederează faptul că în dosarul penal nr. 1/P/2014 al D.N.A. Timișoara a început urmărirea penală împotriva intimaților C. pentru o serie de revendicări imobiliare nelegale, printre care și cea a imobilului în litigiu. Intimații C.M. și C.V. au formulat întâmpinare în recurs, prin care au invocat excepția nulității recursului, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., motivat de faptul că recurentul-revizuent nu a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, ci numai de netemeinicie, astfel cum rezultă din motivarea recursului. Analizând excepția astfel invocată, Înalta Curte constată că recurentul revizuent a indicat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază recursul și anume, cel reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a și dezvoltat, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la acest motiv de recurs. Se constată, astfel, că textul de lege invocat ca fiind încălcat sau greșit interpretat și aplicat este art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ., relativ la momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Cum, pentru considerentele arătate, recursul apare ca fiind motivat, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului. Recurentul-revizuent B.V.A.M. a formulat cerere de suspendare a judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la momentul soluționării dosarului penal nr. 1/P/2004 al Departamentului Național Anticorupție Timișoara, sens în care a depus o adresă eliberată de D.N.A. din care rezultă că a fost începută urmărirea penală împotriva intimaților C. pentru fapte ce vizează modalitatea ilegală în care au intrat imobile din județul Arad în proprietatea acestora. De asemenea, se arată faptul că există identitate între obiectul cercetărilor penale cu aspecte ce fac obiect al cererii de revizuire de față și, datorită acestei identități, se impune admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Luând în examinare cererea de suspendare astfel formulată, Înalta Curte constată că suspendarea, în acest caz facultativ, poate fi dispusă când s-a început urmărirea penală împotriva părților în litigiu pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare, directă, asupra hotărârii ce urmează a se da în cauză. Pentru a putea aprecia că există înrâurire directă asupra soluției ce urmează a se da în pricina în care s-a invocat suspendarea, ar fi trebuit ca recurentul revizuent să facă dovada că obiectul urmăririi penale și, implicit rezultatul cercetării penale, vizează obiectul judecății de față, respectiv soluția (fapta) de respingere de către Curtea de apel a cererii de revizuire pendente, ca tardivă, iar nu aspecte care se referă, în general, la raporturile juridice existente între părți.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecății recursului, formulată de recurentul-revizuent, ca nefondată . Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentul-revizuent B.V.A.M., Înalta Curte constată următoarele: Singura critică de nelegalitate formulată de recurentul revizuent vizează interpretarea și aplicarea greșită a textului de lege care reglementează termenul de revizuire, respectiv momentul de la care începe să curgă termenul legal de o lună în cazul de speță, și anume dispozițiile art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ. În speță, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, deși revizuentul B.V.A.M., potrivit propriilor susțineri din cererea de revizuire, a aflat de existența unui testament din anul 1955 întocmit de defuncta G.H., în cursul lunii iunie 2013, acesta a formulat tardiv cererea de revizuire pendente, în data de 28 august 2013, cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 3 C. proc.

civ. În acest sens, Curtea de apel a înlăturat susținerile revizuentului potrivit cu care, în speță, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge din ziua obținerii înscrisului nou invocat, respectiv 27 august 2013, apreciind că sunt nefondate, întrucât legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existența înscrisului, fără vreo altă excepție sau alte interpretări, prin extindere și la alte ipoteze temporale. Critica recurentului revizuent privind interpretarea și aplicarea greșită a textului art. 324 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., se privește ca fiind fondată pentru considerentele ce urmează. Art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevede în mod expres posibilitatea revizuirii unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Art. 324 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., prevede că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă. Momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. este, așadar, „ziua în care s-a descoperit înscrisul”, iar rațiunea fixării acestuia este prezumția că, la data „descoperirii”, partea a luat cunoștință de conținutul acelui înscris, fiind logic că numai de la momentul la care cunoaște cuprinsul înscrisului nou, părții să i se deschidă calea formulării cererii de revizuire. Așadar, prin noțiunea de „descoperire” legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului și, nu mai puțin, a conținutului acestuia. Momentul cunoașterii despre existența înscrisului este suficient pentru deschiderea căii formulării cererii de revizuire numai dacă, la acest moment, are loc și relevarea conținutului înscrisului, însă, dacă cele două împrejurări se produc în momente distincte, situație ce este întrunită în cauză, relevant din punct de vedere juridic este momentul cunoașterii conținutului acestuia.

În speță, pentru a descoperi efectiv înscrisul de care se prevalează, în sensul luării la cunoștință despre conținutul acelui înscris, pentru a putea aprecia asupra oportunității formulării unei căi extraordinare de atac, recurentul revizuent a făcut o serie de demersuri, respectiv a identificat una dintre părțile Dosarului nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad (în care se afla atașat înscrisul), în persoana numitului R.N., a obținut o împuternicire din partea acestuia și, în urma cererii formulate în baza acestei împuterniciri, a obținut copia testamentului din 1955, la data de 27 august 2013. La dosarul cauzei s-a dovedit cu copii ale cererii formulate, că recurentul revizuent a „descoperit” înscrisul, în sensul că a luat cunoștință despre existența, în materialitatea lui, și despre conținutul acelui înscris, în data de 27 august 2013, data la care Tribunalul Arad i-a eliberat o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013, iar cererea de revizuire pendente s-a promovat în ziua următoare, respectiv la data de 28 august 2013, deci înlăuntrul termenului legal, procedural.

În acest context, nu poate fi primită opinia instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 3 C. proc. civ., a reținut că legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existența înscrisului, fără vreo altă excepție sau alte interpretări, prin extindere și la alte ipoteze temporale. Prin, urmare, este întemeiat motivul de recurs invocat și, deși incidența în speță a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii atacate, atunci când motivul de recurs arătat se bazează pe necercetarea fondului cauzei, intervine casarea acesteia. Curtea de apel, statuând greșit că cererea de revizuire este tardivă, dând o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației reținute, nu a cercertat motivele cererii de revizuire, așa încât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleeași Curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge cererea de suspendare a judecății recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., formulată de recurentul-revizuent. Admite recursul declarat de revizuentul B.V.A.M. împotriva deciziei civile nr. 7A din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 octombrie 2014.