ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2532/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2532/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în condițiile

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara la data de 28 august 2013, revizuientul B.V.A.M. a solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în Dosarul nr. 30627/1/C/2005 și, rejudecând cauza pe fond, admiterea apelului declarat

de intimați și respingerea, ca nefondată, a acțiunii civile formulate de reclamanți,

instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra imobilelor în litigiu, situate în

Arad, str. C., înscrise în CF nr. xx Arad, cu nr. top. T1, T2 Arad, cu nr. top.

T3, T4 Arad, cu nr. top. T5, T6 Arad, cu nr. top. T7, T8 Arad, cu nr. top. T9 și

T10 Arad, cu nr. top. T11.

Au fost solicitate cheltuieli

de judecată.

Revizuentul

a întemeiat cererea de revizuire astfel formulată pe dispozițiile art. 322 pct.

5 C. proc. civ., motivând că nu există niciun dubiu asupra faptului că înscrisul

datat la 19 mai 1955, exista la data pronunțării hotărârii atacate, dar nu a putut

fi prezentat în instanță, fiind reținut de partea potrivnică care nu avea niciun

interes să-l depună la dosarele de revendicare derulate pe rolul instanțelor.

În

ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac, potrivit art. 324 pct. 4

C. proc. civ., face precizarea că este respectat în raport cu data primirii, la

cerere, a copiei testamentului din 1955, respectiv 27 august 2013, iar cererea de

revizuire a fost depusă la data de 28 august 2013.

Pentru

aceste motive, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire în temeiul

dispozițiilor legale indicate.

Prin

întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2013, intimații C.M.A. și C.V. au solicitat

respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

În

prealabil, intimații au invocat excepția tardivității cererii de revizuire, susținând

în acest sens că dispozițiile art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ., coroborat cu

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevăd în mod expres că „termenul de revizuire este

de o lună și curge din ziua în care s-a descoperit înscrisurile ce se invocă”.

Sub

acest aspect, față de susținerile revizuientului că a luat cunoștiință de existența

înscrisului nou „în cursul lunii iunie 2013”, luând deci în calcul (în lipsa menționării

zilei) ultima zi a lunii, 30 iunie 2013, termenul de revizuire s-a împlinit la 30

iulie 2013, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.

În

aceste condiții, înregistrarea cererii de revizuire la data de 28 august 2013 este

tardivă, neavând relevanță data când revizuientul a intrat în posesia documentului,

întrucât legea nu distinge.

La data de 17 ianuarie

2014, intimații au invocat și excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire,

îndreptată împotriva unei hotărâri dată în apel, care nu a evocat fondul cauzei,

ci a păstrat soluția primei instanțe de fond.

Prin decizia civilă

nr. 7A din 23 ianuarie

2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă,

s-a respins excepția de inadmisibilitate

a cererii de revizuire.

S-a respins, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V.A.M. împotriva deciziei civile

nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 30.627/1/2005.

A fost obligat revizuientul

să plătească intimaților C.M.A. și C.V. suma de 6265,68 RON, cheltuieli de judecată.

Examinând cererea de revizuire

prin prisma dispozițiilor legale ce o reglementează și a motivelor invocate de revizuient,

Curtea de apel a constatat, pe cale de excepție, în conformitate cu dispozițiile

art. 324 alin. (1) pct. 4

3

C. proc. civ. și art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., că este incidentă excepția de tardivitate, ce face inutilă examinarea îndeplinirii

sau neîndeplinirii condițiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de

către actul invocat ca și „înscris nou”.

În prealabil, Curtea a

constatat, motivat, că excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată

de intimații C.M.A. și C.V., la termenul din 17 ianuarie 2014, pe considerentul

că ea a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunțată în apel prin care nu a

fost evocat fondul cauzei, este neîntemeiată.

În ceea ce privește, însă,

excepția de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea a constatat că, într-adevăr,

cererea nu respectă termenul legal reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 4

3

C. proc. civ., care pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

respectiv invocarea unui înscris nou, termenul de o lună se calculează din ziua

în care s-a descoperit înscrisul care se invocă, rațiunea fixării acestuia fiind

prezumția că, la data „descoperirii” lui, partea a luat cunoștință de acel înscris.

Datele speței pun în evidență

faptul că revizuientul a aflat de existența testamentului invocat ca și înscris

nou în cursul lunii iunie 2013, potrivit propriei susțineri, însă, în luna august

2013 a reușit să ia legătura cu o altă persoană (numitul R.N.) persoană care, la

rândul său, a împuternicit pe avocat V.N. să obțină o copie a testamentului din

Dosarul nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad.

Susținerile revizuentului

potrivit cu care, în speță, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire

ar curge din ziua obținerii înscrisului invocat, deci 27 august 2013, sunt nefondate,

întrucât legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a

aflat de existența înscrisului, fără vreo altă excepție sau alte interpretări, prin

extindere și la alte ipoteze temporale.

Astfel fiind, Curtea a

reținut că deși revizuientul, potrivit susținerilor sale, a aflat de existența unui

testament din 1955 în cursul lunii iunie 2013, a formulat tardiv cererea de revizuire

în data de 28 august 2013, cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4

3

C. proc. civ.

Văzând și dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a obligat revizuientul să plătească intimaților

C.M.A. și C.V. suma de 6265,68 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs, în termen legal, revizuentul B.V.A.M.

În recurs se invocă incidența

motivului de nelegalitate reglementat art. 304 pct. 9 C. proc .civ., sens în care

se arată că recurentul revizuent B.V.A.M. a formulat cerere de revizuire împotriva

deciziei civile nr. 91/A/2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 30627/1/2005, întemeiată în drept, pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar în

fapt, pe existența unui testament din anul 1955 întocmit de defuncta G.H., antecesoarea

intimaților care au revendicat imobilul în litigiu situat în mun. Arad, str. C.,

jud. Arad. Testamentul conține o clauză conform căreia acest imobil a fost vândut

de către defuncta G.H. defunctului L.Ș., antecesorul revizuentului. În aceste condiții,

simulația pe care intimații și-au întemeiat acțiunea în revendicare imobiliară promovată

împotriva revizuentului și admisă în această manieră, nu mai are nici un fundament

juridic, în cauză devenind operante cu totul alte instituții de drept.

Intimații în cauză au

invocat două excepții, inadmisibilitatea și tardivitatea cererii de revizuire. Prima

excepție, cu o motivare amplă, a fost respinsă de către instanță, în schimb, cea

de-a doua excepție a fost admisă cu o motivare banală, neconvingătoare și contrară

textului de lege, respectiv art. 324 pct. 4 C. proc. civ.

Astfel, textul legal menționat

prevede că în cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv

cel al descoperirii unui înscris nou, termenul de 30 de zile curge de la data descoperirii

înscrisului.

Or, s-a învederat și s-a

dovedit cu copii ale cererii formulate, că recurentul revizuent a descoperit înscrisul

în data de 27 august 2013, data la care Tribunalul Arad i-a eliberat o copie a testamentului

din Dosarul nr. 774/246/2013, iar cererea de revizuire s-a promovat în ziua următoare,

respectiv 28 august 2013.

Instanța învestită cu

soluționarea cererii de revizuire a apreciat, însă, că termenul ar curge din luna

iunie 2013, data la care recurentul a aflat dintr-un articol de pe internet că ar

exista un testament care înlătură calitatea de moștenitori ai intimaților de pe

urma defunctei G.H., în favoarea altor moștenitori.

Pentru a descoperi efectiv

înscrisul recurentul a făcut o serie de demersuri, respectiv a identificat una dintre

părțile acelui dosar, în persoana numitului R.N., a obținut o împuternicire și,

în urma cererii formulate în baza acestei împuterniciri, a obținut copia testamentului

din Dosarul nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad, la data de 27 august 2013.

Din interpretarea textului

de lege menționat, rezultă fără dubiu că 27 august 2013 este data la care recurentul

revizuent a descoperit testamentul. Faptul că în presă se vehicula de mai bine de

1 an despre existența lui este un aspect irelevant în cauză. Pentru ca instanța

să-și facă o idee despre informațiile extrem de vagi difuzate în presă cu privire

la testament, recurentul revizuent a depus unul dintre numeroasele articole, în

care se vorbește doar despre calitatea de moștenitori și despre falsul certificatelor

de moștenitor, fără nici o referire la clauza privind vânzarea imobilului în litigiu.

Or, revizuirea recurentului s-a întemeiat strict pe această clauză, care înlătura

instituția simulației din cauză în favoarea altor instituții de drept. Iar aceasta

clauză a fost descoperită doar în data de 27 august 2013, data comunicării efective

a testamentului. Chiar și în cazul în care s-ar fi făcut referire la clauză în articolele

de presă, s-a învederat instanței practica concretă a fostei Curți Supreme de Justiție,

conform căreia articolele de presă nu pot constitui înscrisuri ca temei al revizuirii.

Soluția este corectă, deoarece, din respect pentru instanță și pentru actul de justiție,

un articol de presă cu toate inexactitățile și exagerările aferente nu poate fi

prezentat în fața unei instanțe cu pretenția de a schimba cu totul starea de fapt

și de drept a unui dosar.

Instanța face un amalgam

între noțiunea de descoperire a înscrisului și cea de luare la cunoștință despre

înscris, noțiuni diferite, deoarece luarea la cunoștință presupune o simplă informație

nedovedită, în timp ce descoperirea efectivă, prevăzută de art. 324 pct. 4. C. proc.

civ., înseamnă remiterea actului în materialitatea lui.

În final, se învederează

faptul că în dosarul penal nr. 1/P/2014 al D.N.A. Timișoara a început urmărirea

penală împotriva intimaților C. pentru o serie de revendicări imobiliare nelegale,

printre care și cea a imobilului în litigiu.

Intimații C.M. și C.V.

au formulat întâmpinare în recurs, prin care au invocat excepția nulității recursului,

în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivat de faptul că recurentul-revizuent

nu a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, ci numai de netemeinicie,

astfel cum rezultă din motivarea recursului.

Analizând excepția astfel

invocată, Înalta Curte constată că recurentul revizuent a indicat motivul de nelegalitate

pe care își întemeiază recursul și anume, cel reglementat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pe care l-a și dezvoltat, în sensul formulării unor critici privind

modul de judecată al instanței, raportat la acest motiv de recurs. Se constată,

astfel, că textul de lege invocat ca fiind încălcat sau greșit interpretat și aplicat

este art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ., relativ la momentul de la care începe

să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ.

Cum, pentru considerentele

arătate, recursul apare ca fiind motivat, Înalta Curte urmează să respingă

excepția nulității recursului.

Recurentul-revizuent

B.V.A.M. a

formulat cerere de suspendare

a judecății, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la momentul

soluționării dosarului penal nr. 1/P/2004 al Departamentului Național Anticorupție

Timișoara, sens în care a depus o adresă eliberată de D.N.A. din care rezultă că

a fost începută urmărirea penală împotriva intimaților C. pentru fapte ce vizează

modalitatea ilegală în care au intrat imobile din județul Arad în proprietatea acestora.

De asemenea, se arată faptul că există identitate între obiectul cercetărilor penale

cu aspecte ce fac obiect al cererii de revizuire de față și, datorită acestei identități,

se impune admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Luând în examinare cererea

de suspendare astfel formulată, Înalta Curte constată că suspendarea, în acest caz

facultativ, poate fi dispusă când s-a început urmărirea penală împotriva părților

în litigiu pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare, directă, asupra

hotărârii ce urmează a se da în cauză.

Pentru a putea aprecia

că există înrâurire directă asupra soluției ce urmează a se da în pricina în care

s-a invocat suspendarea, ar fi trebuit ca recurentul revizuent să facă dovada că

obiectul urmăririi penale și, implicit rezultatul cercetării penale, vizează obiectul

judecății de față, respectiv soluția (fapta) de respingere de către Curtea de apel

a cererii de revizuire pendente, ca tardivă, iar nu aspecte care se referă, în general,

la raporturile juridice existente între părți.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge cererea de suspendare

a judecății recursului, formulată de recurentul-revizuent,

ca nefondată

.

Examinând recursul prin

prisma criticilor formulate de recurentul-revizuent B.V.A.M., Înalta Curte constată

următoarele:

Singura critică de nelegalitate

formulată de recurentul revizuent vizează interpretarea și aplicarea greșită a textului

de lege care reglementează termenul de revizuire, respectiv momentul de la care

începe să curgă termenul legal de o lună în cazul de speță, și anume dispozițiile

art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ.

În speță,

Curtea de Apel Timișoara

a reținut că, deși revizuentul B.V.A.M., potrivit propriilor susțineri din cererea

de revizuire, a aflat de existența unui testament din anul 1955 întocmit de defuncta

G.H., în cursul lunii iunie 2013, acesta a formulat tardiv cererea de revizuire

pendente, în data de 28 august 2013, cu încălcarea dispozițiilor art. 324 alin.

(1) pct. 4

3

C. proc. civ.

În acest sens, Curtea

de apel a înlăturat susținerile revizuentului potrivit cu care, în speță, termenul

de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge din ziua obținerii înscrisului

nou invocat, respectiv 27 august 2013, apreciind că sunt nefondate, întrucât legiuitorul

a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existența înscrisului,

fără vreo altă excepție sau alte interpretări, prin extindere și la alte ipoteze

temporale.

Critica recurentului revizuent

privind interpretarea și aplicarea greșită a textului

art. 324 alin. (1)

pct. 4 teza I C. proc. civ., referitor la momentul de la care începe să curgă termenul

de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se privește

ca fiind fondată pentru considerentele ce urmează.

Art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., prevede în mod expres posibilitatea revizuirii unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare,

reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare

mai presus de voința părților.

Art. 324 alin. (1)

pct. 4 teza I C. proc. civ., prevede că termenul de revizuire este de o lună și

se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în

care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.

Momentul de la care începe

să curgă termenul de revizuire de o lună pentru cazul prevăzut de art. 322 pct.

5 C. proc. civ. este, așadar, „ziua în care s-a descoperit înscrisul”, iar rațiunea

fixării acestuia este prezumția că, la data „descoperirii”, partea a luat cunoștință

de conținutul acelui înscris, fiind logic că numai de la momentul la care cunoaște

cuprinsul înscrisului nou, părții să i se deschidă calea formulării cererii de revizuire.

Așadar, prin noțiunea

de „descoperire” legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului

și, nu mai puțin, a conținutului acestuia.

Momentul cunoașterii despre

existența înscrisului este suficient pentru deschiderea căii

formulării cererii de

revizuire numai dacă, la acest moment, are loc și relevarea conținutului înscrisului,

însă, dacă cele două împrejurări se produc în momente distincte, situație ce este

întrunită în cauză, relevant din punct de vedere juridic este momentul cunoașterii

conținutului acestuia.

În speță, pentru a descoperi

efectiv înscrisul de care se prevalează, în sensul

luării la cunoștință despre

conținutul acelui înscris, pentru a putea aprecia asupra oportunității formulării

unei căi extraordinare de atac,

recurentul revizuent a făcut o serie de demersuri, respectiv

a identificat una dintre părțile Dosarului nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad

(în care se afla atașat înscrisul), în persoana numitului R.N., a obținut o împuternicire

din partea acestuia și, în urma cererii formulate în baza acestei împuterniciri,

a obținut copia testamentului din 1955, la data de 27 august 2013.

La dosarul cauzei s-a

dovedit cu copii ale cererii formulate, că recurentul revizuent a „descoperit” înscrisul,

în sensul că

a

luat cunoștință despre

existența,

în materialitatea lui, și

despre conținutul acelui înscris,

în data de 27 august 2013, data la care Tribunalul

Arad i-a eliberat o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013, iar cererea

de revizuire pendente s-a promovat în ziua următoare, respectiv la data de 28

august 2013, deci înlăuntrul termenului legal, procedural.

În acest context, nu poate

fi primită opinia instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire care,

în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4

3

C.

proc. civ., a reținut că legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în

care partea a aflat de existența înscrisului, fără vreo altă excepție sau alte interpretări,

prin extindere și la alte ipoteze temporale.

Prin, urmare, este întemeiat

motivul de recurs invocat și, deși incidența în speță a art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. atrage modificarea hotărârii atacate, atunci când motivul de recurs arătat

se bazează pe necercetarea fondului cauzei, intervine casarea acesteia.

Curtea de apel, statuând

greșit că cererea de revizuire este tardivă, dând o interpretare greșită textului

de lege corespunzător situației reținute, nu a cercertat motivele cererii de revizuire,

așa încât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza

spre rejudecare aceleeași Curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge cererea de suspendare

a judecății recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., formulată de recurentul-revizuent.

Admite recursul declarat

de revizuentul B.V.A.M. împotriva deciziei civile nr. 7A din 23 ianuarie 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Casează decizia recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 02 octombrie 2014.