ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3773/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 238/F din 24 mai

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul L.C. privind

Sentința penală nr. 257 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

"Prin cererea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr.

4474/III-6/2012, condamnatul L.C. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.

257 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Revizuentul a

susținut, în esență, că a semnat un contract de vânzare-cumpărare având ca

obiect un teren, în calitate de cumpărător, iar ulterior, la indicația tatălui

concubinei sale, a semnat și alte acte fără să cunoască însă conținutul

acestora.

Examinând cererea de

revizuire, conform art. 399 C. proc. pen., reprezentantul parchetului a

apreciat că nu este incident niciunul din cazurile de revizuire prev. de art.

394 C. proc. pen.

Analizând actele

dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 257 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, inculpatul L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 65 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția pentru inculpat, de la 26 noiembrie 2001 la 5 martie

2002.

În baza art. 2 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art.

13 alin. (3) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva

inculpatului L.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 292 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 și art. 289 C. pen., cu aplicarea

art. 31 alin. (2) C. pen., constatând intervenită prescripția răspunderii

penale, conform art. 122 alin. (1) lit. d) raportat la art. 124 C. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat

la 11 mai 2000 de B.N.P. "A.N.".

În baza art. 346

alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. a fost admisă

acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor

și s-a dispus desființarea Dispoziției din 13 aprilie 2000 emisă de Primarul

General al Municipiului București referitoare la restituirea terenului situat

în București, P.A., sector 1, în suprafață de 2.213,32 mp.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul a declarat, în mod mincinos, pierderea unui act de identitate în

scopul obținerii unui alt act, în vederea folosirii alternative, în cursul unor

operațiuni juridice ulterioare și a acceptat să participe la crearea unui titlu

de proprietate mincinos, determinând un notar public să redacteze un contract

de vânzare-cumpărare în care au fost atestate fapte și împrejurări

necorespunzătoare în urma utilizării de către inculpat a unor acte false,

împuternicind-o, apoi, pe inculpata B.G. să vândă imobilul unei societăți

comerciale.

Sentința a rămas

definitivă prin Decizia penală nr. 653 din 22 februarie 2008, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea apreciază că

nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, pentru

următoarele considerente:

Din analiza

dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc. pen., pe care petentul își

fundamentează cererea, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de

fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: trebuie să fie

vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei; faptele sau împrejurările noi să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de

condamnare.

Apărarea

revizuentului în sensul că ar fi acționat din culpă, a fost verificată de

instanțele care au soluționat cauza, astfel că, în temeiul art. 403 alin. (3)

C. proc. pen., Curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei

mai sus menționate a declarat recurs revizuentul, invocând, în motivele scrise

formulate de apărătorul ales, prevederile pct. 17

2

ale art. 385

9

din C. proc. pen., cu privire la greșita aplicare a legii și oral,

solicitându-se rejudecarea cauzei în care a fost condamnat, întrucât ar fi fost

judecat în lipsă.

Examinând recursul în

limitele dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că acesta va fi respins ca nefondat, pentru

cele ce succed:

În primul rând, se

constată că, în raport de data pronunțării hotărârii atacate, sunt aplicabile

dispozițiile actuale ale C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea

nr. 2/2013.

În speță, recursul a

fost motivat în scris în termenul prevăzut de lege însă, pe de o parte, este de

observat că, cu ocazia dezbaterilor, nu s-a invocat niciun caz de casare, iar

pe de altă parte, este relevant că solicitarea de casare nu a vizat motivele

care au fost invocate și, respectiv, analizate ca temei de fapt al cererii de

revizuire, cu privire la culpa cu care ar fi acționat în săvârșirea faptelor

penale pentru care a fost condamnat definitiv, ci s-a invocat faptul că ar fi

fost judecat și condamnat în lipsă.

Trebuie însă precizat

că judecarea prezentului recurs se realizează și din perspectiva soluției

pronunțate prin sentința recurată, prin prisma efectului integral devolutiv

prevăzut de art. 385 alin. (3) din C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte

constată, pe de o parte, că în mod corect curtea de apel a reținut că nu există

cazul de revizuire de la art. 394 lit. a) C. proc. pen., față de motivele de

revizuire invocate de condamnat, respectiv că nu a acționat din culpă în

săvârșirea faptelor penale pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani

închisoare, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 71, art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit textului de

lege sus-menționat, hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă

sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și

împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi

să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care

ar fi fost cunoscute de instanțe, ceea ce nu este cazul în speță, înscrisurile

invocate de revizuent neputând fi considerate împrejurări noi care să impună

revizuirea sentinței atacate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost avute în

vedere de instanțe în fazele anterioare ale procesului penal.

Pe de altă parte,

Înalta Curte observă că susținerile de judecare în lipsă reprezintă un motiv

care nu se regăsește între cele pe care s-a fundamentat cererea de revizuire

formulată, astfel că acesta nu poate fi examinat în recurs, chiar în condițiile

devoluției acestuia, limitată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

fiind străin cauzei.

În consecință,

recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul L.C. împotriva Sentinței penale nr.

238/F din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 225 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS