ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3765/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3765/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 30 din data de 4

martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3379/116/2012, Tribunalul Călărași,

secția penală, a hotărât următoarele:

A respins cererile

formulate de către inculpat, prin apărător, de aplicare a dispozițiilor art. 44

alin. (3) și a art. 73 lit. b) C. pen., și a art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În baza art. 20 rap.

la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.E. la 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., de la

rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

A menținut starea de

arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen. a computat prevenția acestuia,

de la 12 noiembrie 2012, la zi.

A luat act că partea

vătămată T.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 313 din

Legea nr. 95/2006 a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea

civilă Spitalul Clinic de Urgență "B.A." București și a obligat pe

inculpat la plata sumei de 2.362,90 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului a unui topor corp

delict, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Călărași și

înregistrat în registrul special deschis la nr. 14/2012.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.015 RON către stat, cu

titlu de cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezintă onorariu avocat din

oficiu.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din 27 decembrie 2012 și

înregistrat sub nr. 3379/116/2012 a fost trimis în judecată inculpatul S.E.,

aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de tentativă

de omor, prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., faptă

comisă pe raza satului Aprozi, oraș Budești, jud. Călărași.

În actul de inculpare

s-a reținut că inculpatul a fost căsătorit cu martora T.G. timp de aprox. 10

ani, despărțindu-se în fapt în luna februarie 2012 și divorțând în aprilie

2012, după care inculpatul a făcut, în mod constant, presiuni asupra fostei

soții să se întoarcă acasă însă, pe fondul refuzului său categoric, situația a

degenerat, rezultând o stare tensionată și conflictuală între inculpat și

familia acestuia, soldată chiar și cu violențe fizice. O astfel de altercație a

avut loc între inculpat și vărul soției sale, partea vătămată T.I., ultimele

confruntări având loc cu câteva săptămâni înainte de data de 1 octombrie 2012.

De asemenea, exista o stare tensionată și între inculpat și martora V.M. -

fiica martorei T.G., care locuia vis-a-vis de casa inculpatului, acesta din

urmă întrerupându-i cablul de alimentare cu energie electrică conectat la

consola locuinței sale.

În seara de 1

octombrie 2012, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul i-a

adresat amenințări și cuvinte obscene martorei V.M., din stradă, iar în jurul

orelor 21,00, acesta din urmă a fost chemat de către martorul R.I. pentru a-l

ajuta la anumite activități casnice, ocazie cu care inculpatul a mai consumat

cea 500 ml vin. în jurul orelor 23,00, inculpatul a plecat de la locuința

martorului menționat spre casă, trecând prin dreptul locuinței martorei V.M. și

continuând s-o amenințe și s-o înjure, bătând chiar în ușa locuinței acesteia,

curtea nefiind împrejmuită de gard. Speriată, numita V.M. a telefonat la

poliție, precum și mamei sale, expunându-i ce se întâmplă. în urma acestui

apel, numita T.G., împreună cu concubinul actual V.M. și cu partea vătămată

T.I., au plecat cu autoturismul spre satul Aprozi, nu înainte de a anunța

Poliția Budești, în drum, despre acest fapt. Odată ajunși în dreptul locuinței

M.V., cei trei s-au dat jos din mașină și au mers la ușa locuinței, pregătiți

să intre, numai că, imediat ce ușa a fost deschisă, din partea stângă a casei,

inculpatul s-a apropiat în fugă de aceștia și i-a aplicat victimei o lovitură

cu un topor (cu tăișul) în cap care, deși a ridicat instinctiv mâna într-un

gest de apărare, nu a putut bloca sau devia în totalitate lovitura, creându-i,

astfel, o plagă delabrantă cu secționarea conductului auditiv la nivelul

urechii stângi. Din fugă, inculpatul s-a dezechilibrat și a căzut, scăpând

toporul, ridicându-se apoi imediat și fugind în stradă și strigând:

"Hoții, hoții la vaci!".

Toporul a fost

ridicat de numitul V.C. (care l-a predat organelor de poliție), iar victima s-a

bandajat cu propriul tricou și a fost urcată în autoturism, plecând spre

Spitalul Budești. Pe drum, victima a fost preluată de un echipaj de ambulanță

ce fusese sesizat telefonic și transportată direct la Spitalul Clinic de

Urgență "B.A." și internată până la data de 8 octombrie 2012 cu

diagnosticul agresiune, plagă contuză topor regiune geniană stângă și pavilion

auricular stând cu secțiune conduct auditiv. Fractură mastoidă",

instituindu-se tratament chirurgical de specialitate.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalului Călărași la data de 27 decembrie 2012 și, în

ședința publică din 24 ianuarie 2013, interogat fiind, inculpatul nu a

recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de

inculpare, arătând că el a fost atacat de mai multe persoane, printre care și

victima chiar în seara zilei în care și aceasta din urmă a fost agresată. A

fost lovit în cap cu un par de către victimă și cu: obiecte metalice de către

celelalte două persoane, peste mâini și umeri, a căzut și nu a ripostat la

acest atac, dar l-a anunțat la organele de poliție din Budești, după care a

mers la spitalul Oltenița, unde i s-au acordat îngrijiri.

Au fost audiați

partea vătămată și martorii T.G., V.M. și V.C., care au arătat că l-au văzut pe

inculpat lovind victima în zona capului, lângă ureche, iar după lovitură l-au

văzut pe inculpat plecând, în fugă, de lângă victimă, ulterior fiind găsită,

lângă aceasta din urmă, toporul inculpatului, acesta fiind, de asemenea,

recunoscut de către T.G., ca fiind unealtă din gospodăria inculpatului. Martora

V.M. a mai arătat că inculpatul a venit în curtea casei sale cu un cuțit și un

topor și, când a văzut farurile aprinse ale autoturismului cu care a venit mama

sa, a fugit și s-a ascuns după unul dintre colțurile casei sale și, când

victima a coborât din menționatul autoturism, a lovit-o din lateral și a fugit.

Martorii T.G., T.C.,

R.I., B.I., au declarat că, în seara incidentului, l-au văzut pe inculpat cu

capul plin de sânge în curtea casei mamei sale, spunând că l-a lovit S.U., care

îl agresase cu un par, rană care a necesitat internarea inculpatului în spital.

Tribunalul, analizând

probatoriul administrat în ambele faze procesuale, a reținut că, la data de 1

octombrie 2012, în jurul orelor 21,00, martora T.G. a primit un telefon de la

fiica sa, martora V.M., aceasta din urmă spunându-i că inculpatul, având asupra

lui un cuțit și un topor, se află în fața casei martorei V.M. și o amenință că

o omoară, aspect ce a determinat-o pe martora T.G. să ia decizia de a merge la

locuința fiicei sale împreună cu concubinul său, martorul V.C. și victimă

pentru a o apăra, întrucât V.M. locuia singură. Cele trei persoane menționate

anterior au plecat spre domiciliul martorei V.M. cu autoturismul D. și, odată

ajunși în orașul Budești, au oprit la Postul de Poliție, unde au anunțat

situația reclamată de martora V.M., primind asigurări că, la domiciliul

acesteia din satul Aprozi, va pleca un echipaj de poliție. Martora V.M. a

declarat că inculpatul nu a plecat din dreptul casei sale dar, când a văzut

apropiindu-se autoturismul D. a fugit în stânga casei martorei, spre câmp și,

în timp ce martorii T.G., V.C. și victima coborau din autoturism, conform

declarațiilor tuturor celor prezenți la casa M.V., inculpatul s-a apropiat în

fugă de victimă și a lovit-o în cap și în zona urechii stângi cu toporul pe

care-l avea asupra sa (victima parând lovitura, parțial și tardiv, apărându-se

cu brațul stâng, pe care l-a ridicat pentru a-și feri capul), după care

inculpatul a căzut în genunchi, a scăpat toporul din mână și a fugit,

împrejurare văzută de martorii menționați.

Deși inculpatul a

încercat să acrediteze varianta potrivit căreia a fost agresat de către

victimă, cu care s-a bătut în fața casei martorei V.M. și că, urmare acestui

fapt victima l-a lovit cu un par în cap, această teză nu a fost susținută de

nicio probă, iar martorii soți T. au declarat că inculpatul a fost lovit în cap

de două persoane înarmate cu bâte, fapt ce a rezultat și din rapoartele

Poliției Budești, dar nu de victimă. Chiar martorul R.I., prietenul

inculpatului, a relatat o discuție avută cu acesta din urmă la data de 2

octombrie 2012, din care a reieșit că inculpatul a fost lovit, la 1 octombrie

2012, de trei persoane, printre care și victima, dar că și inculpatul a lovit-o

pe aceasta din urmă, că i-a tăiat urechea, că "o să moară" și că

"e nasol".

Prin urmare,

agresiunea inculpatului a rezultat din declarațiile martorilor soți T., S.M.Ș.,

B.I. și R.I., din rapoartele polițiștilor și din certificatul medico-legal

aflat la Dosarul cu propunerea de arestare preventivă nr. 2883/116/2012 al

Tribunalului Călărași, reținându-se că numai inculpatul a susținut că victima

l-a agresat, astfel încât s-a observat că nu se poate reține existența unei

altercații între ei, a unei încleștări anterioare momentului în care victima a

fost lovită de către inculpat și, mai mult decât atât, inculpatul nu a

valorificat în manieră procedural penală certificatul ce atestă leziunile

produse la data de 1 octombrie 2012 de "două persoane cunoscute",

S.E. nefăcând nicio mențiune cu privire la cea de-a doua persoană cunoscută care

l-a lovit, cu excepția victimei, cu care avea un conflict mai vechi.

În drept, s-a

constatat că fapta inculpatului S.E. care, în noaptea de 1 - 2 octombrie 2012

i-a aplicat o lovitură cu partea ascuțită a unui topor victimei T.I. cu

intenție (urmărind și acceptând posibilitatea uciderii acestuia), acțiune ce

s-a soldat cu crearea de leziuni ce nu au provocat, însă, decesul, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20

C. pen. rap. la art. 174 C. pen.

Deși apărătorul

inculpatului a solicitat achitarea acestuia, în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen., această cerere nu s-a putut admite, motivat de faptul că toate probele

administrate în cele două faze procesuale l-au indicat pe inculpat ca fiind

autorul infracțiunii deduse judecății asupra victimei T.I., inculpatul însuși

recunoscând comiterea faptei într-o discuție telefonică cu martorul R.I.,

căruia i-a spus că a lovit victima în cap, i-a tăiat urechea și că "o să

moară". Prin urmare, s-a constatat că, atât timp cât din ansamblul

probator nu a rezultat o altă persoană ca fiind autorul faptei deduse

judecății, cererea de achitare formulată apare ca fiind nefondată și lipsită de

suport probator.

La individualizarea

pedepsei tribunalul a reținut, pe lângă gravitatea deosebită a infracțiunii -

ce transpare din obiectul folosit la comiterea ei, din zona vitală în care s-a

acționat (a capului) și din intensitatea cu care s-a acționat, împrejurarea că

inculpatul a negat constant săvârșirea faptei deduse judecății, a încercat să

zădărnicească aflarea adevărului prin indicarea altor posibili agresori, prin

conturarea unei alte situații de fapt și prin negarea unor situații dincolo de

orice dubiu.

Față de aceste

considerente și apreciind că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului nu se

pot realiza decât printr-o pedeapsă cu executare în regim de detenție,

tribunalul a respins cererile formulate de către inculpat, prin apărător, de

aplicare a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și a art. 73 lit. b) C. pen. și a

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și

inculpatul S.E., acesta din urmă fără a preciza motivele de apel.

Apelul Parchetului a

vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către

instanța de fond, apreciind că în raport de modalitatea concretă de comitere a

infracțiunii și rezultatul extrem de periculos al acesteia, trebuia aplicată o

pedeapsă fermă orientată spre maximul prevăzut de lege, cu atât mai mult cu cât

inculpatul nu se afla la primul conflict cu legea penală, din fișa de cazier

judiciar rezultând că în anul 1995 a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., iar în anul 2001 a fost condamnat

la amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C.

pen.

Motivele de apel ale

inculpatului au fost invocate oral, prin avocat, și au vizat achitarea sa

potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., având în vedere că probatoriul din dosar se susține doar pe

declarațiile martorilor și ale părții vătămate care sunt părtinitoare, martorii

fiind rude cu partea vătămată.

În subsidiar, s-a

arătat că între inculpat și partea vătămată au existat altercații chiar înainte

de desfășurarea faptei pentru care a este cercetat, aspect relevat și de

leziunile suferite de inculpat, solicitând în acest sens reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., aplicarea unei pedepse mai mici, cu

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., având în vedere

circumstanțele personale ale acestuia care anterior a suferit o amendă și o

pedeapsă pentru o faptă săvârșită în urmă cu 18 ani și că este unicul

întreținător al familiei.

Prin Decizia penală

nr. 156/A din 21 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au

fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul S.E. și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Sentinței penale nr. 30 din

4 martie 2012, pronunțate de Tribunalul Călărași.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul, care nu a fost motivat în scris,

apărătorul acestuia susținând oral la acest termen motivul de recurs prevăzut

de pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., solicitând reindividualizarea

pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de

inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Având în vedere data

pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Față de motivele de

recurs ale inculpatului, ce vizează reindividualizarea pedepsei ce aplicate,

Înalta Curte reține că, dată fiind modificarea cazurilor de casare, respectiv a

celui prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

intervenită prin Legea nr. 2/2013, recursul promovat nu mai pot fi analizate

prin prisma acestui caz de casare, care, în prezent, vizează doar situațiile în

care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și, de

asemenea, criticile nu pot fi circumscrise nici unuia dintre cazurile de casare

prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.

Astfel,

individualizarea pedepsei, este, exclusiv, o chestiune de apreciere a

instanței, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire

a sancțiunii, însă nu verificarea modalității în care instanța de fond sau

instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală, doar

aceste din urmă aspecte făcând obiectul cenzurii instanței de casație, atunci

când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac.

În raport de

considerentele anterioare, constatând că nu se poate reține incidența nici unuia

dintre cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu,

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat.

În ceea ce privește

cererea apărătorului desemnat din oficiu în baza art. 385

16

alin.

(2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 12

noiembrie 2012 la 29 noiembrie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.E. împotriva Deciziei penale nr.

156/A din 21 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 noiembrie 2012

la 29 noiembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS