ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3611/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3611/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală

nr. 19/S din 05 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie

Brașov în Dosarul nr. 733/1372/2012 s-a dispus respingerea cererii de schimbare

a încadrării juridice, formulată de inculpatul P.M.A. și condamnarea acestuia,

în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.

În baza art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 1 an

închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a

Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 17 octombrie

2011, și a dispus executarea în întregime a acesteia, care nu s-a contopit cu pedeapsa

aplicată mai sus prin sentință, inculpatul P.M.A. urmând a executa în final 3

ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului P.M.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate, timpul reținerii și

arestării preventive din perioada 23 august 2011 - 30 septembrie 2011 inclusiv

conform Sentinței penale nr. 1881 din 30 septembrie 2011 a Judecătoriei Brașov,

precum și timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului P.M.A.

începând cu data de 06 decembrie 2012 și până la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.M.A., deținut în

baza mandatului de arestare preventivă nr. 29 din 06 decembrie 2012, emis de

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

A constatat că partea

vătămată M.R.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului

Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condițiile legii a

probelor biologice de la persoana condamnată definitiv P.M.A., în vederea

introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea după rămânerea definitivă a

hotărârii a mijloacelor de probă - obiecte vestimentare, constând în geacă

bleumarin și căciulă albastră către martorul R.M.G., pulover tip fleece de

culoare bej cu verde și geacă de fâș către martorul P.G.I. și respectiv geacă

vinilin maro și căciulă gri cu dungi orizontale, precum și a tecii cuțitului

către inculpatul P.M.A.

În baza art. 118 lit.

b) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială a cuțitului aparținând

inculpatului P.M.A.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a obligat inculpatul P.M.A. la plata sumei de 1600 RON către stat

cu titlu de cheltuieli judiciare iar suma de 200 RON, reprezentând onorariu

avocat oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de

pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov din data de 19 decembrie

2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului P.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., reținându-se că inculpatul minor

P.M.A., pe fondul unor neînțelegeri ivite și a unor reproșuri pe care partea

vătămată i le-a adresat în seara de 05 decembrie 2012, pe când se afla în

curtea locuinței acesteia, a lovit-o prin surprindere și fără a-i spune ceva,

cu un cuțit tip baionetă pe care îl avea asupra sa - armă aptă a produce o

urmare letală, cu intenție, în zona capului și imediat în zona facială a

capului, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12

zile de îngrijiri medicale.

În fapt a reținut

prima instanță că partea vătămată M.R.V. domiciliază fără forme legale în

municipiul Brașov, la adresa str. L., împreună cu soția sa M.A.L., fiica sa

M.L. în vârstă de 6 ani, sora sa minoră G.E.K., în vârstă de 16 ani, imobilul

aparținând părinților săi G.I. și G.M., în prezent aflați în Ungaria la lucru.

Pentru efectuarea

unor lucrări de zidărie și turnarea unei șape la etajul casei, partea vătămată

M.R.V. i-a angajat în vederea finalizării lucrărilor neterminate pe martorii

P.G.I., R.M.G. și M.I. cu câteva zile înainte de incidentul din seara zilei de

05 decembrie 2012.

În cursul zilei de 05

decembrie 2012 în intervalul orar aproximativ 09.00 - 21.30, martorii P.G.I.,

R.M.G. și martorul M.I. s-au aflat la lucru la casa părții vătămate în

executarea lucrărilor pentru care au fost angajați.

Inculpatul minor

P.M.A., fiul martorului P.G.I. și văr cu martorul R.M.G. nu a fost angajat de

către partea vătămată în vederea executării acestor lucrări, însă la data de 05

decembrie 2012 în cursul zilei s-a aflat de mai multe ori la locuința părții

vătămate, venind și plecând, pentru a-l ajuta pe tatăl său.

Aproximativ în jurul

orelor 21.00 - 21.30 martorii P.G.I., R.M.G. și M.I. la terminarea muncii din

acea zi au plecat la locuințele lor. În aceeași seară în jurul orei 22.00 la

scurt timp după plecarea lucrătorilor menționați, când partea vătămată s-a reîntors

la domiciliul său și nu i-a mai găsit pe aceștia, nemulțumit fiind de felul în

care au muncit cât și de calitatea execuției, l-a apelat telefonic de mai multe

ori pe martorul P.G.I. și reușind într-un final să vorbească cu acesta l-a

invitat să vină la el acasă împreună cu martorul R.M.G., pentru a discuta în

legătură cu lucrarea începută și neterminată, cât și despre plată.

Astfel în jurul orei

22.30 din seara zilei de 05 decembrie 2012, după convorbirea telefonică avută

cu P.G.I., acesta din urmă însoțit de către R.M.G. și fiul său inculpatul minor

P.M.A. au venit la locuința părții vătămate pentru a discuta. Accesul în curtea

locuinței celor trei, le-a fost facilitat de însăși partea vătămată care i-a

invitat și în interiorul locuinței pentru a discuta.

Pe fondul unor

neînțelegeri, inculpatul minor P.M.A. prin surprindere și fără a-i spune ceva

părții vătămate, cu un cuțit tip baionetă pe care l-a scos de sub geaca cu care

era îmbrăcat, în apropierea ușii de acces în casă, a lovit-o pe partea vătămată

în zona capului și concomitent imediat în zona facială, agresiunea fiind văzută

de către soția părții vătămate - martora M.A.L. și sora minoră a părții

vătămate - martora G.E.K. în timp ce se aflau în locuință prin ușa ce tocmai o

deschisese martorul P.G.I. care se pregătea să intre urmat fiind de către

martorul R.M.G., martorele începând să țipe la inculpatul minor care o agresa

pe partea vătămată.

După agresiunea

astfel comisă, inculpatul minor P.M.A. și martorul R.M. G., au părăsit curtea

locuinței părții vătămate, iar la scurt timp și tatăl inculpatului minor,

martorul P.G.I., cei trei fiind identificați ulterior după sesizarea

incidentului, de către organele de poliție.

Starea de fapt

reținută precum și vinovăția inculpatului minor P.M.A. la săvârșirea faptei,

sub forma intenției indirecte, au fost dovedite astfel cu mijloacele de probă

administrate în cursul urmăririi penale: declarațiile părții vătămate M.R.V.,

raportul de constatare medico-legală din 06 decembrie 2012 întocmit de

Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov și răspunsul din 14 decembrie 2012

al Serviciului Județean de Medicină Legală Brașov, planșele fotografice cu

aspectele fixate cu ocazia examinării corporale a părții vătămate, declarațiile

date ca învinuiți de către P.G.I., R.M.G., procesele-verbale de

predare-primire, ridicare corp delict - cuțit și obiecte de vestimentație

aparținând învinuiților, declarațiile martorilor M.A.L., M.M., G.E.K., C.E.,

M.I., cât și cu mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești:

declarațiile părții vătămate M.R.V., declarațiile martorilor P.G.I., M.A.L.,

R.M.G. și M.M.

Instanța a înlăturat

ca nesincere și subiective declarațiile martorilor P.G.I. și R.M.G., declarații

care nu se coroborează cu probele menționate mai sus și nici între ele. Astfel,

în timp ce tatăl inculpatului minor arată în cursul cercetării judecătorești că

partea vătămată l-a luat pe inculpat din spate și a început să îl trântească pe

jos, fără să vadă ca fiul său să îi dea cu cuțitul părții vătămate, văzând-o pe

partea vătămată cu sânge pe el, martorul R.M.G., vărul inculpatului, a declarat

în cursul cercetării judecătorești că nu a fost niciun incident acolo și nu a

văzut-o pe partea vătămată cu sânge la față.

De la domiciliul

inculpatului minor din bucătărie, de sub chiuvetă a fost identificat de către

organele de poliție un cuțit cu teacă din piele, cu lungimea totală de 42,5 cm,

lungimea lamei de 31 cm și lățimea lamei de 3 cm tip baionetă.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte

violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. ca neîntemeiată în cauză, în

condițiile în care aplicarea loviturii cu cuțitul în capul și zona feței părții

vătămate, lovitură care era de natură să conducă la decesul victimei, a fost

săvârșită cu intenție indirectă, făptuitorul prevăzând rezultatul faptei sale

moartea victimei, și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii

lui. Instanța a avut în vedere natura instrumentului folosit, intensitatea și

efectele loviturilor, zona corpului vizată și urmările.

Prima instanță a

considerat că în drept, fapta inculpatului P.M.A. care, pe fondul unor

neînțelegeri ivite între partea vătămată M.R.V. și martorii P.G.I. și R.M.G.,

pe când se afla în curtea locuinței părții vătămate în seara zilei de 5

decembrie 2012, a lovit-o prin surprindere și fără a-i spune ceva, cu un cuțit

tip baionetă pe care îl avea asupra sa, armă aptă a produce o urmare letală, cu

intenție, în zona capului și imediat în zona facială a capului, cauzându-i

leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri

medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

La alegerea

sancțiunii în ceea ce îl privește pe inculpatul minor P.M.A., care a devenit

major în cursul procesului penal, instanța a ținut seama de dispozițiile art.

100 C. pen., având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite,

de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, inculpatul finalizând

8 clase, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și a trăit și

de orice elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. În cuprinsul

referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Brașov se arată că mediul în care a crescut și s-a dezvoltat minorul

inculpat P.M.A. a fost unul care a permis dezvoltarea unei conduite

infracționale, oferind chiar modele, iar pe fondul acestor modele s-a format

atitudinal și minorul inculpat, cu o capacitate diminuată semnificativ de

asumare a responsabilităților și de rezolvare în mod corect a problemelor,

mediul penitenciar estompând în mică măsură aceste probleme.

Având în vedere toate

acestea, față de natura gravă a infracțiunii de tentativă la omor instanța a

apreciat că luarea unei măsuri educative pentru inculpatul P.M.A. nu este

suficientă pentru îndreptarea minorului. La stabilirea pedepsei pentru

infracțiunea săvârșită de inculpatul minor P.M.A., în vârstă de 17 ani și 11

luni la momentul săvârșirii faptei, instanța a ținut seama în plus de

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Infracțiunea

pentru care este cercetat inculpatul, tentativă la omor, săvârșită cu un cuțit,

asupra părții vătămate aflate în curtea domiciliului său, este de o gravitate

extrem de ridicată, ceea ce justifică aplicarea unei pedepse în regim de

detenție, modalitate de executare care poate conduce la atingerea scopului

pedepsei, acela de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni.

Instanța a avut în

vedere și faptul că inculpatul P.M.A. se afla în termenul de încercare al

suspendării condiționate al unei pedepse rezultante de 1 an închisoare, în baza

căreia mai fusese arestat timp de o lună, cât și faptul că acesta mai primise o

amendă administrativă în octombrie 2011 pentru săvârșirea unei infracțiuni de

furt calificat, împrejurări care constituie dovada unei mai mari periculozități

pe care o prezintă inculpatul aflat în stare de libertate.

Pe latura civilă a

constatat prima instanță că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și

familie Brașov și inculpatul P.M.A.

În dezvoltarea

motivelor de apel Parchetul a arătat în esență că este nesatisfăcătoare

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului întrucât

circumstanțele reale ale comiterii faptei și mai ales cele personale ale

inculpatului justifică o pedeapsă într-un cuantum mult mai ridicat. Astfel

gradul de pericol social concret al faptei comise este deosebit de ridicat iar inculpatul

a dat dovadă de perseverență infracțională.

Inculpatul a arătat

în susținerea apelului formulat că se impune schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 C.

pen., arătând că atâta vreme cât victimei nu i-a fost pusă viața în pericol,

astfel cum rezultă din raportul medico-legal, nu se poate reține infracțiunea

de tentativă de omor. Nu se poate reține o infracțiune de asemenea gravitate în

condițiile în care s-au stabilit un număr de 11 - 12 zile de îngrijire medicală

pentru partea vătămată. Arată inculpatul că nu orice obiect care prin natura sa

este apt să producă decesul poate și să conducă la o asemenea urmare, în speță

aplicarea unor lovituri cu intensitate medie nu erau apte să producă decesul

părții vătămate.

Se mai arată că

partea vătămată a fost cea care a folosit o lopată pe post de armă pentru a-l

amenința pe inculpat și că trebuie să se rețină circumstanța atenuantă a

provocării în favoarea inculpatului. Este posibil, arată inculpatul, ca

loviturile să fi fost cauzate părții vătămate de acea lopată, într-o acțiune de

autovătămare.

Prin Decizia penală

nr. 77/AP din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a

faptei de tentativă de omor calificat formulată de inculpat și au fost

respinse, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov și de inculpatul P.M.A.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal inculpatul P.M. a declarat recurs, care nu a fost

motivat cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 385

10

C. proc. pen., însă, la acest termen, apărătorul său din oficiu, a solicitat

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de

lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. și aplicarea

unei pedepse cu închisoare, cu deducerea arestării preventive

Analizând recursul

declarat prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins

ca atare, pentru cele ce succed.

Prezentul recurs

vizează decizia pronunțată de curtea de apel la data de 18 iunie 2013.

Trebuie remarcat că

în speță nu are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1)

Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, informa anterioară

intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate

în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a

recursului", respectiv, funcție de data pronunțării deciziei din apel, se

constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri

de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau

incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art.

385

9

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar

la chestiuni de drept.

În ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., care, deși nu a fost invocat în speță, se constată că, motivele de

fapt pot fi subsumate acestuia și că, într-adevăr, acest caz a fost menținut și

nu a suferit nicio modificare, sub aspectul conținutului, prin Legea nr.

2/2013, însă, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a

fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din

oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim

control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că memoriul cuprinzând motivele

de recurs a fost depus la dosar de apărătorul său din oficiu la 14 noiembrie

10

alin. (2) C.

proc. pen., fiind un termen de regresiune care se calculează potrivit art. 186

alin. (2) C. proc. pen., expiră la data de 13 noiembrie 2014.

Ca urmare, față de

această împrejurare, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

)

C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai

enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și

pe cel reglementat de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că nu mai poate să examineze criticilor circumscrise de acestui motiv de

recurs, astfel că, neputând reține nici incidența vreunuia dintre cazurile de

casare care pot fi avute din oficiu, Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul, ca nefondat.

Pe de altă parte, se

constată, cu evidență, că soluția era aceeași și în ipoteza în care ar fi fost

respectate prevederile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.,

intensitatea loviturii aplicate, instrumentul folosit și zona vitală vizată,

caracterizează fapta, sub aspect subiectiv, ca fiind săvârșită cu intenția de a

ucide și nu cu intenția de vătămare a integrității corporale.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 august

2011 - 30 septembrie 2011 inclusiv, conform Sentinței penale nr. 1881 din 30

septembrie 2011 a Judecătoriei Brașov, precum și timpul reținerii și al

arestării preventive începând cu data de 6 decembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.A. împotriva Deciziei penale nr.

77/AP din 18 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 23 august

2011 - 30 septembrie 2011 inclusiv conform Sentinței penale nr. 1881 din 30

septembrie 2011 a Judecătoriei Brașov, precum și timpul reținerii și al

arestării preventive începând cu data de 6 decembrie 2012 la 19 noiembrie 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - NN