ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2970/2014

Asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 945 din 8 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 597 C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul M.S.A. împotriva Deciziei penale nr. 345/A din 17 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 48102/3/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța Curții de Apel București, secția I penală, a reținut următoarele: La data de 11 iulie 2014, a fost înregistrată contestația la executare formulată de condamnatul M.S.A., prin care s-a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 345/A din 07 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. 48102/3/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în ceea ce privește executarea obligațiilor stabilite pe perioada suspendării sub supraveghere. În esență, contestatorul a solicitat lămurirea obligațiilor impuse în sarcina sa, mai exact, stabilirea expresă a condițiilor pe care instanța le-a avut în vedere ca necesar a fi îndeplinite în vederea depășirii limitei teritoriale a municipiului Pitești și, evident, cele ale schimbării domiciliului.

În măsura în care, instanța nu a avut în vedere, prin utilizarea expresiei "decât în condițiile stabilite de instanță", condițiile prezentate la punctele a) - d), în special cu respectarea aceleia de a anunța orice deplasare în afara orașului Pitești, care depășește 8 zile, este necesar să se stipuleze detaliat care este procedura de urmat, căci, așa cum sunt prezentate acum obligațiile, se ridică numeroase contradicții, fiind astfel obligații imposibil de executat. Analizând contestația formulată, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, sau vreo împiedicare la executare.

Astfel, obligațiile prevăzute la art. 86 3 alin. (1), lit. a) - d) vechiul C. pen., s-a apreciat că reprezintă măsuri de supraveghere la care condamnatul trebuie să se supună în toate cazurile în care se aplică această modalitate, iar la alin. (3), se prevăd obligațiile pe care instanța poate să le impună, însă, în toate cazurile, pe lângă cele obligatorii, de la alin. (1), astfel că această corelare între obligații este făcută de legiuitor. Fiecare dintre aceste obligații trebuie respectată, chiar dacă se referă la același tip de comportament, respectiv lit. b) de la alin. (1) și lit. b) de la alin. (3), datele fiind comunicate conform art. 86 3 alin. (2) vechiul C. pen.. Constatând că nu există nelămuriri sau împiedicare la executare, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare, cu obligarea contestatorului la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul M.S.A. Examinând contestația formulată, Înalta Curte apreciază că aceasta apare ca inadmisibilă pentru considerentele următoare: Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, dispozițiile art. 597 alin. (8) C. proc. pen. prevăd că "Judecarea contestației la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate. Condamnatul aflat în stare de detenție sau internat într-un centru educativ este adus la judecată. Participarea procurorului este obligatorie. Decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă." Așadar, potrivit alin. (8) al art. 597 C. proc. pen., Decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, condamnatul M.S.A. a formulat contestație împotriva unei decizii definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate, și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen. cu referire la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnatul M.S.A. împotriva Deciziei penale nr. 945 din 8 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2014. Procesat de GGC - GV