ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 449 din 15 noiembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10

lit. i) ind. 1 C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul M.M.M., administrator la SC D.I. SRL, sub aspectul infracțiunii de

evaziune evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 91

alin. (1) lit. c) C. pen. coroborat cu art. 74 ind. 1 alin. (2) teza a II-a C.

pen. s-a aplicat inculpatului M.M.M. următoarea sancțiune administrativă:

amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.

În temeiul art. 346

alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin.

(1) și (2) C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă a Statului Român,

Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Garda

Financiară Cluj și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în

favoarea părții civile suma de 98.136 lei despăgubiri civile reprezentând

majorări și penalități de întârziere impozit pe profit și TVA, calculate până

la data plății efective.

În temeiul art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea

statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul cu

nr. 289/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat pe rolul

acestei instanțe la data de 15 iulie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în

stare de libertate a inculpatului M.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare

al instanței de judecată s-a reținut în esență că inculpatul M.M.M. în baza

aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2005 - 2010, în calitate de

administrator al SC D.I. SRL Turda, a evidențiat în mod repetat în actele

contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, cauzând

bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 80.406 lei - din care 45.254

lei reprezentând impozit pe profit și 35.152 lei TVA.

Inculpatul audiat a

recunoscut învinuirea adusă.

Inculpatul M.M.M.

deține calitatea de administrator al SC D.I. SRL din anul 1996, societatea

comercială având ca și obiect principal de activitate fabricarea produselor

metalice obținute prin deformare plastică; metalurgia pulberilor.

Urmare a derulării de

către SC D.I. SRL a unor tranzacții comerciale cu SC C.E. SRL București în

perioada în care această din urmă societate comercială era declarată inactivă,

în cursul lunii martie 2010 la sediul societății comerciale administrate de

către inculpatul M.M.M. inspectorii Gărzii Financiare Cluj au procedat la

efectuarea unui control operativ.

În urma controlului

efectuat de inspectorii financiari, pe lângă aspectele constatate în legătură

cu tranzacțiile comerciale derulate cu SC C.E. SRL București și în raport de

care organele de urmărire penală, nu au sesizat instanța de judecată, s-a

constatat că, în perioada 2005 - 2009, în calitate de administrator al SC D.I.

SRL Turda, inculpatul M.M.M. ar fi introdus în contabilitatea societății

comerciale mai multe cheltuieli care, conform art. 21 alin. (4) lit. e) din

Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile fiind diminuate în acest fel

contribuțiile datorate bugetului de stat.

Astfel, din cuprinsul

Raportului de inspecție fiscală parțială întocmit de către D.G.F.P. Cluj nr.

15415 din 30 iulie 2010 rezultă, că în perioada 1 ianuarie 2005 - 21 decembrie

2009 societatea comercială administrată de inculpatul M.M.M. a înregistrat pe

cheltuieli contravaloarea unor bunuri - galerie bucătărie, combină frigorifică,

blat cireș, scaune crom, mașină spălat vase, tâmplărie termopan, parchet, set

duș, televizor P., D. - pe care organele de control le-au considerat ca nefiind

aferente veniturilor. În această modalitate s-a calculat suma de 124.445 lei

cheltuieli ce nu au fost admise la deducere și pentru care a fost stabilit un

impozit pe profit suplimentar în sumă de 55.063 lei respectiv TVA suplimentar

în sumă de 68.899 lei (sume în care au fost cuprinse și facturile emise de

contribuabilul inactiv SC C.E. SRL cu privire la care, așa cum am arătat,

organele de urmărire penală nu au sesizat instanța de judecată).

Inculpatul audiat

atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești a recunoscut

învinuirea adusă precizând însă că organele de control au considerat ca nefiind

deductibile și unele cheltuieli care îndeplineau condițiile pentru a fi

considerate ca atare, solicitând sub acest aspect întocmirea unei expertize

financiar contabile.

Urmare a admiterii

cererii în probațiune formulată, în cauză a fost efectuat Raportul de expertiză

contabilă judiciară depus la dosar.

Pe parcursul

urmăririi penale și al judecării pe fond a cauzei, prin ordinele de plată cu

nr. x din 30 martie 2011, nr. y din 31 martie 2011, nr. z din 25 august 2011,

nr. w din 25 august 2011, nr. q din 26 iulie 2011, nr. t din 26 iulie 2011, nr.

r din 25 august 2011, nr. s din 29 aprilie 2012 respectiv chitanțele cu nr. x

și nr. z inculpatul M.M.M. a achitat prejudiciul cauzat bugetului consolidat al

statului reprezentat de impozit suplimentar și TVA suplimentar, în cuantum

total de 86.541 lei.

Art. 74 ind. 1 C.

pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 și, în prezent, declarat

neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale din data de 25 mai 2011,

prevede că, în cazul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă,

înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz

în serviciu contra intereselor publice, neglijență în serviciu prevăzute în

codul penal ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin

care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății,

până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral

prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele

săvârșite se reduc la jumătate.

Potrivit art. 13 C.

pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică

legea cea mai favorabilă.

Or, având în vedere

că după comiterea faptei de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina

inculpatului M.M.M. a intervenit Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus

art. 741 C. pen., instanța de judecată a apreciat că acesta reprezintă o lege

penală mai favorabilă în sensul art. 13 C. pen.

De asemenea, având în

vedere că până la soluționarea pe fond a cauzei inculpatul M.M.M. a achitat

integral prejudiciul efectiv cauzat statului, reprezentat de impozit pe profit

și TVA, instanța de judecată apreciază că în cauză este incidență cauza de

nepedepsire edictată prin dispozițiile art. 74 ind. 1 C. pen.

Față de cele de mai

sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. i) ind. 1 C. proc. pen.,

instanța a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul M.M.M.,

sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit.

c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și, în temeiul

art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. coroborat cu art. 74 ind. 1 alin. (2) teza a

II-a C. pen., a aplicat inculpatului M.M.M. sancțiunea administrativă în

cuantum de 1.000 RON.

Sub aspectul laturii

civile a cauzei, prin înscrisul comunicat instanței de judecată la dosar,

Statul Român - A.N.A.F. prin Garda Financiară, Secția Cluj, s-a constituit

parte civilă față de inculpat cu suma de 229.913 lei cu titlu de prejudiciu

total adus bugetului consolidat al statului, din care suma de 55.063 lei

reprezintă diferența de impozit pe profit, suma de 68.899 lei reprezintă

diferența TVA, precum și sumele de câte 49.068 lei majorări și penalități

aferente acestor sume.

Cu privire la această

constituire de parte civilă, instanța de judecată a constatat că în suma

solicitată cu titlu de diferență impozit, respectiv diferență TVA sunt incluse

și sumele cuprinse în facturile emise de contribuabilul inactiv, acte materiale

ce nu au fost incluse în infracțiunea continuată cu care a fost sesizată

instanța de judecată de către organele de urmărire penală. Pe de altă parte,

deși s-a solicitat părții civile să comunice defalcat suma solicitată cu titlu

de prejudiciu cauzat, în condițiile în care inculpatul a achitat impozitul pe

profit, respectiv TVA, reținut prin rechizitoriu ca fiind datorată bugetului de

stat ca sumă aferentă infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, ANAF nu

s-a conformat solicitărilor instanței de judecată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpatul M.M.M. și partea civilă Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară, secția

Cluj.

Prin apelul promovat,

inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului

și înlăturarea obligării sale la plata sumei de 98.136 lei întrucât prejudiciul

a fost recuperat integral. Învederează că sumele datorate la bugetul de stat

sunt: 55.063 lei impozit pe profit și 68.899 lei TVA, în total suma de 123.962

lei, reținându-se o pagubă finală de 80.406 lei, plătită în întregime, așa cum

rezultă din scriptele atașate la dosar.

Prin apelul declarat,

partea civilă ANAF - Garda Financiară Cluj a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței tribunalului și obligarea inculpatului către aceasta la

plata sumei de 155.825 lei reprezentând 19.668 lei impozit pe profit, 49.068

lei majorări impozit pe profit, 30.206 lei TVA, 56.883 lei majorări TVA, rămasă

de recuperat din prejudiciul total de 229.913 lei cauzat de inculpat, bugetului

de stat.

Prin Decizia penală

nr. 46/A/2013 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul

M.M.M. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj.

Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs inculpatul M.M.M., cu privire la latura

civilă, respectiv cu privire la nelegala sa obligare la plata sumei de 98.136

lei, întrucât prejudiciul a fost recuperat integral.

Împotriva aceleiași

decizii a declarat recurs și partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, care nu a fost

motivat.

Analizând recursurile

formulate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limita

dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare,

pentru cele ce succed;

Problema de drept, în

speță, este reprezentată de noțiunea de prejudiciu, în înțelesul art. 74 ind. 1

C. pen., respectiv, în înțelesul art. 14 și 346 C. proc. pen.

Având în vedere că

latura penală a cauzei a fost definitiv soluționată, Înalta Curte reține că

sunt supuse analizei criticile inculpatului privind modul de soluționare a

laturii civile a cauzei.

Inculpatul a

considerat că pronunțarea unei soluții conform art. 74 ind. 1 C. pen., atrage,

în mod automat, constatarea ca acoperit a prejudiciului cauzat. Soluționarea

recursului este limitată la criticile invocate, ce vizează doar latura civilă,

nu și latura penală.

În ceea ce privește

latura civilă, instanța constată că soluționarea acesteia este conformă cu

probele administrate. Soluția este corectă, față de împrejurarea că inculpatul

a fost trimis în judecată doar pentru cauzarea unui prejudiciu aferent

perioadei determinate reținute în rechizitoriu, din care suma de 86.541 lei,

impozit suplimentar și TVA suplimentar, a fost achitată integral de inculpat în

fața Tribunalului Cluj, rămânând neachitate doar majorările de întârziere

aferente impozitului pe profit și TVA-ului. În consecință, instanța a dispus

obligarea inculpatului la plata sumei neacoperite, de 98.136 lei, reprezentând

majorările de întârziere corespunzătoare impozitului pe profit și TVA-ului

aferent calculate până la data plății efective.

Recursul declarat de

partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Cluj nu a fost motivat, instanța reținând că, în cauză, nu

subzistă nici unul din motivele care pot fi examinate din oficiu.

În consecință, pentru

considerentele de mai sus, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă și de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.M.M. și de partea civilă

Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Cluj împotriva Deciziei penale nr. 46/A/2013 din 13 martie 2013 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat și pe recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj la plata sumei de câte 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL