ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2843/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 449 din 15 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. i) ind. 1 C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul M.M.M., administrator la SC D.I. SRL, sub aspectul infracțiunii de evaziune evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. coroborat cu art. 74 ind. 1 alin. (2) teza a II-a C. pen. s-a aplicat inculpatului M.M.M. următoarea sancțiune administrativă: amenda administrativă în cuantum de 1000 lei. În temeiul art. 346 alin. (1) rap.

la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Garda Financiară Cluj și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 98.136 lei despăgubiri civile reprezentând majorări și penalități de întârziere impozit pe profit și TVA, calculate până la data plății efective. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.000 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin Rechizitoriul cu nr. 289/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 15 iulie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.M.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut în esență că inculpatul M.M.M. în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2005 - 2010, în calitate de administrator al SC D.I. SRL Turda, a evidențiat în mod repetat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, cauzând bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 80.406 lei - din care 45.254 lei reprezentând impozit pe profit și 35.152 lei TVA. Inculpatul audiat a recunoscut învinuirea adusă. Inculpatul M.M.M. deține calitatea de administrator al SC D.I.

SRL din anul 1996, societatea comercială având ca și obiect principal de activitate fabricarea produselor metalice obținute prin deformare plastică; metalurgia pulberilor. Urmare a derulării de către SC D.I. SRL a unor tranzacții comerciale cu SC C.E. SRL București în perioada în care această din urmă societate comercială era declarată inactivă, în cursul lunii martie 2010 la sediul societății comerciale administrate de către inculpatul M.M.M. inspectorii Gărzii Financiare Cluj au procedat la efectuarea unui control operativ. În urma controlului efectuat de inspectorii financiari, pe lângă aspectele constatate în legătură cu tranzacțiile comerciale derulate cu SC C.E. SRL București și în raport de care organele de urmărire penală, nu au sesizat instanța de judecată, s-a constatat că, în perioada 2005 - 2009, în calitate de administrator al SC D.I.

SRL Turda, inculpatul M.M.M. ar fi introdus în contabilitatea societății comerciale mai multe cheltuieli care, conform art. 21 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 571/2003, nu sunt deductibile fiind diminuate în acest fel contribuțiile datorate bugetului de stat. Astfel, din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală parțială întocmit de către D.G.F.P. Cluj nr. 15415 din 30 iulie 2010 rezultă, că în perioada 1 ianuarie 2005 - 21 decembrie 2009 societatea comercială administrată de inculpatul M.M.M. a înregistrat pe cheltuieli contravaloarea unor bunuri - galerie bucătărie, combină frigorifică, blat cireș, scaune crom, mașină spălat vase, tâmplărie termopan, parchet, set duș, televizor P., D. - pe care organele de control le-au considerat ca nefiind aferente veniturilor.

În această modalitate s-a calculat suma de 124.445 lei cheltuieli ce nu au fost admise la deducere și pentru care a fost stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 55.063 lei respectiv TVA suplimentar în sumă de 68.899 lei (sume în care au fost cuprinse și facturile emise de contribuabilul inactiv SC C.E. SRL cu privire la care, așa cum am arătat, organele de urmărire penală nu au sesizat instanța de judecată). Inculpatul audiat atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești a recunoscut învinuirea adusă precizând însă că organele de control au considerat ca nefiind deductibile și unele cheltuieli care îndeplineau condițiile pentru a fi considerate ca atare, solicitând sub acest aspect întocmirea unei expertize financiar contabile.

Urmare a admiterii cererii în probațiune formulată, în cauză a fost efectuat Raportul de expertiză contabilă judiciară depus la dosar. Pe parcursul urmăririi penale și al judecării pe fond a cauzei, prin ordinele de plată cu nr. x din 30 martie 2011, nr. y din 31 martie 2011, nr. z din 25 august 2011, nr. w din 25 august 2011, nr. q din 26 iulie 2011, nr. t din 26 iulie 2011, nr. r din 25 august 2011, nr. s din 29 aprilie 2012 respectiv chitanțele cu nr. x și nr. z inculpatul M.M.M. a achitat prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului reprezentat de impozit suplimentar și TVA suplimentar, în cuantum total de 86.541 lei. Art. 74 ind.

1 C. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010 și, în prezent, declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale din data de 25 mai 2011, prevede că, în cazul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, neglijență în serviciu prevăzute în codul penal ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele săvârșite se reduc la jumătate.

Potrivit art. 13 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Or, având în vedere că după comiterea faptei de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatului M.M.M. a intervenit Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 741 C. pen., instanța de judecată a apreciat că acesta reprezintă o lege penală mai favorabilă în sensul art. 13 C. pen. De asemenea, având în vedere că până la soluționarea pe fond a cauzei inculpatul M.M.M. a achitat integral prejudiciul efectiv cauzat statului, reprezentat de impozit pe profit și TVA, instanța de judecată apreciază că în cauză este incidență cauza de nepedepsire edictată prin dispozițiile art. 74 ind.

1 C. pen. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. i) ind. 1 C. proc. pen., instanța a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul M.M.M., sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. coroborat cu art. 74 ind. 1 alin. (2) teza a II-a C. pen., a aplicat inculpatului M.M.M. sancțiunea administrativă în cuantum de 1.000 RON. Sub aspectul laturii civile a cauzei, prin înscrisul comunicat instanței de judecată la dosar, Statul Român - A.N.A.F.

prin Garda Financiară, Secția Cluj, s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 229.913 lei cu titlu de prejudiciu total adus bugetului consolidat al statului, din care suma de 55.063 lei reprezintă diferența de impozit pe profit, suma de 68.899 lei reprezintă diferența TVA, precum și sumele de câte 49.068 lei majorări și penalități aferente acestor sume. Cu privire la această constituire de parte civilă, instanța de judecată a constatat că în suma solicitată cu titlu de diferență impozit, respectiv diferență TVA sunt incluse și sumele cuprinse în facturile emise de contribuabilul inactiv, acte materiale ce nu au fost incluse în infracțiunea continuată cu care a fost sesizată instanța de judecată de către organele de urmărire penală.

Pe de altă parte, deși s-a solicitat părții civile să comunice defalcat suma solicitată cu titlu de prejudiciu cauzat, în condițiile în care inculpatul a achitat impozitul pe profit, respectiv TVA, reținut prin rechizitoriu ca fiind datorată bugetului de stat ca sumă aferentă infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, ANAF nu s-a conformat solicitărilor instanței de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M.M.M. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară, secția Cluj. Prin apelul promovat, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței tribunalului și înlăturarea obligării sale la plata sumei de 98.136 lei întrucât prejudiciul a fost recuperat integral.

Învederează că sumele datorate la bugetul de stat sunt: 55.063 lei impozit pe profit și 68.899 lei TVA, în total suma de 123.962 lei, reținându-se o pagubă finală de 80.406 lei, plătită în întregime, așa cum rezultă din scriptele atașate la dosar. Prin apelul declarat, partea civilă ANAF - Garda Financiară Cluj a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței tribunalului și obligarea inculpatului către aceasta la plata sumei de 155.825 lei reprezentând 19.668 lei impozit pe profit, 49.068 lei majorări impozit pe profit, 30.206 lei TVA, 56.883 lei majorări TVA, rămasă de recuperat din prejudiciul total de 229.913 lei cauzat de inculpat, bugetului de stat. Prin Decizia penală nr. 46/A/2013 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.M.M.

și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.M.M., cu privire la latura civilă, respectiv cu privire la nelegala sa obligare la plata sumei de 98.136 lei, întrucât prejudiciul a fost recuperat integral. Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, care nu a fost motivat. Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limita dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru cele ce succed; Problema de drept, în speță, este reprezentată de noțiunea de prejudiciu, în înțelesul art. 74 ind.

1 C. pen., respectiv, în înțelesul art. 14 și 346 C. proc. pen. Având în vedere că latura penală a cauzei a fost definitiv soluționată, Înalta Curte reține că sunt supuse analizei criticile inculpatului privind modul de soluționare a laturii civile a cauzei. Inculpatul a considerat că pronunțarea unei soluții conform art. 74 ind. 1 C. pen., atrage, în mod automat, constatarea ca acoperit a prejudiciului cauzat. Soluționarea recursului este limitată la criticile invocate, ce vizează doar latura civilă, nu și latura penală. În ceea ce privește latura civilă, instanța constată că soluționarea acesteia este conformă cu probele administrate.

Soluția este corectă, față de împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru cauzarea unui prejudiciu aferent perioadei determinate reținute în rechizitoriu, din care suma de 86.541 lei, impozit suplimentar și TVA suplimentar, a fost achitată integral de inculpat în fața Tribunalului Cluj, rămânând neachitate doar majorările de întârziere aferente impozitului pe profit și TVA-ului. În consecință, instanța a dispus obligarea inculpatului la plata sumei neacoperite, de 98.136 lei, reprezentând majorările de întârziere corespunzătoare impozitului pe profit și TVA-ului aferent calculate până la data plății efective. Recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj nu a fost motivat, instanța reținând că, în cauză, nu subzistă nici unul din motivele care pot fi examinate din oficiu.

În consecință, pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă și de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.M.M. și de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj împotriva Deciziei penale nr. 46/A/2013 din 13 martie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat și pe recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2013. Procesat de GGC - CL