ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2973/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 19 ianuarie 2012, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul H.V. în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și, în consecință, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 18.578 RON, despăgubiri civile reprezentând TVA, precum și dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data de 31 mai 2010. inculpatul fiind obligat a plăti părții civile și accesoriile acestor sume începând cu data de 01.06.2010 și până la data plății efective.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, care se avansează din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj emis în dosarul de urmărire penală nr. 255/P/2011 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 04 iulie 2011 sub număr unic de Dosar 5569/117/2011, a fost trimis în judecată inculpatul H.V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

S-a reținut, în esență, în actul de inculpare că inculpatul H.V., în calitate de asociat și administrator al SC „L.E.I." SRL din Cluj-Napoca, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deși în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate din Germania, în valoare de 3.763.240 RON, echivalentul a 895.846 euro, către diverse persoane fizice, avea obligația să colecteze un TVA în cotă de 19% în sumă de 617.238 RON, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 RON, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, respectiv care prin neînregistrarea în contabilitate a unor livrări intracomunitare în valoare de 97.778 RON, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON, cauzând un prejudiciu total în sumă de 715.016 RON bugetului de stat.

Așa cum a rezultat din informațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, la sfârșitul anului 2008. inculpatul H.V., la acea vreme în vârstă de 41 de ani. a înființat SC „L.E.I." S.R.L., cu sediul în municipiul Câmpia Turzii. Societatea nou înființată avea ca obiect principal de activitate comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare sub 3,5 tone.

Din actele contabile ale societății, din procesul-verbal de control al organelor fiscale ca și din anexele la acest proces-verbal a rezultat că în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, inculpatul a desfășurat în calitate de administrator și asociat unic al societății de mai sus, comerț cu mijloace de transport uzate, second hand, achiziționând diferite autovehicule de la vânzători din Germania care au fost revândute către diverse persoane fizice din România.

În data de 31 mai 2010, reprezentanții A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj, Activitatea de Inspecție Fiscală - SIF 4, în urma unui control efectuat cu privire la achizițiile intracomunitare efectuate de SC „L.E.I." SRL cu sediul în municipiul Câmpia Turzii, în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009 și la modul de îndeplinire a obligațiilor fiscale rezultate din aceste achiziții, respectiv modul de respectare a prevederilor legale de către inculpat referitor la TVA, au constatat că acesta nu a achitat TVA în sumă de 715.016 RON.

Din procesul-verbal al echipei de control a rezultat că, în perioada mai sus menționată, inculpatul, în calitate de reprezentant al „L.E.I." SRL Câmpia Turzii, a achiziționat pe bază de factură de la diferite firme din Germania autoturisme uzate, în valoare totală de 3.763.240 RON, echivalentul a 895.846 euro, comunicând către firmele furnizoare codul valabil de plătitor de TVA RO 24848130, motiv pentru care aceste firme au facturat bunurile respective în regim de scutire de TVA deoarece în acest caz obligația de plată a TVA-ului revenea firmei din statul de destinație a bunurilor, adică societății de mai sus, care avea sediul în România.

Inculpatul H.V., deși a vândut toate autoturismele achiziționate din Germania către diverse persoane fizice, având obligația să colecteze TVA în cotă de 19% în sumă de 715.016 RON, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 RON, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare.

Organele de inspecție fiscală au constatat, de asemenea, că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate achiziții intracomunitare în sumă de 97.778 RON și, în acest mod, acesta s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON. Această sumă a fost reținută de organele de control în suma globală de 715.016 RON reprezentând TVA.

Inculpatul H.V., care în perioada 10 decembrie 2008 - 14 ianuarie 2010 a fost administrator și asociat unic al SC „L.E.I." SRL, în luna ianuarie 2010 a cesionat părțile sociale în favoarea numiților D.I.D. și D.I., cesiune ce a însemnat și predarea tuturor documentelor societății către cei doi. Noii asociați, cu toate eforturile depuse de organele de control, nu au putut fi contactați, iar invitația adresată noului administrator D.I.D. a fost returnată cu mențiunea „destinatar mutat".

În baza art. 22 din Regulamentul CE nr. 1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA, s-a solicitat de către organele fiscale un raport VIRS. VIES sau Sistemul de Schimb de Informații privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre. Cu ajutorul acestui sistem au putut fi identificate toate livrările de marfă din perioada decembrie 2008 -decembrie 2009 de la firme din Germania către societatea condusă de inculpat, având codul TVA RO 24848130.

în cauză a fost audiată martora S.A.I. care a condus evidențele contabile ale SC „L.E.I. SRL" SRL în perioada în care administrator a fost inculpatul. Martora a arătat că pe baza informațiilor primite de la alți contabili din cadrul unor firme care aveau un obiect de activitate similar și de la angajați ai AFP Câmpia Turzii, a considerat că TVA-ul se calculează doar la marja de profit și nu la întregul preț de re vânzare.

S-a reținut că este real faptul că, ulterior, martora a aflat că TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Astfel, aceste condiții sunt prevăzute de art. 152

2

din C. fisc., respectiv Legea nr. 571/2003.

Ascultat în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut că a aplicat TVA-ul numai la marja de profit, deoarece așa a fost sfătuit de către persoane ce administrau sau dețineau părțile sociale ale unor firme cu obiect de activitate similar și de propria contabilă, despre care inițial a arătat că ar fi o anume doamna A., iar nu martora S.A.I.

Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală numai în ce privește neînregistrarea în contabilitate a unor achiziții intracomunitare în sumă de 97.778 RON și în acest mod inculpatul s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON.

Pentru diferența de prejudiciu, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, incriminată de prevederile art. 9 lit. b) din Lege nr. 241/2005.

S-a reținut că, potrivit textului legal mai sus amintit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

În acest sens, s-a avut în vedere că din procesul-verbal întocmit de organele fiscale, nu a reieșit că inculpatul nu ar fi evidențiat operațiunile comerciale, cu excepția celor în sumă de 97.778 RON, arătate mai sus. De asemenea, nu a rezultat nici că inculpatul nu ar fi evidențiat veniturile realizate, dimpotrivă, au fost evidențiate achizițiile intracomunitare și prețul de vânzare, către persoane fizice, al autoturismelor cumpărate de firma inculpatului, însă, inculpatul, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 152

2

din Legea nr. 571/2003, a calculat și a plătit TVA numai la marja de profit rezultată din re vânzarea bunurilor achiziționate din spațiul Uniunii Europene.

S-a reținut că, potrivit unui studiu publicat în „Curierul Fiscal" nr. 10 din anul 2008, frauda de tip carusel privind taxa pe valoarea adăugata aferentă achizițiilor intracomunitare este o prezență de necontestat, deși nedorită, în spațiul comunitar. Mecanismul în sine se structurează pe regimul tranzitoriu actual de impozitare a schimburilor intracomunitare, care presupune, ca regulă generală, impozitarea schimburilor intracomunitare de bunuri, efectuate între persoane impozabile, în statul membru de destinație. Odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, o parte din agenții economici din România au căutat sa asimileze „din mers" practicile infracționale de fraudare a obligațiilor fiscale, „experimentate" de mai mulți ani în spațiul comunitar și, de foarte multe ori, chiar cu „succes".

În același studiu sunt redate patru metode de fraudare a bugetului statului, prin neplata TVA-ului raportat la achizițiile intracomunitare.

O prima metodă și „metoda clasica", se refera la achizițiile intracomunitare efectuate de un operator economic din România.

De ex., firma A din România, înregistrată în scopuri de TVA în baza art. 153 din Codul fiscal, dorește să facă o achiziție intracomunitară de la firma B, situată într-un stat membru.

Pentru eludarea acestor obligații fiscale, reprezentând TVA, factorii de Decizie ai firmei A vor înființa o alta firmă de tip „săgeată", firma C, al cărei asociat unic și administrator să fie un „om de paie", firma C fiind controlată în fapt tot de reprezentanții firmei A. La înființarea firmei C, aceasta se declară plătitoare de TVA prin opțiune, dar declară o cifră de afaceri anuală sub pragul valoric de 100.000 euro, pentru a beneficia de posibilitatea depunerii trimestriale a decontului de TVA, în acord cu prevederile art. 156

1

alin. (2) și (3) C. fisc. Ulterior, firma C efectuează achizițiile intracomunitare de la firma B, firma C aplicând pentru aceste operațiuni regimul de taxare inversă.

Mărfurile astfel achiziționate sunt facturate ulterior către beneficiarul în fapt al acestora, respectiv firma A. Pentru aceste operațiuni de livrare internă, firma C colectează TVA-ul aferent, iar firma A îl va deduce, folosind drept document justificativ facturile întocmite de firma C, în acord cu prevederile art. 155 alin. (5) C. fisc. Operațiunile descrise anterior au o „durată de viață" precis determinată, respectiv de maxim 3 luni, până la termenul limită prevăzut privind obligația firmei C de a depune decontul de TVA; cu puțin timp înainte de împlinirea acestui termen, firma C „dispare", fără a mai putea fi identificată ulterior și fără a înregistra, declara și plăti TVA-ul colectat ca urmare a livrărilor interne efectuate către firma A. Practic, firma C are ca „unic obiect de activitate" furnizarea de documente justificative către firma A, în scopul deducerii TVA-ului de către aceasta din urmă.

O a doua metodă privind frauda de tip „carusel" reprezintă, în fapt, o forma de „perfecționare" a celei descrise anterior, în sensul că produsele ajung în final de la firma A la firma B, expeditorul lor inițial. Această metodă poate fi identificată ca mecanismul de autogenerare a fraudei de tip „carusel", cu efecte vizibile în ieftinirea produselor ce fac obiectul acestor tranzacții. Acest mecanism se structurează pe faptul că prețul de livrare al firmei A către firma B, adică prețul de livrare fără TVA, deoarece, în momentul în care firma A vinde către firma B, firma A efectuează o livrare intracomunitară, ce intră în categoria operațiunilor scutite de TVA cu drept de deducere, este inferior prețului de vânzare practicat inițial de firma B către firma C; firma A poate „susține" acest preț de livrare din „câștigul din TVA" care îi revine în urma tranzacțiilor derulate, în amonte, cu firma C.

O a treia metodă a acestui tip de fraudă se refera la livrările simulate, efectuate de un agent economic din România, înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 C. fisc., către un agent economic din alt stat membru, înregistrat în scop de TVA în baza legislației specifice a statului membru din care acesta face parte. în acest sens, firma din România efectuează o livrare intracomunitară, facturează fără TVA în baza codului de TVA aparținând unui agent economic extern din spațiul comunitar, dar, în fapt, vinde produsele respective pe piața internă „la negru". Aceasta metoda se poate realiza atât prin complicitatea partenerului extern, care comunică codul său de TVA, sau fără știința acestuia, spre exemplu, prin procurarea codului de TVA din diverse mijloace de informare. Așa-zisa «livrare intracomunitară» în cauză va trebui evidențiată de agentul economic din România în decontul de TVA, declarația, iar datele raportate autorităților publice din România vor fi confruntate ulterior cu cele raportate, de partenerul extern, autorităților publice din țara sa. însă, în acest interval de timp, agentul economic în cauză va cere rambursarea TVA-ului și, ulterior, se va „volatiliza".

În fine, o a patra metodă, se referă la situația în care un agent economic din România, înregistrat în scopuri de TVA în baza art. 153 C. fisc., efectuează o achiziție intracomunitară și declară toate operațiunile în acest sens din punct de vedere absolut legal. Ulterior, înregistrează un adaos comercial infim și simulează vânzarea en detail, prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale. în fapt, produsele respective sunt comercializate pe „piața paralelă" la prețuri mult mai mari decât cele înregistrate în evidentele contabile. Exemplul „clasic" în acest sens îl reprezintă achiziția intracomunitară de făină, simulându-se comercializarea acesteia en detail către persoane fizice, a căror identificare ulterioară nu este cerută de niciun text de lege și, de altfel, nici nu pot fi identificate, dar în realitate fiind vândută către diverse unități de panificație și patiserie.

Din toate metodele evidențiate prin studiul de mai sus, s-a evidențiat intenția directă a administratorilor firmelor românești din exemplele date, de a frauda statul, prin neplata în totalitate a TVA-ului rezultat în urma unor schimburi comerciale intracomunitare. Ori în cauza în speță, s-a reținut că o astfel de intenție nu este atât de evidentă și necalcularea TVA-ului la întregul preț de vânzare al autoturismelor este rezultatul interpretării eronate a unui text din legea fiscală.

S-a considerat că pentru evitarea unor situații similare, legiuitorul ar trebui să intervină, pentru reglementarea ca infracțiune ori ca și contravenție, în funcție de pericolul social al unei astfel de fapte, prin modificarea legii evaziunii fiscale.

În privința neînregistrării în contabilitate a unor achiziții intracomunitare cu scopul de a se sustrage de la plata TVA. s-a reținut că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a reușit acest lucru din cauza stării de boală și a imposibilității deplasării, unele acte contabile primare și justificative i-au fost transmise martorei S.A.I., contabila firmei pe care o administra inculpatul, prin intermediul martorului K.E. și că acesta este posibil să nu fi predat actele respective contabilei. Instanța a procedat la ascultarea acestui martor, ori din cele declarate de acesta, o asemenea ipoteză nu s-a verificat. Astfel, martorul a declarat că, după declanșarea bolii inculpatului, acesta a cesionat părțile sociale ale firmei unor persoane, despre care nu cunoaște amănunte. Până la cesionare însă, inculpatul s-a ocupat personal de administrarea concretă a firmei.

în drept, s-a reținut că fapta inculpatului H.V., care în calitate de asociat și administrator al SC „L.E.I." SRL clin Câmpia Turzii, în perioada decembrie 2008 decembrie 2009, prin neînregistrarea în contabilitate a unor livrări intracomunitare în valoare de 97.778 RON, s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 RON, cauzând un prejudiciu bugetului de stat echivalent cu suma de mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La dozarea pedepsei, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracțiunea dedusă judecății și anume închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, de gradul de pericol social al faptei, concretizat în modul simplist, neelaborat, în care inculpatul a acționat, în prejudiciul nu foarte însemnat. S-a luat în considerare și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale a recunoscut fapta și care este grav bolnav, instanța luând la cunoștință în acest sens, actele medicale de la filele 36 - 38 din dosarul instanței și percepând în mod nemijlocit că inculpatul se deplasează cu foarte mare greutate. Din actele medicale despre care s-a vorbit mai sus a reieșit că inculpatul este încadrat permanent într-un grad de handicap, având o deficiență funcțională gravă și necesitând asistent personal.

Din această perspectivă, s-a apreciat că starea sănătății inculpatului reprezintă o circumstanță judiciară facultativă, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.

Prin urmare, pedeapsa inculpatului a fost coborâtă sub minimul special de 2 ani închisoare, instanța apreciind că pedeapsa de 6 luni închisoare reprezintă o sancțiune aptă să-i atragă atenția asupra consecințelor profund antisociale ale faptei sale, în contextul în care fenomenul infracțional evazionist a căpătat o amploare semnificativă, organele statului fiind ferm angajate în eradicarea acestuia.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

în cauză, A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 932.923 RON reprezentând TVA în valoare de 715.016 RON, de la plata căreia s-a sustras inculpatul, respectiv majorări de întârziere în sumă de 217.907 RON.

Ținând seama de faptul că instanța a apreciat că numai suma de 18.578 RON reprezintă urmarea activității infracționale a inculpatului, prin neînregistrarea operațiunilor comerciale, adică a achizițiilor intracomunitare, deci numai în această măsură există legătură între faptă și prejudiciu, în temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ., instanța a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și, în consecință, a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 18.578 RON despăgubiri civile reprezentând TVA, precum și dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data de 31 mai 2010, obligând inculpatul a plăti părții civile și accesoriile acestor sume începând cu data de 01 iunie 2010 și până la data plății efective. Celelalte pretenții au fost respinse, iar pentru diferența de sumă, partea civilă va trebui să recupereze TVA-ul de plată, prin mijloacele de executare fiscale de care dispune.

Împotriva Sentinței tribunalului au declarat apel partea civilă ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj și inculpatul H.V.

Prin motivele scrise, partea civilă a învederat că inculpatul datorează acesteia, așa cum s-a precizat prin constituirea de parte civilă făcută în fața procurorului, precum și în fața primei instanțe, suma de 932.923 RON despăgubiri civile compusă din: 715.016 RON TVA și 217.907 RON majorări aferente, precum și accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 RON de la data de 31 mai 2010, aceea a încheierii procesului-verbal de control cu nr. 1357 și până la data plății efective a debitului, sume la care inculpatul este obligat potrivit prevederilor art. 119 - 120

1

C. proc. fisc.

Inculpatul H.V. a solicitat, în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu a avut intenția de a frauda bugetul de stat, iar în subsidiar, a apreciat că reeducarea sa este posibilă raportat la maladiile grave de care suferă: ale sângelui, rinichilor și ficatului și prin aplicarea unei sancțiuni mult reduse, sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., ținându-se cont de faptul că nu a mai fost confruntat cu legea penală și a cooperat cu organele judiciare.

Prin Decizia penală nr. 81/A din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de Minori a admis apelul părții civile A.N.A.F reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, împotriva Sentinței penale nr. 14/A/19 ianuarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o în latură civilă și, judecând sub acest aspect:

A obligat inculpatul H.V. să achite părții civile A.N.A.F prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj suma de 932.923 RON, despăgubiri civile, compusă din: 715.016 RON TVA și 217.907 RON majorări aferente, precum și accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 RON de la data de 31 mai 2010 și până la plata efectivă a debitului.

A admis apelul inculpatului H.V., împotriva Sentinței penale nr. 14 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și, judecând sub acest aspect:

A dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., conform art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., acela de 2 ani și 6 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra nerespectării art. 83 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, 4 lit. a) teza a II-a C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii.

A menținut restul dispozițiilor Sentinței apelate.

A stabilit onorariu apărător oficiu în sumă de 50 RON, ce se achita Baroului de Avocați Cluj din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Instanța de prim control judiciar, examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a constat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în ceea ce privește latura penală a cauzei, concretizată în încadrarea juridică a infracțiunii, descrierea faptei, pedeapsa aplicată, fiind netemeinică însă modalitatea de executare a pedepsei raportat la afecțiunile de care suferă inculpatul, acestea necesitând prezența permanentă a unei alte persoane care să-i ofere ajutor, cu ocazia deplasării.

S-a constatat că latura civilă, de asemenea, a primit o rezolvare necorespunzătoare, fiind încălcate dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Cu privire la apelul părții civile A.N.A.F prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, s-a reținut că taxarea inversă este o procedură excepțională ce simplifică colectarea și deducerea taxei pe valoare adăugată (TVA), aspecte care ridică numeroase probleme în practica contabilă de zi cu zi, cu implicații semnificative la nivelul activității societăților comerciale. Aplicarea taxării inverse pentru anumite tipuri de activități reprezintă o necesitate cu beneficii în două direcții. Pe de o parte, contribuie în mod semnificativ la prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, iar pe de altă parte, oferă o șansă reală de supraviețuire agenților economici care s-ar putea confrunta cu probleme grave de lichiditate.

S-a reținut, așa cum se arată și în practica judiciară comercială, că „taxarea inversă se aplică în cazul operațiunilor externe (prestări de servicii, livrări de bunuri și achiziții intracomunitare) în legătură cu care Codul fiscal prevede că obligația de plată a TVA-ului revine beneficiarului, pentru a evita ca furnizorul bunurilor sau prestatorul serviciilor din străinătate să fie obligat să se înregistreze în scopuri de TVA în România, pentru operațiuni ocazionale".

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că Tribunalul Cluj, sub aspectul laturii civile a cauzei, l-a obligat pe inculpat să achite părții civile A.N.A.F suma de 18.578 RON reprezentând TVA, precum și dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la 31 mai 2010, precum și accesoriile bugetare aferente acestor sume începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data plății efective.

Astfel, s-a reținut că hotărârea este criticabilă întrucât prejudiciul creat de inculpat bugetului de stat trebuie recuperat conform normelor și dispozițiilor legale prevăzute în Codul de procedură fiscală în art. 119 - 120

1

.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a rezultat că la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul României, SC L.E.I. SRL avea obligația de a aplica regimul normal de TVA, în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second-hand și nu doar la marja de profit.

S-a avut în vedere că în urma verificării efectuate de către inspecția fiscală a A.N.A.F, s-a recalculat TVA datorat de către firma inculpatului, prin aplicarea cotei de 19 % asupra prețului de achiziție al autovehiculelor second-hand achiziționate și comercializate de societate respectivă, rezultând suma de 715.016 RON. Pentru diferența stabilită suplimentar, echipa de inspecție fiscală a calculat majorări de întârziere în sumă totală de 217.907 RON. Operațiunile de mai sus au fost consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. 12.793/31 mai 2010 și, respectiv, în decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 749 din 31 mai 2010.

Așa fiind, curtea de apel a apreciat ca fiind fondat apelul părții civile A.N.A.F reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj, inculpatul H.V. fiind obligat să achite părții civile A.N.A.F prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj suma de 932.923 RON, despăgubiri civile, compusă din: 715.016 RON TVA și 217.907 RON majorări aferente, precum și accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 RON de la data de 31 mai 2010, data întocmirii procesului-verbal de control cu nr. 1357 și până la plata efectivă a debitului.

Cu privire la apelul inculpatului, s-a reținut că primul motiv vizând achitarea acestuia pentru lipsa laturii subiective a infracțiunii nu poate fi acceptat, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Astfel, s-a constatat că din probele dosarului a rezultat că în perioada decembrie 2008-decembrie 2009, inculpatul în calitate de reprezentant SC L.E.I. SRL Câmpia Turzii, a achiziționat pe bază de factură de la diferite firme din Germania autoturisme uzate, în valoare totală de 3.763.240 RON, comunicând către firmele furnizoare codul valabil de plătitor de TVA - RO24848130, motiv pentru care aceste firme au facturat bunurile respective în regim de scutire de TVA, deoarece în acest caz obligația de plată a TVA-ului revenea firmei din statul de destinație a bunurilor, respectiv societății inculpatului, cu sediul în România. S-a reținut că aceleași probe testimoniale și scrise dovedesc faptul că inculpatul, în scopul de a se sustrage de la plata TVA în România, deși în perioada supusă controlului a vândut toate autoturismele achiziționate din Germania către diverse persoane fizice, având obligația să colecteze TVA în cotă de 19 %, în sumă de 715.016 RON, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 RON, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare.

Totodată, a fost avută în vedere împrejurarea potrivit căreia, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul apelant a încercat să transfere vinovăția asupra contabilei S.I., însă a recunoscut că a aplicat TVA doar pe marja de profit, deoarece așa a fost sfătuit și de alte persoane care aveau societăți cu activități similare și, nu în ultimul rând, martora S.I. nu a fost angajată în calitate de contabilă la firma inculpatului, astfel că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității i-a revenit administratorului, respectiv inculpatului,

S-a reținut, de asemenea, că inculpatul își recunoaște vinovăția în săvârșirea faptei prin declarația de la fila 17 u.p. în care învederează că, „dacă plătea TVA-ul, afacerea nu mai era profitabilă pentru el", condiții în care s-a apreciat că este exclusă achitarea acestuia.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel vizând reducerea pedepsei, nici acesta nu a putut fi acceptat deoarece apelantului i-au fost recunoscute de către tribunal circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen., cărora li s-a dat eficiența prev. de art. 76 C. pen., prin coborârea pedepsei la o sancțiune de doar 6 luni închisoare, la dozarea și individualizarea acesteia fiind avute în vedere dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, că a fost încadrat în muncă, că este pensionar de boală și este în vârstă de 45 ani.

S-a reținut că, în cauză, Tribunalul Cluj, printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune apreciată de către instanța de apel ca adecvată pericolului social concret al faptei.

Pe de altă parte, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în regim de detenție pentru apelant relevă caracterul inadecvat al unei asemenea sancțiuni, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale ale scopului preventiv și educativ prevăzut de lege. S-a reținut din actele depuse la dosar că inculpatul prezintă grave boli ale sângelui, rinichilor și ficatului: hemofilie formă severă, artropatie hemofilică generalizată, microlitiază renală și hepatită cronică virală C și, de asemenea, are un handicap motor sever, ce necesită o rezolvare chirurgicală, inculpatul putându-se deplasa doar cu ajutorul unei alte persoane.

În egală măsură, analiza actelor și lucrărilor dosarului a relevat o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare a orientat instanța de apel în menținerea sancțiunii și aplicarea unei modalități de executare a pedepsei neprivativă de libertate față de inculpat, aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.

Astfel, s-a reținut că în privința inculpatului H.V. nu se poate ignora că acesta, în vârstă de 45 de ani la data comiterii infracțiunilor, este încadrat în muncă și nu posedă antecedente penale, suferă de grave maladii ale organelor interne și ale sângelui, de la data comiterii infracțiunii până la judecarea cauzei în apel a trecut un interval de timp de trei ani, iar în cazul infracțiunilor economice, ceea ce este prioritar este repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dovadă și introducerea art. 74/1 C. pen. prin Legea nr. 202/2010, care dă posibilitatea aplicării unor sancțiuni administrative în cazul acoperirii pagubelor produse prin evaziune fiscală și nicidecum dispunerea executării pedepselor prin privare de libertate, față de persoane care prezintă o stare medicală alterată, cum este și cazul de față, așa cum rezultă din referatul eliberat de Institutul Oncologic Cluj și depus la dosar.

S-a reținut că atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Totodată, s-a reținut că mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art. 72 C. pen., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.

Împotriva Deciziei anterior menționate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea, în parte, a Deciziei penale atacate și menținerea Sentinței primei instanțe în ceea ce privește latura penală, precizând că nu se impunea suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere activitatea infracțională, desfășurată pe parcursul unui an, valoarea mare a prejudiciului, neacoperit, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în instanță, precum și modalitatea de săvârșire a faptei. în subsidiar, s-a susținut că s-ar putea aplica în cauză, eventual, dispozițiile art. 86

1

și urm. C. pen.

Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat în prezenta cauză.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile G.e prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, care este infractor primar și are o sănătate precară.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

în prezenta cauză, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond și cu cea de prim control judiciar, constată că este justificată reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. în favoarea inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege, având în vedere toate circumstanțele personale ale acestuia, anterior expuse.

în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte reține că suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, ori în speță, față de natura faptei comise, de modul concret de săvârșire, de circumstanțele personale ale inculpatului - care este încadrat în muncă și nu posedă antecedente penale, suferă de grave maladii ale organelor interne și ale sângelui -, în mod corect instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, datele personale ale inculpatului, dar și lipsa antecedenței penale, fiind corect evaluate de instanța de prim control judiciar cu prilejul stabilirii modalității de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de dispozițiile art. 81 C. pen.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei fiind, de asemenea, corect stabilită.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul H.V.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM