ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2768/2014

Deliberând asupra cauzei.de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 166 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Satu Mare, secția penală, au fost condamnați inculpații:

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de livrare cu orice titlu și trimitere de/droguri de risc fără drept, infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. raportat la art: 74, 76 C. pen.;

- 1 an și 9 Tuni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare de droguri de risc fără drept, infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 74, 76 C. pen.;

- 4;. ani închisoare și interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. potrivit art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc fără ;drept,infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 74, 76 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a).

În baza art. 3

3

lit. a), 34. lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și vânzare de drbguri.de risc fără drept, infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, .cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. raportat Ia dispozițiile art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 118 alin. (3) C. pen. raportat la dispozițiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 4.000 lei, iar de la inculpatul N. a sumei de 16.000 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul B. 300 lei iar inculpatul N. 700 lei fiecare.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroul de Avocați Satu Mare a sumei de 300 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2011din 26 iunie 2012, emis de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor cu privire la : inculpatul B.E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de livrare cu orice titlu și trimitere de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, complicitate la introducerea în țară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. ; învinuitul V.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a numiților N.L.J., L.S.V., S.R.G., T.D.B., M.C.l., B.C.A., C.C. și A.N., A.F., persoană neidentificată încă, sub aspectul, săvârșirii infracțiunii de vânzare de cumpărare și vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Prin rezoluția din 4 iulie 2012, a fost începută urmărirea penală față de N.L.J., sub aspectul săvârșirii fracțiunii de cumpărare și vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzutăde art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținându-se în sarcina acestuia că, în cursul lunii noiembrie a anului 2011, a cumpărat, contra sumei de 35 lei pentru un gram, cantitatea de 400 grame droguri de risc, respectiv canabis de la inculpatul B.E., droguri pe care apoi Ie-a vândut, contra sumei de 50 lei pentru un gram unor persoane neidentificate, pe raza municipiului Satu Mare.

În fapt, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că, în cursul lunii noiembrie a anului 2011, învinuitul N.L.J. a fost abordat în municipiul Satu Mare de inculpatul B.E., stabilit în Portugalia și aflat în vizită în România, acesta oferindu-i spre vânzare canabis, drog de risc, contra sumei de 35 lei pentru un gram. Cu privire la proveniența drogurilor s-a stabilit că acestea erau trimise ilegal din Portugalia în România de către inculpatul B.E., disimulate în bagaje destinatei mamei sale, B.N., prin intermediul unor firme ce operau servicii de.transport persoane între Portugalia și România, operatorii acestor firme fiind în necunoștință de cauză eu privire la conținutul bagajelor. Conform înțelegerii,: învinuitul N.L.J. urma să preia drogurile de ia domiciliul numitei B.N., mamă inculpatului B.E., să le valorifice și, din suma obținută, să plătească inculpatului B.E., prin intermediul mamei sale, suma de 35 lei pentru fiecare gram de canabis.

Din materialul probator administrat în cauză, respectiv interceptările de convorbiri telefonice purtate între inculpatul B.E. și mama sa, numita B.N.;declârățiile numitei B.N. date în calitate de învinuită în cauză clin cărev s-a efectuat actuala disjungere și în care a fost trimisă în judecată, precum și declarațiile învinuitului N.L.J. a rezultat că, la. scurt timp după întâlnirea, dintre inculpatul B.E. cu învinuitul N.L., acesta din urmă s-a deplasat la locuința numitei B.N. de unde a ridicat cantitatea de 400 grame canabis, în două pachete a câte 200 grame fiecare.

Conform declarațiilor sale, din această cantitate, învinuitului N.L.J. a valorificat 200 grame, prin vânzarea către persoane necunoscute,, contrasumei de 50 lei pentru un gram .obținând suma de 10.000 lei,, surnă clini care ă plătit o parte din drogurile achiziționate către inculpatul B.E., prin intermediul mamei acestuia, numita B.N.

Cu privire la restul de 200 grame droguri învinuitul N.L.J. a declarat că Ie-a folosit pentru consumul propriu. Despre suma concretă achitată către inculpatul B.E., prin intermediul mamei acestuia, numita B.N., învinuitul N.L. a declarat că nu și-o mai amintește cu exactitate dar că este mai mare de 2.500 lei, atât cât a declarat numita.B.N. că a primit de la învinuit și apoi a trimis în Portugalia către fiul ei. Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile învinuitului N. referitoare la suma la care s-a înțeles cu inculpatul B.E. să cumpere drogurile, respectiv 35 lei pentru un gram și la cantitatea de droguri primită, adică 400 grame în 2 pachete a câte 200 grame fiecare și convorbirile telefonice purtate de inculpatul B.E. cu mama sa referitoare la datoria pe care învinuitul o avea de achitat, indicată ca fiind de 10.000 lei, a rezultat că, din suma de 14.000 lei convenită, sumă rezultată din vânzarea către învinuit a cantității de 400 grame canabis contra sumei de 35 lei pentru un gram, acesta a achitat suma de 4.000 lei și a rămas dator către inculpatul B.E. cu suma de 10.000 lei.

În ceea ce privește afirmația învinuitului N.L.J. conform căreia, din cantitatea de 400 grame de cannabis a valorificat doar 200 grame iar restul Ie-a utilizat în scopul consumului propriu, s-a constat că aceasta nu poate fi susținută cu alte mijloace de probă și că este contrazisă de declarațiile inculpaților G.G.J. și N.R., trimiși în judecată în cauza din care s-a efectuat actuala disjungere, declarații în care se arată că au cunoștință că învinuitul a valorificat drogurile primite de la inculpatul B.E. și că a încercat să le vândă și lor, contra sumei de 50 lei pentru un gram,

Avându-se în vedere aceste aspecte, s-a constat că probatoriul administrat în cauză, s-a tras concluzia că toate cele 400 grame de droguri au fost valorificate de către învinuitul N.L.J., contra sumei de 50 lei pentru un gram, suma obținută de către acesta fiind de 20.000 lei, din care a plătit către inculpatul B.E. suma de 4.000 lei.

În drept, faptele învinuitului N.L.J. de a cumpăra de la inculpatul B.E., în cursul lunii noiembrie a anului 2011, cantitatea de 200 grame cannabis, droguri de risc, contra sumei de 35 lei pentru un gram și de a vinde apoi aceste droguri contra sumei de 50 lei pentru un gram, respectiv contra sumei totale de 20.000 lei către persoane neidentificate, urmată de plata sumei de 4.000 lei către inculpatul B.E., prin intermediul numitei B.N., ca și contravaloare a unei părți din drogurile cumpărate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare și vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Învinuitului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii cu caracter administrativ, în cuantum de 800 lei, prin ordonanța din data de 21 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare,.în Dosar nr. 3175/P/2011, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.

Pe parcursul investigației penale învinuitul -a avut o .atitudine de recunoaștere și regret cu privire la acuzațiile.formulate.

Fapta inculpatului B.E. de a trimite fără drept, din Portugalia în România, în cursul lunii noiembrie a anului 2011, cantitatea de 400 grame canabis, drog de risc, precum și de a livra fără drept, în aceeași perioadă de timp, aceste droguri transportatorilor A.N., care le-au transportat din Portugalia în România fiind în eroare de fapt cu privire la conținutul coletelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de livrare cu orice titlu și trimitere de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.'

Fapta inculpatului B.E. de a preda fără drept, în cursul lunii noiembrie a anului 2012, cantitatea de .400 grame canabis, drog de risc, transportatorilor persoane fizice an aflate în eroare de fapt cu privire la conținutul coletelor, spre a fi introduse de către aceștia în mod ilegal în România întrunesc.elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la introducerea în țară de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, .

Fapta inculpatului B.E. de a vinde, fără drept, în cursul lunii noiembrie/ a anului 2011 - în timp ce se afla pș teritoriul României, cantitatea de 400 grame canabis, drog de risc învinuitului N.L.J., contra sumei de 14.000 lei din care a primit suma de 4.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vânzare de droguri de risc fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut că.inculpatul B.E. nu are antecedente penale însă s-a sustras de la urmărirea penală, pe numele său fiind emis mandat de arestare.în lipsa, mandat european de arestare și; mandat de dare în urmărire- internațională în cauza din care s-a efectuat, prezenta disjungere.

Au fost efectuate verificări la A.N.P. și în baza-de date cu evidența persoanelor constatându-se că inculpatul B.E. nu este încarcerat și nu figurează cu mențiuni speciale în registrele de stare civilă.

Cu privire la activitățile de preluare a pachetelor cu droguri.trimise din Portugalia de către inculpatul B.E., de distribuire a acestora către beneficiarii din România și de încasare și trimitere în Portugalia a sumelor debania rezultat în urma valorificării acestor droguri, inclusiv în ceea ce privește droguriie cumpărate de învinuitul N.L.J., numita B.N. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din data de 26 iunie 2012.

Punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acestui inculpat a făcut posibilă și prezența lui în fața instanței de judecată, și după soluționarea în sensul respingerii a cererii de conexare a prezentei cauze la Dosarul nr. 4115/83/2012, s-a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut faptele comise, arătând că totul s-a datorat necunoașterii legilor române, solicitând și acest inculpat judecata în procedura simplificată reglementată de art. 320

1

C. proc. pen.

Reținând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor de care sunt acuzați, reținând gravitatea acestora, instanța de fond a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoarea, stabilind ca modalitate de executare a acesteia privarea de libertate.

Această modalitate de executare a fost stabilită în considerarea gravității infracțiunilor, a pericolului concret pe care flagelul drogurilor îl reprezintă, a numărului mare de persoane care sunt în ultima perioadă victime ale acestor substanțe, instanța de fond apreciind că astfel poate fi temperat într-o oarecare măsură acest fenomen.

La stabilirea cuantumului pedepselor aplicate instanța de fond a avut în vedere limitele impuse de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., recunoscute în favoarea inculpaților, precum și ale atitudinii manifestate anterior comiterii faptelor care au determinat reținerea de circumstanțe atenuante, astfel cum sunt ele reglementate de art. 74, 76 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Satu Mare care a solicitat modificarea acesteia în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante reținute inculpatului și inculpatul B.E., care a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul reținerii în concret a circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate.

Prin Decizia penală nr. 104/A din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de. D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Satu Mare și de inculpatul B.E.

A fost desființată împotriva sentința penală nr. 166 din 1 iulie 2013 în sensul că a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) Codul penal în favoarea inculpaților B.E. și N.L.J. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina acestora.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a hotărârii prelevarea probelor biologice de la inculpații B.E. și N.L.J. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu s-a dispus a fi avansată din.fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că pentru o individualizare corectă a pedepselor în vederea realizării scopului urmărit de către legiuitor privind factorii de constrângere și de reeducare a inculpatului se impune reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. privind conduita bună a infractorului înaintea comiterii faptelor care nu are antecedente penale și nu aplicarea automată a limitelor pedepselor care pentru o faptă începe de la 10 ani, deși în cauză activitatea infracțională ainculpatului se circumscrie la o „tranzacție,, cu toate operațiunile aferente acesteia mai mică de 1 kg canabis pentru care urma să se încaseze 14.000 lei.

Constâtând că, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului a fost corect individualizat raportat la art. 72 C. pen. instanța a făcut aplicare art. 74 lit. a) C. pen. cu privire la circumstanțe atenuante pentru păstrarea limitelor de pedeapsă aplicate în primă instanță.

Totodată, s-a apreciat că nu se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere având în vedere natura infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere a acestora, precum și cantitatea de canabis tranzacționată.

Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul B.E. a declaraturi termen legal, recursul de fața, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 31 octombrie 2013.

În inotiyele scrise de recurs inculpatul a solicitat, prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct 172 și pct. 14 C. proc. pen., precum și a art. 5 din noul C. pen., o reindividualizare a pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora și a stabilirii unei pedepse rezultante a cărei executare să poată fi suspendată sub supraveghere, potrivit art. 61 C. pen.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2014, dată la care cauza a fost luata în.dezbateri, apărătorul inculpatului a solicitat să se aplice legea penală mai favorabilă, în sensul stabilirii unei pedepse orientate spre minimul special.

Examinând recursul declarat de inculpatul B.E., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Preliminar, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la 3 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 31 octombrie 2013, situație în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual - penală aplicabilă recursului de față.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. 2, că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât a lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le-ar cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii lor și suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei - nu mai.poate fi examinata în recurs.

Cu toate acestea, urmare intrării în vigoare la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „ în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că faptele săvârșite de inculpat erau reglementate și sancționate astfel:

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepseau cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sancționa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea, unor drepturi introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept.

Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri a fost modificată, astfel că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) este de la 2 la 7 ani, (în loc de 3 la 5 ani) iar pentru; infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) este de Ia 3 la 10 ani (în loc de 10-20 ani).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, va. casa, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 166 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Satu Mare și, rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Vaface aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecința:

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen.: de la 1 an și 9 luni închisoare la 1 an și 5 luni închisoare.

Se vă reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de la 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a. ll-a și lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se vor contopi pedepsele și se va dispune ca inculpatul B.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., la care se adaugă un spor de 11 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.E. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din 3 octombrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 166 din 1 iulie 2013 a Tribunalului Satu Mare și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 1 an și 9 luni închisoare la 1 an și 5 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b C. pen. contopește pedepsele și dispune ca inculpatul B.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. la care se adaugă un spor de 11 luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2014.