ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2021

Deliberând asupra contestației declarate de persoana solicitată A., reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 109 cu referire la art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 13.06.2021 de către Judecătoria Recklinghausen cu privire la persoana solicitată B. (predarea acesteia către autoritățile judiciare germane, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate B. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 30.08.2021 la 28.09.2021, inclusiv.

S-a constatat că acesta a fost reținut și arestat provizoriu de la 15.08.2021 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut că, prin adresa nr. x/2018 din 20 octombrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane față de numitul B..

În cuprinsul sesizării s-a arătat că autoritățile judiciare germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 13.06.2019, pentru comiterea infracțiunii de furt deosebit de grav și prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. 1, cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) și art. 53 din C. pen. german, iar, ca urmare a sesizării Biroului Național Interpol, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore.

În procedura în regim de urgență desfășurată pe baza semnalării transmise de SIRENE, au fost atașate formularele aferente semnalizării în limba engleză și traducerea în limba română, sesizarea Biroului Național Interpol din România, ordonanța de reținere, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare al acestuia.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare.

S-a reținut că mandatul european de arestare este emis pentru comiterea infracțiunii de furt deosebit de grav și prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. (1), cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) și art. 53 din C. pen. german.

În fapt, susnumitul, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional și prin efracție, au sustras bunuri în dauna unor persoane vătămate de pe teritoriul Germaniei.

Curtea a reținut că, potrivit art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul semnalării introduse în Sistemul de Informații Schengen, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel sesizează curtea de apel competentă pentru a aprecia asupra măsurii arestării provizorii în vederea predării.

De asemenea, potrivit alin. (5) al aceluiași articol, judecătorul sesizat poate dispune prin încheiere motivată, fie arestarea provizorie în vederea predării pe o durată de cel mult 15 zile, fie aplicarea uneia din măsurile preventive prevăzute de C. proc. pen.

Instanța a constatat, deopotrivă, că persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele reținerii și, audiată fiind, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea și se prevalează de regula specialității .

Curtea, văzând sesizarea formulată de Biroul Sirene cu referire la emiterea mandatului european de arestare privind persoana solicitată B., posesor al C.I. seria x nr. x eliberat la data de 26.03.2018 de SPCEP Otopeni, a dispus arestarea acestuia pe o durată de 15 zile cu începere de la data de 16 august 2021, până la 30 august 2021, inclusiv.

Totodată, pentru a se depune la dosarul cauzei copia mandatului european de arestare tradus în limba română de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și pentru a se comunica persoanei solicitate mandatul european de arestare tradus în limba română, în raport de dispozițiile articolului 102 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a dispus amânarea judecării acordând termen la data de 30.08.2021

La termenul menționat, Curtea a constatat că a fost depus în copie mandatul european de arestare emis la data de 13.06.2021 de către autoritățile judiciare germane, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt deosebit de grav și prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. (1), cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) și art. 53 din C. pen. german, constând în aceea că susnumitul, împreună cu alte persoane, a constituit un grup infracțional și prin efracție, au sustras bunuri în dauna unor persoane vătămate de pe teritoriul Germaniei.

Totodată, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativă la procedura de punere în executare a acestui mandat european de arestare, respectiv Legea 302/2004.

Astfel, s-a constatat întrunirea exigențelor art. 86 - 87 din Legea nr. 302/2004, referitoare la autoritățile judiciare competente în procedură, dar și la forma și conținutul mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptei și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură și nu există nici un motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva Sentinței penale nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație persoana solicitată B..

În susținerea contestației persoana solicitată a invocat faptul că nu a fost citată și nu a avut cunoștință de procedura desfășurată de către autoritățile străine fiind privat de un proces echitabil.

De asemenea, a invocat faptul că în cuprinsul mandatului nu a fost descrisă corespunzător fapta, precum și situația sa medicală și personală.

A solicitat luarea unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv arestul la domiciliu.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis emis de către autoritățile judiciare germane, la data de 13.06.2019, față de numitul B., pentru comiterea infracțiunii de furt deosebit de grav și prin jefuirea unui domiciliu, prev. de art. 242 alin. (1), art. 243 alin. (1) (2) nr. 1 pct. 3, art. 244 alin. (1) nr. 3, art. 244 a alin. 1, cu aplic. art. 22, art. 23, art. 25 alin. (2) și art. 53 din C. pen. german.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, infracțiunile reținute de autoritățile germane au corespondent în legislația română, în dispozițiile prevăzute de art. 228-229 din C. pen.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se constată că din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 și următoarele din Legea 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și nu este incident vreunul din motivele opționale de refuz.

În ce privește critica persoanei solicitate conform căruia în cuprinsul mandatului nu a fost descrisă suficient fapta imputată acestuia, Înalta Curte constată că mandatul european transmis de autoritățile germane cuprinde o descriere a faptelor pentru care s-a dispus emiterea mandatului, informațiile cuprinse în mandat fiind suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Referitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la faptul că persoana solicitată nu a fost citată și nu i-a fost adusă la cunoștință acuzația, se constată că mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări de către autoritățile germane și nu pentru executarea unei pedepse.

Evaluând cererea de înlocuire a măsurii preventive, Înalta Curte reține că potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității revocării sau înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

Potrivit art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata totală a arestării, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B., împotriva Sentinței penale nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 350 RON pentru contestatorul persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B., împotriva Sentinței penale nr. 157 din data de 30.08.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 350 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 septembrie 2021.

GGC-GR