ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 191/F pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în consecință, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) și art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 26 iunie 2019, de către autoritățile judiciare din Germania (Judecătoria Augsburg), pe numele persoanei solicitate A.

S-a luat act de refuzul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare germane și s-a constatat că aceasta nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 1 octombrie 2020 și până la data de 30 octombrie 2020, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată provizoriu în vederea predării începând cu data de 20 septembrie 2020, la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, la data de 21 septembrie 2020 pe rolul instanței a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la 26 iunie 2019, de autoritățile judiciare germane (Judecătoria Augsburg) față de numitul A., urmărit pentru săvârșirea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, prevăzute de art. 242 I, 243 I și III, 244 a I, 303 I, 303c, 22, 23I, 52, 53 din C. pen. german.

Prin Ordonanța nr. 102/2020, emisă în Dosarul nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a luat măsura reținerii față de persoana solicitată, pe o perioadă de 24 de ore, începând din data de 20 septembrie 2020, ora 21:55, până la data de 21 septembrie 2020 ora 21:55.

Audiată fiind de instanță, la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2020, persoana solicitată A. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea sa.

Prin încheierea din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel București a admis propunerea formulată de parchet și, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în vederea predării către autoritățile judiciare din Germania a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 21 septembrie 2020, până la 5 octombrie 2020, inclusiv, și emiterea mandatului de arestare, cauza fiind amânată pentru termenul din 30 septembrie 2020 pentru a se comunica mandatul european de arestare tradus în limba română.

Instanța de fond a mai reținut că, la data de 29 septembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a depus la dosar mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

Fiind ascultată, la termenul de judecată din 30 septembrie 2020, cu privire la cererea parchetului de punere în executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane.

Analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat că cetățeanul român A. este cercetat de autoritățile judiciare germane pentru comiterea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, prevăzute de art. 242 I, 243 I și III, 244 a I, 303 I, 303c, 22, 23I, 52, 53 din C. pen. german, în mandatul european de arestare arătându-se, sub aspectul situației de fapt, că, învinuitul împreună cu membrii grupului infracțional organizat B. și C. au pătruns prin efracție în mai multe locații și au sustras obiecte, astfel:

Raportându - se la dispozițiile art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, judecătorul fondului a reținut că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane conține toate informațiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicată instanța care a emis mandatul european de arestare (Judecătoria Augsburg), se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată (tentativă de furt calificat în grup infracțional organizat în concurs formal de fapte cu deteriorare de bunuri și furt calificat în grup infracțional organizat în cinci cazuri fiecare în concurs formal de fapte cu deteriorare de bunuri), sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și sunt specificate limitele maxime ale pedepselor prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni (pedeapsa cu închisoarea cu durată per faptă de maximum 10 ani, în total maximum 15 ani), dar și că infracțiunile care fac obiectul urmăririi penale desfășurate de către autoritățile judiciare germane sunt incriminate și de legea penală română (constituire grup infracțional organizat, furt calificat) .

Deopotrivă, prima instanță a reținut că nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, nefiind incidentă nicio cauză de amânare a predării, prevăzută de dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Cu privire la susținerile persoanei solicitate privind o potențială punere în primejdie a vieții acesteia ca urmare a unor amenințări provenind de la coautorii faptelor, instanța de fond a arătat că acestea nu se încadrează în niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, s-a apreciat că sarcina de a lua măsuri pentru ca integritatea corporală a persoanei solicitate să nu fie pusă în pericol în contextul factual evidențiat, revine autorităților judiciare germane.

De asemenea, s-a mai reținut că persoana solicitată, fiind informată despre consecințele juridice ale consimțământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, precizând totodată că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu ca, până la predarea sa către autoritățile judiciare germane, să fie plasat în arest la domiciliu, având în vedere că are un domiciliu stabil, precum și un copil în întreținere (fiind singurul întreținător al familiei).

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis la data de 26 iunie 2019 de către Judecătoria Augsburg, Germania, că față de numitul A. a fost emis un mandat național de arestare în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de jaf organizat sau armat, prevăzute de art. 242 I, 243 I și III, 244 a I, 303 I, 303c, 22, 23I, 52, 53 din C. pen. german. Ca atare, așa cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate I. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă că faptele reținute de autoritățile judiciare solicitante se regăsesc printre cele enumerate în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol. De altfel, aceste fapte sunt incriminate și de legea penală română în art. 367 C. pen. și, respectiv art. 229 C. pen., referitoare la infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și furt calificat.

Deopotrivă, se are în vedere că, persoana solicitată a precizat, în fața Curții de Apel București, că se opune predării către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că, în cauză, nu a fost invocat și nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, instanța supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din 1 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din 01 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM