ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 811/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 217/A din data de 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 104 alin. (6) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 1 octombrie 2020 de Judecătoria Hechingen, Germania, împotriva persoanei solicitate A..

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București. În caz de condamnare sau executare în regim de detenție a pedepsei, predarea persoanei solicitate A. se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și a înțeles să se prevaleze de beneficiul conferit de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea persoanei solicitate A. se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate să fie transferată în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare germane pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 27 octombrie 2020, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane la data de 1 octombrie 2020, împotriva persoanei solicitate A., urmărit pentru săvârșirea, în calitate de complice, a nouă infracțiuni de furt organizat grav și trei infracțiuni în forma tentativei de furt organizat grav, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) fraza 2 nr. 3, 244a alin. (1), (22), (23) alin. (1), (25) alin. (2), (53) din C. pen. german, pentru a se aprecia cu privire la arestarea preventivă și predarea persoanei solicitate.

În cauză nu s-a dispus măsura reținerii persoanei solicitate, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, întrucât persoana solicitată A. se afla încarcerată în Penitenciarul București Rahova, în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 48/UP din 10 iulie 2020 emis prin Încheierea din 10 iulie 2020 de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2020.

Curtea de Apel București a constatat că la dosarul cauzei se află Procesul-verbal din 27 octombrie 2020, încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2020, din care rezultă că persoana solicitată A. a fost audiată în prezența avocatului desemnat din oficiu, prin sistemul videoconferință, fiindu-i transmis, în copie, mandatul european de arestare emis la data de 1 octombrie 2020 de autoritățile judiciare din Germania.

De asemenea, la dosarul cauzei se află acte din care rezultă că, în prezent, persoana solicitată A. se află în Penitenciarul București Rahova, fiind arestată preventiv, în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 48/UP din 10 iulie 2020 emis de Judecătoria Sectorului 1 București.

La Dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost atașat mandatul european de arestare emis de Judecătoria Hechingen, Germania, pe numele persoanei solicitate A., la data de 1 octombrie 2020. Totodată, la dosarul cauzei a fost atașată și copia fișei de cazier judiciar a persoanei solicitate A.

Audiată prin intermediul videoconferinței, în ședința publică din 27 octombrie 2020, persoana solicitată A. a declarat că nu are obiecțiuni privind identitatea și că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Germania, în prezent fiind arestată în România de 4 luni. În schimb, a fost de acord cu regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat următoarele:

La data de 1 octombrie 2020, autoritățile judiciare germane au dispus punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată A., urmărită pentru săvârșirea în calitate de complice a nouă infracțiuni de furt organizat grav și trei infracțiuni în forma tentativei de furt organizat grav, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) fraza 2 nr. 3, 244a alin. (1), (22), (23) alin. (1), (25) alin. (2), (53) din C. pen. german.

În mandatul european de arestare, ca situație de fapt, s-au reținut următoarele:

Procedura infracțională este cuprinsă între 22 octombrie 2019 până la 16 septembrie 2020 - locul săvârșirii faptelor fiind 72469 Messtetten, 72574 Bad Urach, 72555 Metzingen, 78549 Spaichingen, 72810 Gomaringen, 72108 Rottenburg, 72379 Hechingen, locurile faptei fiind pe teritoriul Germaniei.

S-a reținut că, cel târziu la începutul anului 2019, inculpatul A. și inculpata B., concubina inculpatului A., au decis să sustragă țigarete din filialele firmelor C. și D. pe întreg teritoriul federal și să își procure prin vânzarea acestora o sursă de venit de durată pentru a-și finanța astfel traiul de zi cu zi. În acest scop ei au cooptat și alte persoane, contribuția acestora fiind în principal distragerea atenției personalului în magazine, pentru ca inculpatul și complicea lui să poată ajunge la pachetele de țigarete.

Pentru vânzarea cu profit a țigaretelor, inculpații A. și B. au contactat persoane care cumpărau în mod continuu, alternativ de la cei doi inculpați, cartușe de țigarete cu mult sub prețul pieței, în scopul de a le vinde, la rândul lor, cu profit, și de a-și finanța prin aceasta traiul de zi cu zi.

Comiterea faptelor se desfășura printr-un mod de operare bazat pe diviziunea sarcinilor, prin spargerea dulapurilor în care sunt depozitate cartușele de țigarete, ascunderea țigaretelor în genți, urmată de împingerea genților pe jos, după distragerea atenției personalului aflat la casă. Alternativ, au fost vizate grilajele în spatele cărora sunt depozitate țigaretele în zona caselor, acestea fiind ulterior scoase pe furiș pe lângă casă, fie în modul descris mai sus, fie în coșuri de cumpărături pline prin case neocupate sau făptașii pătrundeau la țigarete recurgând la alte "șiretlicuri".

Până la începutul lunii august 2020, inculpații A. și B. au fost împreună organizatorii faptelor în Germania, însă, cel târziu la începutul lunii august 2020, acest "model de afaceri" a fost modificat în urma arestării și închiderii inculpatului A. în România și, începând cu această perioadă, inculpata B. a comis faptele împreună cu inculpații E. și F.. Prin intermediul unor comunicări telefonice regulate cu inculpata B., inculpatul A. controla din penitenciarul din România "operațiunile" și primea în continuare bani din vânzarea țigaretelor furate.

Este vorba de următoarele cazuri individuale, context în care, însă, s-a menționat că nu toate faptele au fost enumerate aici, deoarece în legătură cu unele dintre ele cercetările se desfășoară încă, iar aceste cazuri urmează a fi parțial preluate de Parchetul Hechingen de la procuraturi din alte landuri federale în cadrul unei proceduri colective (dat fiind că locurile faptelor se găsesc, între altele, în Heiden, Lohne, Schotthock, Viersen, Mbnchengladbach ș.a.m.d.) - faptele de la punctele 2 - 4 și 6 până la 10 fiind deja preluate de către Parchetul Tiibingen, iar fapta de la punctul 5 de către Parchetul Rottweil:

Raportat la infracțiunile pentru care se efectuează urmărirea penală de autoritățile judiciare germane, împotriva persoanei solicitate A., Curtea de Apel București a constatat că acestea se încadrează în prevederile art. 97 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, instanța a constatat că în cauză nu există niciun motiv obligatoriu sau opțional de refuz, prev. de art. 99 din Legea nr. 302/2004 cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 1 octombrie 2020 de autoritățile judiciare germane, împotriva persoanei solicitate A..

La Dosarului nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București se află procesul-verbal din 27 octombrie 2020, care atestă faptul că A. a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr. x/2020, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 257 alin. (4) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.. Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București se află Dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A., cauza aflându-se în procedura de cameră preliminară.

Față de cele mai sus constatate, Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a prezentelor considerente.

Împotriva Sentinței penale nr. 217/A din data de 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea căii de atac, în esență, contestatorul persoană solicitată A. a solicitat aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora predarea poate fi amânată atunci când, din cauza unor împrejurări excepționale, ar avea consecințe grave asupra inculpatului. În acest sens, a menționat că ar exista un risc de îmbolnăvire cu virusul SARS-COV-2, având în vedere că Germania este o țară cunoscută pentru numărul mare de persoane confirmate pozitiv cu COVID-19 în ultima perioadă.

Totodată, contestatorul persoană solicitată A. a susținut că de șase luni se află în stare de arest, și, cu toate acestea, autoritățile din Germania au reținut în sarcina sa fapte de furt din luna octombrie a acestui an.

A precizat că dorește să beneficieze de principiul specialității, și, în situația în care o să fie condamnat în Germania, dorește să execute pedeapsa în România.

La termenul din 8 decembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac, arătând că hotărârea a fost pronunțată la data de 13 noiembrie 2020, termenul de contestație, de 5 zile, care curge de la pronunțare, a expirat la data de 19 noiembrie 2020, iar calea de atac a fost declarată ulterior expirării acestui termen, la data de 23 noiembrie 2020.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, referitor la excepția tardivității căii de atac, invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte observă că, într-adevăr, conform dispozițiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (cu privire la executarea mandatului european de arestare) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare.

În cauză, Sentința penală nr. 217/A a Curții de Apel București, secția a II-a penală, împotriva căreia a fost formulată contestația, a fost pronunțată la data de 13 noiembrie 2020, iar termenul de 5 zile, prevăzut de art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-ar fi împlinit la data de 19 noiembrie 2020.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 104, art. 109 și art. 110 din Legea nr. 302/2004, se observă că procedura de executare a mandatului european de arestare este una care presupune prezența persoanei solicitate atât la judecată, cât și la momentul pronunțării hotărârii, astfel că termenul de declarare a căii de atac curge de la pronunțare.

În cauză, la termenul din data de 27 octombrie 2020, Curtea de Apel București a stabilit termen pentru pronunțare la data de 3 noiembrie 2020 și, ulterior, a amânat pronunțarea la data de 13 noiembrie 2020, astfel încât persoana solicitată A. nu a fost prezentă la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 217/A din data de 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Minuta sentinței menționate anterior a fost comunicată persoanei solicitate la data de 23 noiembrie 2020, la locul de deținere (Penitenciarul Rahova) și, la aceeași dată, aceasta a exercitat calea de atac a contestației.

În aceste condiții, având în vedere că persoana solicitată se afla în stare de arest și nu a fost prezentă la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 217/A din 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, devin aplicabile dispozițiile generale prevăzute de art. 407 din C. proc. pen., care prevăd că "După pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac."

Relativ la cele ce precedă, în raport de faptul că persoana solicitată A., aflată în stare de arest, nu a fost prezentă când a fost pronunțată soluția și a exercitat calea de atac a contestației la momentul comunicării minutei Sentinței penale nr. 217/A din data de 13 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

În continuare, pe fondul contestației, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea, în calitate de complice, a nouă infracțiuni de furt organizat grav și trei infracțiuni în forma tentativei de furt organizat grav, prevăzute de art. 242 alin. (1), (24)3 alin. (1) fraza 2 nr. 3, 244a alin. (1), (22), (23) alin. (1), (25) alin. (2), (53) din C. pen. german.

Infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind infracțiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Ca situație de fapt, în mandatul european de arestare s-au reținut următoarele:

Procedura infracțională este cuprinsă între 22 octombrie 2019 până la 16 septembrie 2020 - locul săvârșirii faptelor fiind 72469 Messtetten, 72574 Bad Urach, 72555 Metzingen, 78549 Spaichingen, 72810 Gomaringen, 72108 Rottenburg, 72379 Hechingen, locurile faptei fiind pe teritoriul Germaniei.

S-a reținut că, cel târziu la începutul anului 2019, inculpatul A. și inculpata B., concubina inculpatului A., au decis să sustragă țigarete din filialele firmelor C. și D. pe întreg teritoriul federal și să își procure prin vânzarea acestora o sursă de venit de durată pentru a-și finanța astfel traiul de zi cu zi. În acest scop ei au cooptat și alte persoane, contribuția acestora fiind în principal distragerea atenției personalului în magazine, pentru ca inculpatul și complicea lui să poată ajunge la pachetele de țigarete. Pentru vânzarea cu profit a țigaretelor, inculpații A. și B. au contactat persoane care cumpărau în mod continuu, alternativ de le cei doi inculpați, cartușe de țigarete cu mult sub prețul pieței, în scopul de a le vinde, la rândul lor, cu profit, și de a-și finanța prin aceasta traiul de zi cu zi. Comiterea faptelor se desfășura printr-un mod de operare bazat pe diviziunea sarcinilor, prin spargerea dulapurilor în care sunt depozitate cartușele de țigarete, ascunderea țigaretelor în genți, urmată de împingerea genților pe jos, după distragerea atenției personalului aflat la casă. Alternativ, au fost vizate grilajele în spatele cărora sunt depozitate țigaretele în zona caselor, acestea fiind ulterior scoase pe furiș pe lângă casă, fie în modul descris mai sus, fie în coșuri de cumpărături pline prin case neocupate sau făptașii pătrundeau la țigarete recurgând la alte "șiretlicuri".

Până la începutul lunii august 2020, inculpații A. și B. au fost împreună organizatorii faptelor în Germania, însă, cel târziu la începutul lunii august 2020, acest "model de afaceri" a fost modificat în urma arestării și închiderii inculpatului A. în România și, începând cu această perioadă, inculpata B. a comis faptele împreună cu inculpații E. și F.. Prin intermediul unor comunicări telefonice regulate cu inculpata B., inculpatul A. controla din penitenciarul din România "operațiunile" și primea în continuare bani din vânzarea țigaretelor furate.

Este vorba de următoarele cazuri individuale, context în care, însă, s-a menționat că nu toate faptele au fost enumerate aici, deoarece în legătură cu unele dintre ele cercetările se desfășoară încă, iar aceste cazuri urmează a fi parțial preluate de Parchetul Hechingen de la procuraturi din alte landuri federale în cadrul unei proceduri colective (dat fiind că locurile faptelor se găsesc, între altele, în Heiden, Lohne, Schotthock, Viersen, Mbnchengladbach ș.a.m.d.) - faptele de la punctele 2 - 4 și 6 până la 10 fiind deja preluate de către Parchetul Tiibingen, iar fapta de la punctul 5 de către Parchetul Rottweil:

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile cuprinse în Legea nr. 302/2004 - art. 86 și următoarele - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 1 octombrie 2020 de Judecătoria Hechingen, Germania, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că autoritățile din Germania au reținut în sarcina sa fapte de furt săvârșite în luna octombrie 2020, iar el se află în stare de arest, în România, de 6 luni, deci inclusiv în luna octombrie 2020, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, urmând a fi lămurite de autoritățile judiciare din Germania. Autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menționat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Un alt motiv invocat de contestator a fost acela că dorește să beneficieze de principiul specialității, și, în situația în care o să fie condamnat în Germania, dorește să execute pedeapsa în România.

Înalta Curte notează că, prin sentința penală contestată, Curtea de Apel București a dispus deja cu privire la aceste aspecte. Astfel, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare și a înțeles să se prevaleze de beneficiul conferit de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată. Deopotrivă, în temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A. să se facă sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

În ceea ce privește motivul invocat de contestatorul persoană solicitată A., referitor la amânarea predării către autoritățile judiciare din Germania, în raport de prevederile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, apreciind că ar exista un risc de îmbolnăvire cu virusul SARS-COV-2, întrucât în Germania numărul persoanelor confirmate pozitiv cu COVID-19 în ultima perioadă este foarte mare, Înalta Curte reține că, potrivit textului de lege la care a făcut trimitere contestatorul persoană solicitată (art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004), predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecințe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Situația prevăzută de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 constituie un motiv facultativ pentru autoritatea judiciară română de amânare a predării persoanei solicitate, astfel încât instanța de judecată, analizând actele și lucrările ce însoțesc mandatul european de arestare, are posibilitatea de a amâna această predare.

În altă ordine de idei, potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, în mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată astfel convenită.

Înalta Curte reține că măsura de suspendare a predării este una complementară celei de amânare a predării, cele două instituții fiind reglementare distinct în Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

În cauză, prin sentința penală contestată, Curtea de Apel București a dispus deja, în baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând că, în caz de condamnare sau executare în regim de detenție a pedepsei, predarea persoanei solicitate A. se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

La momentul încetării cauzei care a determinat amânarea predării (soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București și, în caz de condamnare sau executare în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen), în situația în care va exista un motiv care să atragă amânarea sau suspendarea predării, contestatorul are posibilitatea să formuleze o contestație la executare.

Jurisprudența Înaltei Curți este constantă în a statua că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. privind contestația la executare sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în domeniile reglementate în Legea nr. 302/2004, inclusiv în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în materia mandatului european de arestare (ex. Decizia nr. 1499 din 6 decembrie 2016, Decizia nr. 1032 din 7 noiembrie 2017, Decizia nr. 892 din 26 septembrie 2017, Decizia nr. 167 din 19 martie 2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală).

În raport de considerentele expuse, constatând că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 217/A din data de 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 217/A din data de 13 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM