ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 357/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32/F/MEA din data de 21.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și în consecință:

În temeiul art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., mandat european emis la 24.04.2020 de autoritățile judiciare din Germania, Tribunalul Regional Karlsruhe, conform mandatului german național de arestare în Dosar nr. x Gs 509/20 emis de Tribunalul Regional Karlsruhe la 06.04.2020, referință dosar 31 Gs 509/20 urmărire penală 120 Js 12893/20.

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare germane cu respectarea regulii specialității.

A constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității și nu a consimțit la predare.

În temeiul art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (înlăturarea restricțiilor de transport dintre România și Germania în perioada situației de alertă), dar nu mai mult de 3 luni de la momentul rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 109 alin. (3) rap. la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea predării.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a dispus comunicarea prezentei hotărâri autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

A revocat măsura arestului provizoriu dispusă față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 7 mai 2020 a Curții de Apel Brașov în dosar prezent și a dispus punerea sa de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore, începând cu data de 06.05.2020 orele 13:50 și arestată provizoriu începând cu data de 7 mai 2020 la 21.05.2020.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Brașov a reținut că semnalarea în sistemul informatic SIRENE este întemeiată pe un mandat european de arestare emis de către autoritățile competente din Germania pe numele persoanei solicitate A. - mandat de arestare emis în Dosar nr. x Gs 509/20 de Tribunalul Regional Karlsruhe, persoana solicitată fiind cercetată penal pentru una (1) infracțiune comisă pe teritoriul statului german- nr. de referință al dosarului 31 Gs 509/20, urmărire penală 120 Js 12893/20 al Tribunalului Regional Karlsruhe, Germania.

A apreciat că din cuprinsul mandatului rezultă că fapta s-ar fi comis pe teritoriul statului german, mandatul fiind emis de judecător potrivit procedurii germane. Mandatul de arestare privește o faptă care s-ar fi comis la un moment nespecificat, între 15.10.2018 - 02.12.2018, când suspectul a obținut acces în mod ilegal la casa în care locuia victima B., situată la adresa din Karlsbad; s-a reținut în mandat că făptuitorul- persoană solicitată a urcat prima dată pe o scară pe care o adusese cu el, în balconul de la primul etaj și apoi de acolo la balconul etajului al doilea de unde a deschis ușa cu un obiect neidentificat și a sustras cel puțin suma de 2.600 euro cash și 2 laptop-uri în valoare totală de 700 euro din casa respectivă cu intenția de a păstra aceste bunuri în mod ilegal pentru sine.

A reținut că făptuitorul A. este cercetat pentru o (1) infracțiune prevăzută de secțiunile 243 I, 244 I nr. 3, IV din C. pen. german - furt grav, furt prin spargerea unei locuințe și pedepsită cu închisoare de maxim 10 ani.

Fapta persoanei solicitate este incriminată și de legislația română și constituie infracțiune de furt calificat - art. 228, 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.

S-a dispus față de persoana solicitată măsura arestării provizorii constatându-se, în esență, că împrejurările și consecințele faptei cercetate, gravitatea acesteia, natura infracțiunii cercetate care s-ar fi săvârșit în urmă cu aproximativ 1 an și jumătate și care este pedepsită cu închisoare potrivit legislației germane de maxim 10 ani închisoare, impun arestarea preventivă provizorie în vederea predării, urmărindu-se evitarea sustragerii de la cercetare. S-a apreciat și faptul că, deși ne aflăm în situație de urgență, situație întâlnită la nivelul întregii Europe, autoritățile judiciare din Germania au emis semnalarea la data de 4 mai 2020, iar mandatul național german a fost emis la 6 aprilie 2020 și semnat la 26 aprilie 2020. S-a apreciat în același timp că perioada de urgență stabilită în prezent urmează să expire la data de 15 mai 2020, necesitatea executării imediate și neîntârziate a mandatelor europene, dar și împrejurarea că infracțiunile de furt din locuință sunt considerate grave și de legislația română care le sancționează cu pedepse în cuantum ridicat. Pe de altă parte s-a remarcat că elementele de circumstanțiere ale persoanei solicitate, astfel cum reies din actele dosarului, impun arestarea provizorie, nefiind indicată o altă măsură preventivă, cum este și cea a arestului la domiciliu sau control judiciar; în acest sens s-a avut în vedere fișa de cazier judiciar a lui A., potrivit căreia este cunoscut cu un trecut infracțional frecvent în străinătate, dar și în România unde în prezent se derulează o procedură care însă nu se circumscrie dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004; s-a mai observat patternul infracțional de natură patrimonială dezvoltat de persoana solicitată în străinătate, dar și faptul că ar mai fi executat sancțiuni cu închisoarea pe teritoriul statului german pentru infracțiuni contra patrimoniului.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autoritățile române a unui mandat european de arestare rolul instanței la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, și la stabilirea existenței sau inexistenței vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competență a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.

La data de 20 mai 2020, persoana solicitată A. a fost prezentă în fața instanței prin videoconferință, asistată de avocat ales care a depus delegația la dosar - avocat C. și care a luat legătura cu persoana solicitată, a fost verificată identitatea acesteia și i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, republicată, a recunoscut în fața judecătorului, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, că ea este persoana indicată în solicitarea adresată de către autoritățile germane, nu a renunțat la regula specialității și nu a consimțit la predare. Sub acest din urmă aspect, se constată că singurul motiv indicat de persoana solicitată pentru care s-a împotrivit la predare este legat de nerecunoașterea faptei și de împrejurarea că nu ar fi fost în statul german la momentul la care se reclamă că s-ar fi comis fapta.

A constatat că aspectele indicate de persoana solicitată nu se circumscriu nici unuia dintre cazurile expres prevăzute de art. 99 din Legea 302/2004: nu există date că persoana solicitată este sau a fost judecată pentru aceeași faptă, nu reiese că fapta pentru care se efectuează cercetări a fost amnistiată în România sau în statul german, că a intervenit o cauză care împiedică continuarea cercetărilor; persoana solicitată este adult și nu rezultă date că nu ar înțelege situația în care se găsește, măsura arestării preventive privește o cercetare penală efectuată în statul german pentru o faptă comisă în acel stat; nu există prevederi legale care să interzică urmărirea faptelor comise pe teritoriul statului străin.

A apreciat că nu este îndrituită a verifica existența faptei și vinovăția persoanei solicitate, procedura prezentă vizând exclusiv necesitatea executării mandatului european de arestare.

Prin urmare, a constatat că sunt îndeplinite cerințele legale ale executării mandatului, ținând seama că informațiile comunicate de autoritățile germane sunt suficiente pentru a permite arestarea și predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. De asemenea, Curtea a reținut că persoana solicitată nu a consimțit la predare către autoritatea judiciară solicitantă, că nu a renunțat la regula specialității și că este îndeplinită condiția dublei incriminări, acțiunile infracționale fiind prevăzute și de legea română - furt calificat - art. 228, 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar legea penală germană prevede o pedeapsă maximă pentru faptă de până la 10 ani închisoare.

În aceste condiții, a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 99 din aceeași lege, motiv pentru care, în conformitate cu art. 104 alin. (6) și 10 raportat la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, ca urmare a admiterii cererii formulate, se va proceda la arestarea persoanei solicitate, executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condițiilor impuse de art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea persoanei menționate.

În ceea ce privește executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile germane, instanța a constatat următoarele: referitor la procedura penală care privește persoana solicitată în Dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Brașov, cauza nu privește o cercetare penală astfel cum apare la art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 "în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen". Prin urmare, cercetarea penală urmată de o soluție de condamnare are în vedere asigurarea posibilității celui cercetat de a participa în persoană la propriul proces și posibilitatea asigurării unei pedepse privative de libertate; cazul procedurilor de anulare sau revocare a suspendării sub supraveghere dispuse printr-o hotărâre prin care s-a stabilit deja vinovăția penală și s-a individualizat modalitatea de executare a pedepsei nu intră în sfera unei cercetări penale prin care să se dispună o condamnare. O interpretare extinsă nu este permisă față de principiul executării imediate și neîntârziate a mandatelor europene, inclusiv atunci când privesc o solicitare de predare în vederea urmăririi penale, iar orice excepție de neexecutare a mandatului european este de strictă interpretare. Prin urmare, deși persoana solicitată este citată într-o procedură penală în curs, ea nu este cercetată penal și nu riscă o soluție de condamnare, ci, eventual, o soluție de executare a pedepsei ca urmare a revocării beneficiului unei condamnări cu suspendare sub supraveghere. Cum nu se poate dispune din nou o condamnare, dispozițiile art. 58 alin (1) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente.

Prin urmare, nu a constatat vreun motiv de neexecutare sau de amânare a predării sub acest aspect.

Instanța a observat însă că potrivit adresei din 19 mai 2020 a IGPR, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național SIRENE, s-a comunicat faptul că dat fiind contextul actual al epidemiei COVID -19 pentru care în România a fost decretată stare de alertă pentru o perioadă de 30 zile începând cu data de 15 mai 2020, dar și faptul că potrivit art. 10 din Anexa la Hotărârea nr. 24 din 24 mai 2020 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență s-a prelungit măsura suspendării zborurilor efectuate de operatorii economici din aviație inclusiv cu statul german pentru o perioadă de 14 zile începând cu data de 15 mai 2020, astfel că în perioada următoare autoritatea competentă se află în imposibilitatea de a realiza misiuni de preluare și predare a persoanelor. Referitor la acest aspect, se constată că statul român, ca și alte state europene, au ieșit de curând din situația de urgență impusă de epidemia de Covid 19, situație care, pentru siguranța sănătății tuturor membrilor comunității reclamă interzicerea deplasărilor. Prin Hotărârea din 14 mai 2020 a Comitetului Național pentru Situații de Urgență s-a instituit starea de alertă la nivel național, autoritățile constatând că împrejurările apreciate în cadrul stării de urgență nu au dispărut, existând în continuare pericol de infectare cu noul virus gripal. Prin urmare, există situații care nu permit momentan, pentru siguranța tuturor celor implicați în procedură, transferul persoanei solicitate.

Așa fiind, raportat la dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, a constatat că există o stare de alertă instituită pe teritoriul României, iar potrivit art. 10 din anexa la Hotărârea nr. 24, s-a prelungit măsura suspendării zborurilor către și dinspre mai multe state europene, inclusiv Germania, cu 14 zile începând cu data de 15 mai 2020. Această stare de alertă este generată de persistența unui număr crescut de persoane infectate cu virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul. Întrucât situația de suspendare este dată de existența unor împrejurări care pot pune în pericol cu consecințe grave persoana solicitată, a dispus amânarea predării acesteia până la data încetării împrejurării speciale care a determinat amânarea (înlăturarea restricțiilor de transport dintre România și Germania în perioada situației de alertă), dar nu mai mult de 3 luni de la momentul prezent.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației și în rejudecare, respingerea sesizării de punere în executare a mandatului european de arestare și predare.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile competente din Germania pe numele persoanei solicitate A. - mandat de arestare emis în Dosar nr. x Gs 509/20 de Tribunalul Regional Karlsruhe, persoana solicitată fiind cercetată penal pentru una (1) infracțiune comisă pe teritoriul statului german- nr. de referință al dosarului 31 Gs 509/20, urmărire penală 120 Js 12893/20 al Tribunalului Regional Karlsruhe, Germania.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată (art. 228, 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar legea penală germană prevede o pedeapsă maximă pentru faptă de până la 10 ani închisoare.)

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 32/F/MEA din data de 21 mai 2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 32/F/MEA din data de 21 mai 2020 a Curții de Apel Brașov, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2020.

GGC - NN