ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2021

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 172/PI din 15 august 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Belgia, Parchetul Procurorului Regelui din Liege, Belgia în Dosar nr. x.IAA, în baza sentinței pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Liege din data de 18.03.2021 în Dosarul nr. x/V/20. L3.8478-2014-1260 EX 21 16 - 21, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Belgia.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Belgia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 (treizeci) de zile, începând cu data de 15.08.2021 până la data de 13.09.2021, inclusiv.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:

Prin cererea comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 15.08.2021 sub nr. x/2021, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare, emis de către autoritățile judiciare din Belgia, Parchetul Procurorului Regelui din Liege, Belgia în Dosar nr. x.IAA. 16 - 21, pe numele persoanei solicitate A..

Persoana solicitată a fost identificată și ascultată în prezența apărătorului din oficiu, prilej în raport cu care a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Belgia în vederea executării pedepsei și că se prevalează de beneficiul regulii specialității.

Din cuprinsul materialului probator, instanța a reținut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare, de către autoritățile judiciare din Belgia, Parchetul Procurorului Regelui din Liege, Belgia în Dosar nr. x.IAA. 16-21, pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința Tribunalul de Primă Instanță din Liege din data de 18.03.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/V/20. L3.8478-2014-1260 EX 21, pentru comiterea a 10 infracțiuni, respectiv fraudă de tip sentimental (promiterea unei relații amoroase unor persoane fragile), fraudă în dauna mai multor societăți la care plasa comenzi sub identități false, folosirea de nume false, deținerea unui permis de conducere fals, furturi de carduri bancare și coduri secrete, abuz de încredere,(folosirea unui card bancar în alte scopuri decât cele pentru care i-a fost încredințat) fraudă informatică (efectuarea de retrageri sau plăți frauduloase cu ajutorul unui card furat sau înmânat în alte scopuri), abuz de slăbiciune(a convins victima să cumpere două gsm și le-a utilizat în scopuri personale pentru suma de 3 939,45 euro) și hărțuire a unui fost vecin considerat o persoană vulnerabilă.

Față de persoana urmărită a fost luată măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 15.08.2021, orele 03:05 până la data de 16.08.2021, orele 03:05.

Curtea de apel a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 97 alin. (1), (2) din aceeași lege, întrucât faptele incriminate de legislația statului emitent ca infracțiuni constituie infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., abuz de încredere prev. de art. 238 din C. pen., și fraudă informatică prev. de art. 249 din C. pen. sunt îndeplinite cerințele dublei incriminări.

Totodată, s-a constatat că nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, nefiind incidentă nici vreo cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1), (2) din aceeași lege.

Sub cel din urmă aspect, s-a constatat, pe de o parte, că, potrivit fișei de cazier judiciar, persoana solicitată are antecedente penale în Germania, pentru infracțiuni îndreptate tot împotriva patrimoniului, antecedente care sunt ulterioare momentului săvârșirii faptelor din prezentul dosar și anterioare emiterii hotărârii care stă la baza mandatului de executare Parchetul nu a furnizat informații din care să rezulte că, în prezent, aceasta ar fi cercetată penal de către autoritățile judiciare române în vreo cauză.

Cu privire la refuzul persoanei solicitate de a fi predată în vederea executării pedepsei, Curtea de apel a constatat că, art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează un caz de refuz facultativ de executare a mandatului european de arestare și se impune analizarea situației concrete în speță.

Astfel, s-a reținut că, odată cu audierea de către Curtea de apel, persoana solicitată a declarat că de 4 ani locuiește cu forme legale în Germania unde copii cei mari studiază și a venit în România cu familia în vacanță.

De asemenea, a arătat că anterior a locuit în Belgia însă a venit în Germania, deoarece acolo locuiesc părinții și pentru că soțul său nu se descurca în Belgia.

Principiul recunoașterii reciproce care stă la baza Deciziei-cadru 2002/584, presupune, potrivit articolului 1 alin. (2) din aceasta, că statele membre sunt, în principiu, obligate să dea curs unui mandat european de arestare (Hotărârea din 16 noiembrie 2010, Mantello, C-261/09, EU:C:2010:683, punctul 36).

Astfel, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru 2002/584, statele membre nu pot refuza executarea unui astfel de mandat decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la articolul 3, precum și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la articolele 4 și 4a din aceasta.

În plus, executarea unui mandat european de arestare nu poate fi supusă de autoritatea judiciară de executare decât condițiilor definite la articolul 5 din decizia-cadru (Hotărârea Curții din 29 ianuarie 2013, Radu, C-396/11, EU:C:2013:39, punctul 36).

În ce privește cazurile de neexecutare facultativă, acestea sunt lăsate la aprecierea instanței statului solicitat care trebuie să aibă în vedere situația concretă a persoanei în speță. Prin urmare, analizând această ipoteză Curtea de apel a apreciat că se impune executarea mandatului european de arestare chiar dacă persoana solicitată nu este de acord cu executarea întrucât, din datele expuse de aceasta reiese cu claritate faptul că persoana condamnată nu are legături stabile cu România, iar din datele de la dosar rezultă faptul că aceasta manifestă o predispoziție din a se implica în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului pe teritoriul diverselor țări europene și nu are o reședință stabilă.

Curtea a verificat susținerile persoanei solicitate cu privire la faptul că nu a avut cunoștință despre procesul derulat împotriva sa în Belgia, prilej cu care a observat, că acestea nu corespund realității. În conținutul mandatului este înserată specificația că ar fi făcut obiectul unei arestări imediate pentru a se evita sustragerea.

Împotriva sentinței penale Sentința penală nr. 172/PI din 15 august 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală persoana solicitată A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 18.08.2021 sub nr. x/2021.

La termenul de judecată din data de 24 august 2021, contestatoarea A. a precizat că înțelege să își retragă contestația formulată în cauză.

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestației formulate împotriva Sentinței penale nr. 172/PI din data de 15 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în Dosarul nr. x/2021, este un act de dispoziție, în considerarea principiului disponibilității.

Potrivit art. 415 din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța învestită cu judecarea apelului, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul formulat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

Înalta Curte, văzând, pe de o parte, declarația contestatoarei, în sensul retragerii contestației exercitate împotriva Sentinței penale nr. 172/PI din data de 15 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală și expresă de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, încât partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară, poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor, urmează să ia act de această poziție.

Așadar, dând eficiență principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, principiu instituit expres în materia dreptului procesual penal și constatând că dispozițiile legale sunt îndeplinite, manifestarea de voință a contestatoarei A., de retragere a contestației ce formează obiectul cauzei pendinte, îmbrăcând forma juridică impusă de lege, instanța va lua act de aceasta.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 172/PI din data de 15 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 august 2021.

GGC-GR