ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 696/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 92 din data de 07 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 597 alin. (5) raportat la art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 150 din 22.06.2020 a Tribunalului Suceava și a obligat pe petent la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 150 din data de 22.06.2020, Tribunalul Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., cu argumentarea, în esență, că cererea formulată nu îndeplinește condițiile esențiale de admisibilitate, petentul neindicând în mod expres niciun temei dintre cele prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și nici care este obiectul contestației la executare, iar instanța nu a putut încadra motivarea în fapt a cererii în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

S-a arătat că împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Analizând cererea petentului, curtea de apel a reținut faptul că, în motivarea căii de atac exercitate, ca și în cuprinsul memoriilor depuse la dosar, contestatorul a criticat soluția de clasare dispusă de procurorul de caz în data de 07.08.2019, în Dosarul nr. x/2019 al Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava, Încheierea nr. 278 din 30.10.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de către petent împotriva ordonanței de clasare sus-menționată, precum și soluția dispusă în cauză cu privire la contestația la executare formulată.

Față de cele reținute, curtea de apel a constatat că cererea nu este motivată, în fapt și în drept raportat la cazurile prevăzute de lege, și nu a identificat motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii atacate, astfel încât, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins contestația formulată de petentul A., ca nefondată.

Împotriva Deciziei penale nr. 92 din data de 07 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație petentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 09 octombrie 2020, sub nr. x/2020 și repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 30 octombrie 2020.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea contestației exercitate de petentul A. împotriva unei decizii pronunțate în contestație, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiași articol, "Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunța una dintre următoarele soluții:

a) când contestația este tardivă sau inadmisibilă;

b) când contestația este nefondată;

a) desființarea hotărârii atacate și soluționarea cauzei;

b) desființarea hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunțat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispozițiile privind citarea.".

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din data de 07 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 92 din data de 07 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 78 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2020.

GGC - NN