ÎCCJ, Decizia nr. 132/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. La data de 28.10.2019 pe rolul Tribunalului Suceava a fost înregistrată cauza nr. 3195/86/2019 având ca obiect soluționarea cererii de revizuire formulată de A., împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauză, respectiv încheierea nr. 24 din 13.05.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2019, încheierea nr. 340 din 27.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și hotărârea nr. 223 din 15.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea nr. 33 din data de 21.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosar nr. x/2019 a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect revizuirea tuturor soluțiilor pronunțate în cauză, respectiv: încheierea nr. 24 din 13.05.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosar nr. x/2019, încheierea nr. 340 din 27.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și hotărârea nr. 223 din 15.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în dosarul nr. x/2019, formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

II. Împotriva încheierii nr. 33 din data de 21.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosar nr. x/2019 petentul A. a formulat contestație.

Prin decizia penală nr. 21 din data de 10 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosar nr. x/2019 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 33 din data de 21.01.2020 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2019.

III. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat contestație.

Prin decizia penală nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 21 din data de 10 februarie 2020, pronunțată Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Instanța a reținut, în esență, că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a contestației formulate împotriva unei hotărâri definitive, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a unei încheieri ce privea o hotărâre de declinare a competenței, care potrivit art. 50 alin. (4) din C. proc. pen., nu este supusă nici unei căii de atac.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală a formulat apel petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 7 septembrie 2020, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

V. Examinând actele dosarului și decizia apelată din perspectiva prioritară a admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea apelului promovat de către petentul A., în baza următoarelor considente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține că a fost sesizat cu apelul declarat de A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre definitivă, prin care a fost soluționată anterior contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 21 din data de 10 februarie 2020, pronunțată Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

În condițiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În consecință, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, și având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecător va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 372 din 24 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 septembrie 2020.