ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117 din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva Încheierii nr. 33/2019 a Curții de Apel Suceava, și a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin Încheierea penală nr. 33 din data 7.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanțelor nr. 855/P/2018 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție și nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.

Raportat la dispozițiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen., la considerentele Deciziei nr. XVII/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, precum și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 873 din data de 15.12.2015, prima instanță a reținut că cererea de revizuire formulată de petentul A., și care vizează o încheiere prin care s-a respins plângerea contra unei soluții de netrimitere în judecată (Ordonanțele nr. 855/P/2018 din 09.05.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție și nr. 1868/C/2019 din 06.08.2019 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul a declarat apel.

Examinând apelul formulat, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acestuia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte constată că este inadmisibil și va fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate, de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen.:

"încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea".

Or, în cauză, petentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva unei hotărâri pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 340 - 341 C. proc. pen. (plângerea în fața instanței împotriva ordonanțelor procurorului) ce nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite, respectiv a hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nesoluționând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile de condamnarea, achitare sau încetare a procesului penal. Ulterior, acesta a atacat soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire cu apel, soluție care nu era supusă niciunei căi de atac, nefiind îndeplinite cerințele admisibilității acesteia, astfel cum sunt prevăzute în codificarea procesual penală.

Raportând dispozițiile legale sus-menționate la contextul cauzei, rezultă că sentința penală atacată cu apel de către petentul A. este una definitivă, nesusceptibilă a fi supusă niciunei căi de atac, acesta învestind Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca inadmisibil apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2019.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga petentul la cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva Sentinței penale nr. 117 din data de 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2019.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN