ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 133/F din data de 20 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de emis la data de 16.04.2021 de către Judecătoria Regensburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20.07.2021 până la data de 18.08.2021, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore la data de 06.07.2021.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 07.07.2021 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar x/2021, cererea având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16.04.2021 de către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania (mandat de arestare în vederea detenției preliminare procesului, dosar nr. x Gs 1673/21) împotriva numitului A., urmărit pentru săvârșirea a 9 infracțiuni de fraudă, inclusiv cu afectarea intereselor financiare ale Comunității Europene în sensul Convenției din 26.07.1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunității europene (deținere și însușire ilegală de beneficii în calitate de angajat), prev. de art. 266a (1), (2), 52, 53, 14 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la luarea măsurii arestării preventive provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

Prin ordonanța nr. 67/06.07.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 06.07.2021, ora 23:55, până la data de 07.07.2021, ora 23:55.

Totodată, din cuprinsul sesizării înaintată de autoritățile din Germania rezultă că pe numele persoanei solicitate A. a fost introdusă de autoritățile germane o semnalare în Sistemul Informatic Schengen vizând emiterea față de aceasta a unui mandat european de arestare la data de 16.04.2021 pentru săvârșirea a 9 infracțiuni de fraudă, inclusiv cu afectarea intereselor financiare ale Comunității Europene în sensul Convenției din 26.07.1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene (deținere și însușire ilegală de beneficii în calitate de angajat), prev. de art. 266a (1), (2), 52, 53, 14 din C. pen. german.

În fapt s-a reținut că, "faptele reținute în sarcina numitului A. au fost comise în perioada 01.01.2018 - 30.09.2017. S-a arătat că învinuitul în calitate de asociat cu responsabilitate personală, a fost director general și reprezentantul unic al OHG/SNC. De la înregistrarea firmei în Registrul Comerțului în data de 22.08.2017 firma are sediul în Regensburg. Domeniul de activitate al firmei este în special construcții la roșu [construcția brută nefinalizată de clădiri). În calitate de angajator, în sensul legislației referitoare la legea securității sociale, în intervalul de timp din 01.01.2018 până la data de 30.09.2018, în OHG a avut ca angajați printre alții pe B., C. și D. precum și nenumărați alți angajați. Învinuitul în poziția sa în OHG precum și în cea a angajatorului potrivit §§ 23, 28a ș.u. SGB (Codul Social - german) IV, cât și în cea a directorului/reprezentantului OHG ca și organ, avea cunoștință atât de poziția angajaților în calitate de salariați, cât și de domeniile de activitate concrete ale angajaților. Cu toate că învinuitul avea cunoștință de obligațiile sale legale ca angajator potrivit §§ 28e, 28g, 23 SGB IV, conform deciziilor infracționale formulate lunar, în cazurile care urmează el a omis achitarea acestor obligații și astfel în intervalul de timp dintre 01.01.2018 până 30.09.2018 într-un total de 9 ocazii, el nu a declarat pentru angajații firmei sale sumele aferente pentru asigurările sociale care urmau a fi transferate autorității competente legal pentru colectarea lunară a cotelor sociale, omițând declararea salariilor brute și menționarea cotelor aferente atât cele ale angajatorului cât și ale angajaților și nici nu a efectuat transferul acestor sume.

Neavând cunoștință de situația reală, autoritatea de colectare nu a solicitat cotele de asigurare socială datorate, posibilitate cel puțin acceptată de către învinuit . . . . . . . . . ."

La termenul din data de 19.07. 2021 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Germania și nu renunță la regula specialității.

Astfel, mandatul european de arestare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că acesta are la bază o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în cuprinsul său este precizată identitatea persoanei solicitate, care nu a ridicat de altfel obiecțiuni sub acest aspect și, totodată, sunt indicate infracțiunile care au stat la baza luării față de aceasta a măsurii privative de libertate.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului de arestare, se încadrează în categoria infracțiunilor care dau loc la predare fără a fi necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Comunității Europene în sensul Convenției din 26.07.1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunității europene (deținere și însușire ilegală de beneficii în calitate de angajat).

De altfel, susținerile persoanei solicitate în sensul ca ar fi incidente prevederile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind încălcarea dreptului la un proces echitabil (pe considerentul ca nu a fost notificat în nici un mod de autoritățile germane cu privire la existenta dosarului penal în care este cercetat), nu se încadrează intre motivele de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Lege, putându-se constata ca se refera la o procedura distincta de cea de fata, și anume extrădarea pasiva.

În plus, Curtea a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăței persoanei solicitate.

Nu sunt incidente nici prevederile art. 99 alin. (2) lit. i) - iv din Lege privind refuzul opțional de punere în executare a mandatului european de arestare, având în vedere ca cetățeanul roman A. nu se afla în situația de a fi fost judecat/condamnat în lipsa pe teritoriul Germaniei, mandatul european de arestare fiind emis în vederea efectuării urmăririi penale.

Cu privire la solicitarea numitului A. de a fi dispusă o altă măsura preventiva până la preluarea sa de către statul solicitant nu poate fi primita, dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 fiind imperative în sensul că, în situația în care persoana solicitată s-a aflat sub control judiciar pe parcursul procedurii (situația din speță), iar ulterior instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciara emitentă, măsura care de altfel este și executorie conform art. 110 alin. (3) din aceeași lege.

Pentru considerentele expuse, prima instanță a admis cererea de executare a mandatului european de arestare și a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva sentinței penale menționată, a formulat contestație persoana solicitată A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 23 iulie 2021, sub nr. x/2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorii contestatorului au solicitat admiterea contestației formulate. În ceea ce privește măsura preventivă, au solicitat înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar. De asemenea, au solicitat să se observe că persoana solicitată este cercetat de statul german pentru o infracțiune minoră, respectiv omisiunea de a depune niște declarații fiscale, arătând, totodată, că nu există nicio dovadă că ar fi săvârșit acea infracțiune, lucru pe care îl vor stabili autoritățile din Germania.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curți înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o măsură preventivă mai blândă, cu mențiunea că se va preda singur când va fi nevoie

Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Germania au emis, la data de 16.04.2021 mandatul de arestare în vederea detenției preliminare procesului, dosar nr. x Gs 1673/21) împotriva numitului A., urmărit pentru săvârșirea a 9 infracțiuni de fraudă, inclusiv cu afectarea intereselor financiare ale Comunității Europene în sensul Convenției din 26.07.1995 privind protejarea intereselor financiare ale Comunității europene (deținere și însușire ilegală de beneficii în calitate de angajat), prev. de art. 266a (1), (2), 52, 53, 14 din Legea nr. 302/2004 republicată, în raport cu următoarea situație de fapt:

"faptele reținute în sarcina numitului A. au fost comise în perioada 01.01.2018 - 30.09.2017, în Regensburg. S-a arătat că învinuitul în calitate de asociat cu responsabilitate personală, a fost director general și reprezentantul unic al OHG/SNC. De la înregistrarea firmei în Registrul Comerțului în data de 22.08.2017 firma are sediul în Regensburg. Domeniul de activitate al firmei este în special construcții la roșu [construcția brută nefinalizată de clădiri). În calitate de angajator, în sensul legislației referitoare la legea securității sociale, în intervalul de timp din 1.01.2018 până la data de 30.09.2018, în OHG a avut ca angajați printre alții pe B., C. și D. precum și nenumărați alți angajați. Învinuitul în poziția sa în OHG precum și în cea a angajatorului potrivit §§ 23, 28a ș.u. SGB (Codul Social - german) IV, cât și în cea a directorului/reprezentantului OHG ca și organ, avea cunoștință atât de poziția angajaților în calitate de salariați, cât și de domeniile de activitate concrete ale angajaților. Cu toate că învinuitul avea cunoștință de obligațiile sale legale ca angajator potrivit §§ 28e, 28g, 23 SGB IV, conform deciziilor infracționale formulate lunar, în cazurile care urmează el a omis achitarea acestor obligații și astfel în intervalul de timp dintre 1.01.2018 până 30.09.2018 într-un total de 9 ocazii, el nu a declarat pentru angajații firmei sale sumele aferente pentru asigurările sociale care urmau a fi transferate autorității competente legal pentru colectarea lunară a cotelor sociale, omițând declararea salariilor brute și menționarea cotelor aferente atât cele ale angajatorului cât și ale angajaților și nici nu a efectuat transferul acestor sume. Neavând cunoștință de situația reală, autoritatea de colectare nu a solicitat cotele de asigurare socială datorate, posibilitate cel puțin acceptată de către învinuit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ."

În cauză, infracțiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Înalta Curte reține că împrejurarea reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare și nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmațiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în ședința publică din data de 19.07.2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 16.04.2021 de către Judecătoria Regensburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speța dedusă judecății, soluția dispusă de instanța de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens și fiind avute în vedere, totodată, circumstanțele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, respectiv pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reține că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere și durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat.

Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea față de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai ușoară, cum este cea a controlului judiciar, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfășurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. ab) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 133/F din data de 20 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 133/F din data de 20 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în cuantum de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2021.

GGC - MM