ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 683/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din data de 08 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 07.07.2021 de către autoritățile judiciare din Franța- Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar Rennes în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A. .

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 rep.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.07.2021 până la data de 06.08.2021, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-a constatat că în prezenta procedură persoana solicitată a fost reținută pentru 24 ore la data de 07.07.2021.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 08.07.2021 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 din data de 07.07.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 07.07.2021 de către autoritățile judiciare din Franța-Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar Rennes în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de luarea măsurii arestării persoanei solicitate. Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 07.07.2021 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. x din 07.07.2021, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 07.07.2021, ora 19:45 până la 08.07.2021, ora 19:45.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 07.07.2021 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes în dosarul: nr. Instrucție JIRS: JI x (nr. Parchet x) față de cetățeanul român A., persoana solicitată fiind cercetată pentru comiterea infracțiunilor de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, fapte prevăzute de art. 450-l alin. l, alin. (2) C. pen. francez și pedepsite de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez și tăinuire de bun provenind din furturi în banda organizată/grup infracțional organizat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 321-l, art. 321-2 2 0, art. 321-3, art. 321-4, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14, art. 311-15 și 132-71 C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 15 ani închisoare.

În fapt s-a reținut că, începând din data de 30 mai 2020, au fost comise mai multe furturi de motoare de vapor/barcă exterioare în diferite porturi din Morbihan, Finistere și Côtes ďArmor. Investigațiile au permis vizarea mai multor indivizi, bănuiți că ar fi comis împreună aceste fapte: B., C. și D., originari din sudul României. Investigațiile telefonice au dezvăluit că B. era în contact cu A.. În cursul conversațiilor din luna iunie 2020, cei doi bărbați au schimbat fotografii de motoare de vapor/barcă și au discutat prețul acestora. Ancheta a permis să se bănuiască, în mod legitim, că A. este implicat în 11 fapte comise între 1 iunie 2020 și 21 mai 2021 de către această bandă organizată/grup infracțional organizat, în calitate de tăinuitor.

La termenul din data de 8 iulie 2021 a fost audiată persoana solicitată A., care a precizat că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Franța și nu renunță la regula specialității, invocând prin apărător motivul opțional de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002."

Din ansamblul dispozițiilor legale cuprinse în legea specială, art. 97 și urm. din Legea nr. 302/2004 rep., care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecții privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare național emis la data de 07.07.2021 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes în dosarul: nr. Instrucție JIRS: JI x (nr. Parchet x), se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte - 15 ani închisoare.

Cu privire la infracțiunile menționate în mandatul european de arestare, astfel cum au fost reținute de autoritățile franceze, s-a constatat că infracțiunea de participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, se regăsește printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 1) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei încriminări, iar infracțiunea de tăinuire de bun provenind din furturi în banda organizată/grup infracțional organizat are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 270 C. pen.

Cât privește obiecțiile formulate de persoana solicitată instanța a constatat că acestea, pe de o parte, nu privesc identitatea, iar pe de altă parte, persoana solicitată nu a exprimat un acord de predare, invocând motivul de refuz al executării prev. de art. 99 alin. (2) lit e din Legea nr. 302/2004 republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep. autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României. Instanța apreciază că este oportună predarea persoanei solicitate, având în vedere datele existente la dosar din care rezultă că întreaga activitate infracțională este investigată de autoritățile judiciare franceze, persoana solicitată A. fiind cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii unor furturi pe teritoriul Franței (respectiv fapte comise între 1 iunie 2020 și 21 mai 2021 în diferite porturi din Morbihan, Finistere și Côtes ď Armor) și tăinuire în legătură cu aceste infracțiuni de furt.

S-a observat că situația reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep. constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare și nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Astfel, s-a constatat că motivele invocate pentru a justifica refuzul la predare nu sunt întemeiate și, ca atare, apărările formulate din această perspectivă nu pot fi primite.

Cu privire la măsura preventivă solicitată, s-a apreciat că măsura arestării preventive față de persoana solicitată se impune având în vedere dispozițiile art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prev. la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate. În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Concluzionând, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, nu este incident vreun motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare, prev. de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 302/2004 rep.

Pentru considerentele expuse, prima instanță a admis cererea de executare a mandatului european de arestare și a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității, prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva sentinței penale menționată, a formulat contestație persoana solicitată A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 19 iulie 2021, sub nr. x/2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul contestatorului a solicitat admiterea contestației formulate, respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, precum și respingerea propunerii de arestare preventivă a persoanei solicitate. A susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 și a solicitat să se constate că faptele pentru care persoana solicitată este cercetată au fost săvârșite pe teritoriul României.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curți admiterea căii de atac promovate.

Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Franța judecătorul de instrucție de la Tribunalul Judiciar din Rennes în dosarul: nr. Instrucție JIRS: JI x (nr. Parchet x) au emis, la data 07.07.2021 în dosarul de referință nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor participare la o asociație de răufăcători în vederea pregătirii unei crime, fapte prevăzute de art. 450-l alin. l, alin. (2) C. pen. francez și pedepsite de art. 450-1 alin. (2), art. 450-3, art. 450-5 C. pen. francez și tăinuire de bun provenind din furturi în banda organizată/grup infracțional organizat, fapte prevăzute și pedepsite de art. 321-l, art. 321-2 2 0, art. 321-3, art. 321-4, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-1, art. 311-9, art. 311-13, art. 311-14, art. 311-15 și 132-71 C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste fapte fiind de 15 ani închisoare, în raport cu următoarea situație de fapt:

"Începând din data de 30 mai 2020, au fost comise mai multe furturi de motoare de vapor/barcă exterioare în diferite porturi din Morbihan, Finistere și Côtes ďArmor. Investigațiile au permis vizarea mai multor indivizi, bănuiți că ar fi comis împreună aceste fapte: B., C. și D., originari din sudul României. Investigațiile telefonice au dezvăluit că B. era în contact cu A.. În cursul conversațiilor din luna iunie 2020, cei doi bărbați au schimbat fotografii de motoare de vapor/barcă și au discutat prețul acestora. Ancheta a permis să se bănuiască, în mod legitim, că A. este implicat în 11 fapte comise între 1 iunie 2020 și 21 mai 2021 de către această bandă organizată/grup infracțional organizat, în calitate de tăinuitor."

În cauză, infracțiunile pentru care este cercetat contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că împrejurarea reglementată de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 rep constituie motiv facultativ de refuz al executării unui mandat european de arestare și nu motiv obligatoriu, astfel că autoritatea de executare poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmațiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în ședința publică din data de 8 iulie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 07.07.2021 de către autoritățile judiciare din Franța- Procurorul Republicii de la Tribunalul Judiciar Rennes în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Pe de altă parte, se constată că, în speța dedusă judecății, soluția dispusă de instanța de fond cu privire la arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că se impune luarea măsurii arestării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens și fiind avute în vedere, totodată, circumstanțele particulare ale cauzei, măsura fiind necesară în scopul predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Franța, respectiv pentru buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Pe de altă parte, se reține că luarea măsurii arestării în vederea predării corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează această procedură specială, raportat la natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele contestatorului persoană solicitată, având în vedere și durata pedepsei privative de libertate ce se poate aplica pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat.

Astfel, în contextul particular al cauzei, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aplicarea față de contestator a unei alte măsuri preventive prevăzute de C. proc. pen., mai ușoară, cum este cea a arestului la domiciliu, măsura arestării fiind singura aptă să asigure buna desfășurare în continuare a procedurii judiciare.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 142 din data de 8 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 142 din data de 8 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iulie 2021.

GGC - MM