ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 675/2021

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 08 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 (republicată) a menținut arestarea preventiva a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, de la 8.07.2021 la 6.08.2021, inclusiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 16.06.2021 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.05.2021 de autoritățile judiciare din Franța, privind pe persoana solicitată A., urmărit internațional pentru săvârșirea a 119 infracțiuni de furt, prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 și art. 132-74 din C. pen. francez.

Prin Ordonanța nr. 57 din 15.06.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, în conformitate cu art. art. 101 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, începând de la 15.06.2021, ora 14:50 până la data de 16.06.2021, ora 14:50.

La termenul din data de 16.06.2021, Curtea a procedat la luarea unei declarații persoanei solicitate, ocazie cu care aceasta a învederat ca nu are obiecții privind identitatea, nu este de acord cu predarea către statul solicitant și dorește sa beneficieze de regula specialității.

La același termen de judecata Curtea a dispus amânarea cauzei pentru obținerea de informații suplimentare de la autoritățile judiciare din Franța, pentru motivele arătate în practicaua încheierii respective.

La termenul de judecată din data de 29.06.2021, Curtea a dispus amânarea cauzei ca urmare a lipsei dosarului nr. x/2021, acesta fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție și deoarece nu fusese înaintat un răspuns din partea autorităților din Franța.

La termenul din data de 8.07.2021, Curtea a dispus amânarea cauzei având în vedere răspunsul incomplet înaintat de autoritățile franceze.

În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, Curtea a constat următoarele:

Pe numele cetățeanului român A. a fost emis un mandat european de arestare la data de 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, la baza acestuia aflându-se un mandat de arestare intern al autorităților judiciare din Franța, emis la data de 4.12.2020.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a menționat ca persoana solicitata a fost condamnată prin Sentința penala nr. 1070/2020 pronunțata de Tribunalul Corectional din Annecy, Franța, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 119 infracțiuni de furt, prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 și art. 132-74 din C. pen. francez.

În esența, s-a reținut ca persoana solicitată a participat în calitate de coautor la o vastă serie de furturi comise în bandă organizată în detrimentul multor companii de construcții sau de lucrări publice, cât și pentru comiterea unor fapte de distrugere în dauna acelorași victime, în Savoie și în Haute-Savoie, în intervalul cuprins între 16 iunie 2019 și 15 octombrie 2019.

S-a constatat că faptele anterior menționate se regăsesc în cadrul dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicata ca infracțiuni care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, în cazul în care sunt sancționate de statul emitent cu o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani închisoare - or, în speță, potrivit datelor din mandatul european de arestare, infracțiunea anterior menționată este sancționată de legea franceză cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Având în vedere că în cauză este necesară acordarea unui termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, așa cum s-a arătat și anterior, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate, iar faptele care au determinat emiterea mandatului european de arestare sunt grave prin raportare la contextul în care se reține că au fost săvârșite și urmările produse, faptul că persoana solicitată a suferit mai multe condamnări în Marea Britanie conform fișei de cazier judiciar, reținând și natura juridică a acestei instituții care are la bază încrederea reciprocă între statele membre, Curtea a apreciat că se impune menținerea stării de arest a persoanei solicitate, nici o altă măsură preventivă nefiind oportună la acest moment.

Împotriva încheierii din data de 8 iulie 2021 pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată A., cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată pe numele cetățeanului român A. a fost emis un mandat european de arestare la data de 20.05.2021 de către Parchetul Tribunalului Judiciar din Annecy, la baza acestuia aflându-se un mandat de arestare intern al autorităților judiciare din Franța, emis la data de 4.12.2020.

În cuprinsul mandatului european de arestare s-a menționat că persoana solicitată a fost condamnată prin Sentința penală nr. 1070/2020 pronunțată de Tribunalul Corectional din Annecy, Franța, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 119 infracțiuni de furt, prev. de art. 331-1, art. 331-4, art. 311-5, art. 322-l, art. 322-4, art. 322-15, art. 132-73 și art. 132-74 din C. pen. francez.

În esența, s-a reținut că persoana solicitata a participat în calitate de coautor la o vastă serie de furturi comise în bandă organizată în detrimentul multor companii de construcții sau de lucrări publice, cât și pentru comiterea unor fapte de distrugere în dauna acelorași victime, în Savoie și în Haute-Savoie, în intervalul cuprins între 16 iunie 2019 și 15 octombrie 2019.

Se constată că faptele anterior menționate se regăsesc în cadrul dispozițiilor art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată ca infracțiuni care dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, în cazul în care sunt sancționate de statul emitent cu o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani închisoare - or, în speța, potrivit datelor din mandatul european de arestare, infracțiunea anterior menționată este sancționată de legea franceză cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte reține că la data de 8 iulie 2021, instanța de fond a solicitat autorităților franceze, față de răspunsul incomplet înaintat, realizarea unei expuneri succinte a împrejurărilor în care au fost comise infracțiunile menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, de către persoana solicitată A., cu arătarea circumstanțelor de comitere a acestor infracțiuni (loc și dată), în condițiile în care în mandatul european de arestare aceste fapte sunt descrise generic, precum și necesitatea de a preciza data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, modalitatea de aducere la cunoștință a persoanei solicitate A. despre procesul care s-a derulat împotriva sa în Franța, dacă persoanei solicitate i s-a comunicat hotărârea de condamnare și dacă acesta a fost asistat, în cursul procesului derulat pe teritoriul Franței, de către un apărător ales sau din oficiu, întrucât aceste elemente nu se regăsesc în cuprinsul mandatului european emis.

Potrivit art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, "Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Examinând legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse față de persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că în cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării și impun în continuare privarea de libertate a persoanei solicitate.

Scopul bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare poate fi atins doar prin menținerea măsurii arestării preventive, aspectele învederate de persoana solicitată în sensul că nu a avut cunoștință de dosar și că nu a fost citat la niciun termen de judecată de către instanța din Franța care a pronunțat hotărârea de condamnare, nejustificând înlocuirea cu o altă măsură preventivă, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar.

Art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prevede următoarele:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Raportat la dispozițiile mai sus-citate, Înalta Curte constată că nu a fost depășită durata totală a măsurii arestării, persoana solicitată A. fiind arestată provizoriu la data de 16.06.2021.

Opțiunea Curții de Apel București pentru menținerea măsurii arestării provizorii a fost determinată, pe lângă caracterul urgent al acestei proceduri și de natura și gravitatea faptelor pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile judiciare franceze la o pedeapsă privativă de libertate, dar și de antecedența penală a contestatorului, acesta fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru fapte similare comise pe teritoriul Marii Britanii, precum și de necesitatea obținerii informațiilor din partea autorităților franceze, necesare soluționării cauzei.

În raport de aspectele prezentate, Înalta Curte constată că orice altă măsură preventivă, nu este oportună pentru asigurarea prezenței persoanei solicitate în prezenta procedură de executare a mandatului european de arestare, măsura preventivă a arestului la domiciliu nefiind suficientă în privința contestatorului față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete în raport cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale din data de 8 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A., împotriva încheierii penale din data de 8 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2021.

GGC - MM