ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 893/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 184/F din 22 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare din 11.10.2021, emis de Tribunalul Corecțional de Bordeaux pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile franceze cu condiția respectării regulii specialității.

Totodată, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 22.10.2021 până la data de 20.11.2021, inclusiv și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în vederea predării la data de 21.10.2021.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 22.10.2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, sub nr. x/2021 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze la data de 11.10.2021 împotriva persoanei solicitate A., în cuprinsul sesizării arătându-se că persoana solicitată A. este urmărită pentru săvârșirea infracțiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) și (3), art. 224-1 C. pen., art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violență comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez.

Împotriva persoanei solicitate A., procurorul a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore, de la 21.10.2021, ora 19:21 până la 22.10.2021, ora 19:21, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 97/2021.

Inițial, a fost atașată lucrarea cu nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce conține următoarele: ordonanța nr. 97/21.10.2021 de reținere a persoanei solicitate, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal întocmit la aceeași dată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal de reținere a persoanei solicitate, ordonanța de delegare privind efectuarea de verificări în baza de date DEPABD din 22.10.2021 a numitului A., procesul-verbal întocmit la 22.10.2021 din care a reieșit că, pe numele numitului A. figurează ca urmărit în baza ordinului nr. 346200G/21.10.2021 emis de Ministerul Public, fiind emis mandatul european de arestare pentru infracțiunea de lipsire de libertate, informarea cu privire la dreptul persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare, proces-verbal de verificare în baza de date a aplicațiilor Urmăriți și B., proces-verbal de punere în executare a ordonanței de reținere nr. x/21.10.2021, copia cazierului judiciar, proces-verbal prin care persoana solicitată a fost de acord cu audierea în sistem videoconferință, adresa prin care numitul A. a fost depistat la adresa de domiciliu și mandatul de arestare european, adresa emisă de SIRENE cu privire la semnalarea introdusă pe numele persoanei solicitate A..

La termenul din 22.10.2021, curtea a procedat la verificarea identității persoanei solicitate A., prin videoconferință, fiind asistată de avocat din oficiu.

Persoana solicitată A. a precizat că a primit o copie a mandatului european de arestare; a dat o declarație, aceasta fiind consemnată și atașată la dosar, prin care a arătat că a luat la cunoștință acuzațiile care i se aduc, nu renunță la regula specialității, iar cu privire la arestarea sa în vederea predării, a arătat că situația este complicată și că nu l-ar ajuta cu absolut nimic și că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare franceze.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a reținut că mandatul european are la bază mandatul de arestare emis la data de 11.10.2021 de autoritățile judiciare franceze, pe numele A. - care este identificat cu nume, prenume și data nașterii, pentru săvârșirea infracțiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) și (3), art. 224-1 din C. pen. francez, art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violență comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez.

S-a mai reținut că, aflat în Franța, la data de 4.03.2014, orele 5:40, C. a informat o patrulă de poliție despre faptul că a fost agresat de către portarii unei discoteci din Bordeaux, în exteriorul clădirii și apoi interior, după care a fost dus cu forța și băgat într-o cameră de la etaj unde a fost aruncat pe jos înainte să fie lovit. S-a arătat că este vorba despre infracțiunea de arest, răpire și sechestrare arbitrară, care reprezintă fapta de a deține un individ împotriva voinței lui. Persoana avea fața tumefiată, o plagă sângerândă la ureche, un hematom la ochiul stâng și se plângea de dureri la nivelul gleznelor și a coastelor. I-a fost prescrisă o întrerupere totală din muncă de 15 zile. C. l-a recunoscut pe A. de pe planșa fotografică ca fiind unul din agenții de securitate care l-au lovit în exteriorul și în interiorul clădirii. Acesta din urmă este, de asemenea, identificat de către martori care l-au văzut lovind victima. Camerele de supraveghere au permis confirmarea acestor declarații iar A. a recunoscut că a dat și el un pumn.

În acest cadru, Curtea de Apel București a reținut că mandatul european de arestare a fost emis la data de 11.10.2021 de Tribunalul Corecțional din Bordeaux pe numele persoanei solicitate A., acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) și (3), art. 224-1 din C. pen. francez, art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violență comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez, pedeapsa aplicată și rămasă de executat fiind de 14 luni închisoare.

De asemenea, curtea a reținut că faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fac parte din cele prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind vorba despre infracțiunea de omorul, vătămarea corporală gravă, respectiv răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostatici (art. 97 alin. (1) pct. 14 și 16), și astfel nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Persoana solicitată nu a avut obiecțiuni privitoare la identitate, nu și-a dat consimțământul la predare și a specificat ca nu dorește să renunțe la regula specialității și că a înțeles caracterul irevocabil al consimțământului la predare.

Din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport cu aceste infracțiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost urmărită sau condamnată în România, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european.

Totodată, curtea a constatat că, deși persoana solicitată a fost condamnată în lipsă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) pct. (iv) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritățile franceze dând garanții că persoana solicitată are dreptul la rejudecare unde vor fi examinate dovezi noi, iar hotărârea inițială poate și desființată.

Sub acest aspect, curtea a reținut că, deși ar putea fi aplicată ipoteza prevăzută de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, aceasta nu este oportună în cauză. întrucât persoana solicitată a fost condamnată în lipsă în Franța. În această privință, autoritățile franceze au arătat că persoana solicitată va putea formula opoziție astfel încât hotărârea inițială va fi anulată, iar persoana solicitată va fi din nou judecată pentru faptele sale, judecătorul de drepturi și libertăți, urmând a decide dacă persoana solicitată va rămâne în stare de detenție.

Or, dacă s-ar reține incidența motivului opțional de refuz, prev. de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că instanța ar fi obligată să recunoască hotărârea pronunțată de autoritățile franceze pe cale incidentală, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată nu ar beneficia de dreptul de a fi prezent personal la proces, întrucât autoritățile române nu pot rejudeca procesul în urma căruia a fost stabilită pedeapsa de 14 luni închisoare, ci doar recunosc și pun în executare hotărârea penală, procedând, după caz, la adaptarea pedepsei.

Ca atare, în contextul cauzei, curtea de apel nu a identificat niciun motiv opțional de refuz aplicabil situației persoanei solicitate.

În aceste condiții, având în vedere că, potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru a se pune în executare mandatul european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

Față de cele reținute, constatând că persoana solicitată este cea care a fost prezentată în fața instanței de către parchet și că nu există vreun motiv de refuz al predării, Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva aceste sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., la data de 22 octombrie 2021, cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți la data de 26 octombrie 2021.

La termenul din data de 28 octombrie 2021 apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea contestației, susținând că pe teritoriul Franței persoana solicitată nu are rude sau cunoștințe, iar reședința permanentă de peste 5 ani este în România. A mai invocat faptul că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată A. s-a emis un mandat european de arestare la data de 11.10.2021 fiind urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de arest, răpire, sechestrare arbitrară prev. de art. 224-3 alin. (1) și (3), art. 224-1 din C. pen. francez, art. 224-3 alin. (3), art. 224-9, art. 224-11 din C. pen. francez; violență comisă în grup urmată de incapacitate mai mare de 8 zile, prev. de art. 222-12 alin. (1), (8)0, art. 222-11 din C. pen. francez, art. 222-12 alin. (1), art. 222-44, art. 222-47 alin. (1), art. 228-48, art. 131-26-2 din C. pen. francez.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare franceze îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată, ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile sancționate de C. pen. francez cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, de la data de 22.10.2021 până la data de 20.11.2021 inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Totodată, Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, constatând legală și temeinică sentința penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 184/F din data de 22 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 184/F din data de 22 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2021.

GGC - MM