ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 10/ME din data de 5 iulie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, în conformitate cu art. 109 alin. (1) cu referire la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a refuzat executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 mai 2021 de Judecătoria Augsburg, Republica Federală Germania, pe numele persoanei solicitate A. .

În temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut pe cale incidentală:

- Sentința din 9 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. x, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționată, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german;

- Sentința din 24 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. BwR x, prin care s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei acordată prin sentința Judecătoriei Augsburg din 9 noiembrie 2017 și s-a dispus executarea pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicate împotriva persoanei solicitate A..

A dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin Sentința din 9 noiembrie 2017 a Judecătoriei Augsburg, pedeapsă care a devenit executorie prin Sentința din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Augsburg.

A scăzut din pedeapsa de un an și 3 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. un număr de 133 zile executate în detenție pe teritoriul Republicii Federale Germania, precum și perioada reținerii, a arestării provizorii în vederea predării și a arestării în vederea predării, începând cu data de 31 mai 2021 la zi.

În temeiul art. 99 alin. (3) teza finală din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de un an și 3 luni închisoare la data de astăzi -de pronunțare a prezentei hotărâri- și a revocat măsura arestării în vederea predării luată față de persoana solicitată A. prin încheierea penală din 7 iunie 2021.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. -Mureș a solicitat luarea măsurii arestării a persoanei solicitate A., în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, având în vedere semnalarea introdusă în Sistemul de Informații Schengen pe numele acestuia, în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 5 mai 2021 de Judecătoria Augsburg, Republica Federală Germania, în vederea executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicate prin Sentința din 9 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Augsburg pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german.

La termenul din 24 iunie 2021, A. a declarat în fața primei instanțe că refuză să execute pedeapsa de un an și 3 luni închisoare în statul membru emitent și a cerut să execute această pedeapsă într-un penitenciar din România, prevalându-se de motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI) -cetățenia română a persoanei solicitate.

Având în vedere opoziția persoanei solicitate, prima instanță a informat autoritatea judiciară emitentă că evaluează posibilitatea să refuze executarea mandatului european de arestare și să recunoască pe cale incidentală sentința de condamnare și sentința prin care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, ambele pronunțate de Judecătoria Augsburg, și i-a solicitat trimiterea în maxim 20 de zile a celor două hotărâri traduse în limba română. În relațiile trimise instanței naționale, procurorul din Augsburg a specificat că, în opinia sa, preluarea executării nu este valabilă nici în cazul refuzului executării unui mandat european de arestare fără o cerere formală, formulată prealabil conform Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI, iar preluarea executării fără cerere nu reprezintă un impediment în calea executării pedepsei în Germania. Cu toate acestea este posibilă acordarea ulterioară a aprobării privind preluarea executării.

În ceea ce privește motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), invocat de persoana solicitată, prima instanță a constatat că este incident în cauză, întrucât persoana solicitată A. este cetățean român, familia acestuia, de care este atașat - sora lui și cei trei copii minori- se află în România, că persoana solicitată are legături lingvistice, culturale și sociale cu statul de origine, iar conexiunile cu statul german de condamnare sunt minimale și se referă în particular la activitățile lucrative efectuate acolo în cursul anului 2017 și la episodul care a dus la condamnarea lui în 9 noiembrie 2017, precum și că, potrivit propriilor afirmații, în prezent în Germania nu se află nicio persoană apropiată lui.

În acest context, instanța a constatat că sunt mult mai realiste șansele de reintegrare socială a lui A. dacă acesta va executa în România pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, decât dacă o va executa pe teritoriul Germaniei.

Referitor la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare aplicată persoanei solicitate A. prin sentința din 9 noiembrie 2017 a Judecătoriei Augsburg, a cărei executare a fost dispusă prin sentința aceleiași instanțe pronunțată în 24 iulie 2019, Curtea a constatat că nu există niciun impediment legal ca aceasta să fie executată într-un stabiliment penitenciar din România.

Cu privire la recunoașterea pe cale incidentală a sentinței din 9 noiembrie 2017 și a sentinței din 24 iulie 2019 pronunțate de Judecătoria Augsburg, din materialul dosarului, prima instanță a reținut că prin sentința 9 noiembrie 2017, definitivă la data de 24 aprilie 2018, A. a fost condamnat la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german.

Prin sentința din 24 iulie 2019, definitivă la data de 17 decembrie 2019, Judecătoria Augsburg, dat fiind faptul că persoana condamnată a încălcat în mod grav și cu insistență condiția monetară care i-a fost impusă prin hotărârea din 9 noiembrie 2017, de a plăti 500 euro cel târziu până în a XII-a lună de la rămânerea definitivă a acelei hotărâri, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei acordată prin sentința Judecătoriei Augsburg din 9 noiembrie 2017 și a dispus executarea pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicate împotriva lui A..

În fapt, prin sentința de condamnare din 9 noiembrie 2017, s-a reținut că la data de 30 iunie 2017, în jurul orei 21:40, în localul "Parstuberl" de la adresa Parkstrasse 7 din Langweid am Lech, A., în mod conștient și voluntar a lovit-o în față pe persoana vătămată B.. În timpul incidentului, A. a ținut în mână un obiect cu tăiș ascuțit pe care l-a folosit pentru a înjunghia victima în față. În urma acestui fapt, victima a suferit dureri, precum și o tăietură la buza superioară de aproximativ trei centimetri lungime, consecință pe care inculpatul, în orice caz, a prevăzut-o și a cărei producere a acceptat-o.

Având în vedere această stare de fapt, prima instanță a constatat că fapta pentru care Judecătoria Augsburg a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de un an și 3 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

Întrucât nu au fost identificate motive de nerecunoaștere și neexecutare ale sentințelor din 9 noiembrie 2017 și din 24 iulie 2019 pronunțate de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. x, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a dispus recunoașterea pe cale incidentală a celor două hotărâri, cu consecința executării de către persoana solicitată A. într-un penitenciar din România a pedepsei de un an și 3 luni închisoare.

A computat din pedeapsa de un an și 3 luni închisoare un număr de 133 zile executate de persoana solicitată în detenție pe teritoriul Germaniei, precum și perioada reținerii, a arestării provizorii în vederea predării și a arestării în vederea predării, petrecute în România, începând cu data de 31 mai 2021 la zi.

Întrucât s-a constatat că au dispărut temeiurile care au determinat luarea față de persoana solicitată a măsurii arestării provizorii în vederea predării, prima instanță a dispus revocarea ei.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată a formulat contestație, solicitând, în esență, reindividualizarea pedepsei un an și 3 luni închisoare sau înlocuirea măsurii arestării provizorii cu arestul la domiciliu.

Examinând sentința penală contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că față de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 5 mai 2021, de Judecătoria Augsburg, Republica Federală Germania, mandatul european de arestare nr. x, în vederea executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința din 9 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Augsburg pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) pct. 2 din C. pen. german.

Potrivit situației de fapt reținute în sentință, la data de 30 iunie 2017, în jurul orei 21:40, în localul "Parstuberl" de la adresa Parkstrasse 7 din Langweid am Lech, A., în mod conștient și voluntar a lovit-o în față pe persoana vătămată B.. În timpul incidentului, A. a ținut în mână un obiect cu tăiș ascuțit pe care 1-a folosit pentru a înjunghia victima în față. În urma acestui fapt, victima a suferit dureri, precum și o tăietură la buza superioară de aproximativ trei centimetri lungime, consecință pe care inculpatul, în orice caz, a prevăzut-o și a cărei producere a acceptat-o.

Întrucât persoana solicitată A. nu a plătit 500 EURO cel târziu până în a XII-a lună de la rămânerea definitivă a hotărârii, prin sentința din data de 24 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. BwR x, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei acordată prin sentința Judecătoriei Augsburg din 9 noiembrie 2017, dispunându-se executarea pedepsei de un an și 3 luni închisoare.

În fața primei instanțe, persoana solicitată A. a invocat motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocând faptul că este cetățean român și nu dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din Germania având în vedere că familia sa este în România.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent".

Înalta Curte constată că actele dosarului confirmă susținerile persoanei solicitate, respectiv că este cetățean român, familia sa - sora lui și cei trei copii minori- se află în România, are legături lingvistice, culturale și sociale cu statul de origine, în Germania neaflându-se nicio persoană apropiată lui.

În aceste condiții, în mod legal, prima instanță a procedat la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârilor străine de condamnare potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, respectiv a sentințelor din 9 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. x (prin care s-a dispus condamnarea) și din 24 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Augsburg în dosarul nr. BwR x (prin care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei), trimise de autoritățile judiciare germane la cererea instanței naționale.

Înalta Curte, în baza propriului demers analitic constată că cele două sentințe pronunțate în străinătate au caracter definitiv și sunt executorii, fapta pentru care persoanei condamnate A. i s-a aplicat pedeapsa de un an și 3 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., durata pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare pe care trebuie să o execute este compatibilă cu pedeapsa prevăzută de legea română în cazul infracțiunilor de natura celei comise de contestator, persoana solicitată este de acord să execute pedeapsa într-un penitenciar din România și nu există motive de nerecunoaștere și neexecutare din cele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect prima instanță a dispus recunoașterea hotărârilor penale definitive privind persoana solicitată A..

Solicitarea contestatorului de reindividualizare a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare în sensul reducerii ei sau de a schimba modalitatea de executare nu poate fi primită.

În procedura specială de recunoașterea hotărârilor străine de condamnare și executare a pedepselor aplicate prin aceste hotărâri pe teritoriul României instanța națională nu este abilitată să analizeze temeinicia pedepsei aplicate prin hotărârea străină de condamnare care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Examenul pe care îl poate face instanța națională se rezumă la îndeplinirea cerințelor prev. de art. 166 - 173 din Legea nr. 302/2004.

Intervenția instanței naționale este permisă doar în limita dispozițiilor art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, atunci când este necesară adaptarea pedepsei aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, respectiv dacă natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, sau dacă durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Doar în aceste situații adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Însă pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare este compatibilă cu natura pedepsei prevăzute de legislația penală română și nu depășește maximul special al pedepsei închisorii impus pentru infracțiunea prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. (care este de 2 ani).

Nici cererea privind arestul la domiciliu formulată de persoana solicitată nu poate fi primită având în vedere natura acestei măsuri, respectiv măsură preventivă care are caracter temporar, putând fi dispusă doar până la soluționarea definitivă a cauzei. Or, prezenta decizie este definitivă, iar dispozițiile sentinței pronunțate de prima instanță și confirmate prin prezenta hotărâre sunt executorii potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cauză fiind emis deja mandat de executare a pedepsei închisorii.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 10/ME din data de 5 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 10/ME din data de 5 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2021.

GGC - MM