ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 690/2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66/F din data de 11 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus conexarea dosarului înregistrat sub nr. x/2022 la Dosarul nr. x/2022 având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul persoană condamnată A., cu privire la Sentința penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul persoană condamnată A., cu privire la Sentința penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru persoana condamnată în cuantum de 250 RON, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 143 din 15.02.2022, pronunțată de Judecătoria Aiud, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a și art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competența materială de soluționare a contestației la executare formulată de către petentul A., deținut în Penitenciarul Aiud, în ceea ce privește executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 91/2021 a Curții de Apel Pitești, în favoarea Curții de Apel Pitești.

În temeiul art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 150 de RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

S-a reținut de către Judecătoria Aiud că prin cererea înregistrată la data de 25.01.2022, contestatorul condamnat A. a formulat contestație la executare.

În motivarea contestației, petentul-contestator a învederat faptul că după transferarea sa din Germania, în vederea continuării executării pedepsei într-o unitate de detenție din România, statul german a pronunțat o hotărâre de suspendare condiționată în ceea ce privește pedeapsa pe care o execută în prezent.

Astfel, a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., deoarece s-a ivit o împiedicare la executare, constând în Decizia din 13.12.2021 pronunțată de Tribunalul Regional Augsburg, dar și dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deoarece pronunțarea deciziei anterior menționate, prin care s-a dispus liberarea condiționată a contestatorului, reprezintă cauza de stingere a pedepsei cu închisoarea, solicitându-se de altfel și recunoașterea deciziei.

De asemenea, s-a solicitat să se constate suspendată perioada rămasă din pedeapsa de 3 ani și 10 luni (1400 zile) stabilită prin Sentința nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg, precum și recunoașterea și acordarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei rămase.

Totodată, contestatorul a solicitat anularea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 118/28.10.2021 emis în baza Sentinței penale nr. 91/17.09.2021 a Curții de Apel Pitești, ridicarea semnalării din baza de date Sirene-Interpol, punerea sa în liberare, precum și a se constata ca stinsă pedeapsa.

În probațiune, la solicitarea instanței, s-a depus la dosarul cauzei de către Penitenciarul Aiud, situația juridică a contestatorului, copia Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 118/2021 din data de 28.10.2021, emis de Curtea de Apel Pitești și hotărârea aferentă, iar de către Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea s-a depus fișa de cazier judiciar a contestatorului.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Aiud, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19/21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, petentul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni de închisoare.

După executarea unei părți din pedeapsă în Germania, prin Sentința penală nr. 91/17.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021, petentul a fost transferat într-o unitate de detenție din România, ca urmare a recunoașterii hotărârii din Germania.

După dispunerea transferului, dar înainte de transferarea efectivă, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, în data de 11 ianuarie 2022, s-a dispus suspendarea condiționată a executării restului de pedeapsă, începând cu data de 17.01.2022.

Prin cererea care face obiectul acestei cauze, petentul a solicitat recunoașterea acestei din urmă hotărâri, constatarea ivirii unei cauze de împiedicare a executării pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, cu consecința punerii sale în libertate.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 597 alin. (1) din C. proc. pen., când rezolvarea situațiilor reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței de executare, președintele completului de judecată dispune citarea părților interesate și, în cazurile prevăzute la art. 90, ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu. La judecarea cazurilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață se citează și administrația penitenciarului în care execută pedeapsa condamnatul.

Conform alin. (6) al respectivului text de lege, dispozițiile alin. (1) - (5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare.

De asemenea, s-a arătat că Judecătoria Aiud a reținut, tot din perspectiva competenței, că sunt relevante și dispozițiile art. 166 alin. (16) din C. proc. pen., conform cărora, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Din punct de vedere material, relativ la împrejurarea că petentul se află în executarea unei pedepse dispuse de Curtea de Apel Pitești, pentru comiterea unei infracțiuni de fraudă informatică, ca urmare a recunoașterii Sentinței penale nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg, prin raportare la dispozițiile art. 553 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, competența exclusivă de soluționare revine Curții de Apel Pitești.

Prin urmare, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (2) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a și art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., s-a declinat competența materială de soluționare a contestației la executare, formulată de către condamnatul A., în ceea ce privește executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 91/2021 a Curții de Apel Pitești, în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pe rolul Curții de Apel Pitești a fost, de asemenea, înregistrată la data de 16.02.2022 sub nr. x/2022, contestația la executare formulată de către petentul A., deținut în Penitenciarul Aiud, în ceea ce privește executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 91/2021 a Curții de Apel Pitești.

În motivare, petentul A. a arătat ca prin Sentința penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19/21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni de închisoare. Prin Sentința penală nr. 91/17.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021, a fost recunoscută sentința pronunțată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania și s-a dispus transferarea sa într-un loc de detenție din România în vederea executării restului de pedeapsă.

A mai susținut petentul că înainte de transferarea efectivă, prin hotărârea pronunțată în data de 11 ianuarie 2022 de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania s-a dispus suspendarea condiționată a executării restului de pedeapsă, începând cu data de 17.01.2022 și, în consecință, petentul a solicitat recunoașterea hotărârii.

În aprecierea petentului, privarea sa de libertate după data de 17.01.2022 este nelegală și a solicitat să se constate ivită o cauză de împiedicare a executării pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, cu consecința punerii sale în libertate. În subsidiar, a solicitat să se dispună liberarea sa condiționată conform legislației române.

S-a impus, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (3) C. proc. pen., reunirea Dosarelor nr. x/2022 și sub nr. x/2022, având în vedere că au același obiect - contestație la executare, întemeiată pe aceleași dispoziții legale - art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., ambele contestații privesc Sentința penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021 și formulate de aceeași persoană condamnată.

Examinând contestația la executare formulată, Curtea a reținut următoarele:

Petentul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile) prin Sentința nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg - Germania.

Prin Sentința penală nr. 91/F din 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania, înaintată prin Adresa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a recunoscut Sentința nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg - Germania, prin care a fost condamnat numitul A., la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile) pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, înșelăciune și fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, fapte care sunt incriminate și în legea penală română prin dispozițiile art. 367, art. 244 și art. 249 din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenție din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, conform C. proc. pen. român.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 15.07.2019, la zi.

Din durata pedepsei s-a scăzut, în conformitate cu legea germană un număr de 15 de zile având în vedere condițiile de detenție în cadrul arestului în vederea extrădării, recunoscute în baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în sumă de 964 RON, inclusiv celelalte cheltuieli judiciare s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut următoarele:

La data de 30 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești a fost sesizată cu soluționarea cererii formulate de autoritățile judiciare din Germania, având ca obiect recunoașterea efectelor Sentinței de condamnare nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg - Germania, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile).

Totodată, s-a solicitat transferarea persoanei condamnate A., deținute, dintr-un penitenciar din Germania, într-un penitenciar din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile).

Din cuprinsul sentinței pronunțate de Tribunalul Augsburg - Germania la data de 21.07.2020, a rezultat că cetățeanul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile) pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, înșelăciune și fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, fapte care sunt incriminate și în legea penală română prin dispozițiile art. 367, art. 244 și art. 249 din C. pen.

Din înscrisurile și informațiile transmise de autoritățile judiciare din Germania a rezultat că pedeapsa de 3 ani și 10 luni (1400 zile) închisoare va fi executată complet până la data de 29.04.2023.

În sesizarea făcută de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 154 din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că faptele săvârșite au corespondent în legislația României în infracțiunile prevăzute de art. 367, art. 244 și art. 249 din C. pen., fiind îndeplinite toate cerințele în vederea admiterii cererii formulate de autoritățile judiciare din Germania.

În urma verificărilor în baza de date Ecris Global Persons Search, s-a reținut că până în prezent persoana condamnată A. nu a mai fost condamnată anterior în România pentru aceleași fapte penale pentru care a fost condamnată de autoritățile judiciare din Germania, nu a mai fost cercetată penal în vreo cauză de către autoritățile judiciare române și nici pentru alte infracțiuni decât cele pentru care a fost pronunțată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a considerat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecința recunoașterii efectelor sentinței de condamnare sus-menționate, dar și a transferării persoanei condamnate pentru executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat din sancțiunea (pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare) aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sentința rămasă definitivă și certificatul atașate cauzei.

Din perspectiva arătată, Curtea a constatat că prin sentința pronunțată de Tribunalul Augsburg - Germania, la data de 21.07.2020, a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile).

În cuprinsul sentinței, ca temei al condamnării s-a reținut că persoana condamnată a săvârșit infracțiuni de participare la un grup criminal organizat, înșelăciune și fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, respectiv vânzări frauduloase de autovehicule prin intermediul unor platforme online în detrimentul unor cetățeni germani în perioada 18.08.2016 - 24.06.2019.

Curtea a reținut că persoana condamnată A. nu a consimțit la executarea restului de pedeapsă rămas neexecutat într-un penitenciar din România, așa cum rezultă din cererea aflată la dosarului.

În conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Având în vedere că nu s-a identificat niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 și ținând seama de toate considerentele precizate anterior, Curtea a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Germania și a hotărât conform dispozitivului sentinței redat mai sus.

În baza Sentinței penale nr. 91/F din 17 septembrie 2021 a fost emis MEPI 118/28.10.2021 de către Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2021.

Împotriva Sentinței penale nr. 91/F din 17 septembrie 2021 a formulat contestație la executare persoana condamnată A., pentru motive ce se circumscriu unui caz de împiedicare la executarea pedepsei (art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen..).

Potrivit relațiilor înaintate de Penitenciarul București - Rahova prin adresa din 21.01.2022, înmatricularea persoanei condamnate a fost efectuată la 13.01.2022 în baza MEPI nr. 118/28.10.2021, fiind arestată de Interpol la data de 13.01.2022, cu mențiunea că pedeapsa începe la 15.07.2019, expiră la data de 29.04.2023, se adaugă 0 zile, se scad 15 zile.

Potrivit relațiilor înaintate la data de 22.02.2022 de Penitenciarul Aiud prin adresa din 21.01.2022, persoana condamnată a fost pusă în libertate condiționată la data de 22.02.2022 ca urmare a Sentinței penale nr. 142 din 15.02.2022 a Judecătoriei Aiud definitivă prin necontestare la data de 22.02.2022 (atașată la filele x din Dosarul nr. 126/46/2022).

Împiedicarea la executare invocată de persoana condamnată este dată de pronunțarea deciziei penale de către Tribunalul Regional Augsburg la data de 13.12.2021 prin care s-a dispus "suspendarea condiționată a executării pedepsei rămase începând cu data de 17.01.2022" - adică liberarea condiționată (atașată la filele x din Dosarul nr. 126/46/2022), contestatorul solicitând și recunoașterea acestei decizii.

Curtea a apreciat neîntemeiată contestația la executare și, în consecință, a arătat că nu se impune nici recunoașterea pe cale incidentală a deciziei penale pronunțate la data de 13.12.2021 de Tribunalul Regional Augsburg Germania în Dosarul nr. x StVK 146/21, întrucât perioada executată în detenție a fost dedusă în mod corect, iar liberarea condiționată a persoanei condamnate a fost dispusă în mod legal de autoritățile române, ulterior dispunerii transferului în România.

S-a observat, din datele sus-menționate, că Tribunalul din Ausburg a pronunțat hotărârea de liberare condiționată la data de 13.12.2021, după ce Curtea de Apel Pitești recunoscuse la data de 28.10.2021 transferul persoanei condamnate, emițând mandatul în baza căruia s-a executat pedeapsa.

Curtea a constatat că, ulterior dispunerii transferului în România, instanța germană a pus în discuție situația persoanei solicitate, fără ca această instanță să verifice situația concretă a inculpatului, având în vedere că autoritatea străină a fost cea care a inițiat procedura de recunoaștere și transfer în România.

Instanța a mai constatat că autoritățile române și-au îndeplinit obligația de a încunoștința Biroul Procurorului General din Germania, potrivit adreselor din care rezultă că toate datele referitoare la persoana solicitată au fost trimise în Germania la data de 29.10.2021, prin intermediul Ministerului Justiției German. Prin urmare, s-a apreciat că era necesar ca autoritățile germane să facă demersuri pentru a afla stadiul procedurii inițiate chiar de ei, înainte de a dispune liberarea condiționată. Aceasta întrucât, după ce a fost recunoscută hotărârea de condamnare și a fost emis mandatul de executare a pedepsei de către autoritățile române, petentul se supunea legii române în ceea ce privește liberarea condiționată.

În consecință, privarea de libertate a contestatorului după data de 17.01.2022 nu este nelegală, iar contestația la executare nu este întemeiată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004. Conform acestor dispoziții, "în cazul în care ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de apel care a pronunțat hotărârea prev. de alin. (6)."

Or, în speța de față, statul german nu a acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării condamnatului în România, ci dimpotrivă, a dispus liberarea condiționată ulterior dispunerii transferării în România (chiar dacă transferul efectiv s-a realizat la 13.01.2022).

Autoritățile germane ar fi trebuit să se intereseze de stadiul procedurii de recunoaștere și transfer în România și ar fi avut posibilitatea conferită de legislația în materia cooperării judiciare internaționale, să își retragă cererea de recunoaștere și transfer în vederea executării pedepsei, să își retragă certificatul, să recunoască perioada considerată ca executată de persoana solicitată și să procedeze la punerea sa în libertate.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2022.

În motivele scrise de contestație depuse de contestatorul A., prin apărător ales, în ședința din 2.11.2022, a solicitat în temeiul art. 425 indice 1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea contestației și desființarea hotărârii atacate, precizând că prin decizia Tribunalului din Augsburg din 13 decembrie 2021, s-a dispus liberarea sa, începând cu data de 17 ianuarie 2022, iar detenția după această dată a fost una nelegală. S-a arătat că între momentul dispunerii transferului și momentul transferului efectiv în România a avut loc pronunțarea deciziei Tribunalului Augsburg, de liberare condiționată, din 13 decembrie 2021.

Examinând contestația de față prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004:

"în cazul în care ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de Curtea de apel care a pronunțat hotărârea prev. de alin. (6)."

Raportând aceste considerații teoretice la speța de față, Înalta Curte constată că, în fapt, prin Sentința penală nr. 91/17.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 262/A din 27.10.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost recunoscută Sentința penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19/21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Regional din Augsburg - Germania, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 10 luni de închisoare (1400 zile) pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, înșelăciune și fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german și s-a dispus transferarea sa într-un loc de detenție din România în vederea executării restului de pedeapsă. În speță, contestatorul a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se constate că înainte de transferarea efectivă, a avut loc pronunțarea deciziei Tribunalului Augsburg de liberare condiționată din 13 decembrie 2021, solicitând recunoașterea și acestei hotărâri.

În aprecierea contestatorului, privarea sa de libertate după data de 17.01.2022 este nelegală și a solicitat să se constate ivită o cauză de împiedicare a executării pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca urmare a pronunțării deciziei penale de către Tribunalul Regional Augsburg la data de 13.12.2021 prin care s-a dispus "suspendarea condiționată a executării pedepsei rămase începând cu data de 17.01.2022".

Or, așa cum just a reținut instanța de fond, Tribunalul din Ausburg a pronunțat hotărârea de liberare condiționată la data de 13.12.2021, ulterior dispunerii transferului în România a persoanei condamnate, la data de 28.10.2021, chiar dacă transferul efectiv s-a realizat la 13.01.2022, conform relațiilor comunicate prin adresa din 21.01.2022, privind înmatricularea persoanei condamnate în cadrul Penitenciarului București - Rahova, în baza MEPI nr. 118/28.10.2021.

În acest context, în acord cu judecătorul instanței de fond, Înalta Curte constată că autoritățile germane nu au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării persoanei condamnate în România, ci dimpotrivă, a dispus liberarea condiționată a acesteia ulterior dispunerii transferării sale în România ca urmare a cererii formulate, la data de 30 iunie 2021, de autoritățile judiciare din Germania, având ca obiect recunoașterea efectelor sentinței de condamnare nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțate de Tribunalul Augsburg - Germania, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile).

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se impunea recunoașterea hotărârii străine de liberare condiționată, întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, persoana condamnată, ulterior recunoașterii și dispunerii transferului în România, se supunea legii române în ceea ce privește liberarea condiționată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, se constată că, persoana condamnată a fost pusă în libertate condiționată, de autoritățile române, la data de 22.02.2022, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 118/2021 al Curții de Apel Pitești, în conformitate cu Sentința penală nr. 142 din 15.02.2022 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin necontestare la data de 22.02.2022, prin care s-a admis cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul A., din executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare.

Sub acest aspect, prezentul demers judiciar al contestatorului nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nefiind relevate aspecte care să determine vreo împiedicare la executare.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 66/F din data de 11 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 66/F din data de 11 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 noiembrie 2022.

GGC - NN