ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2023

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1084 din data de 08.07.2022, pronunțată de Judecătoria Pitești, secția Penală, în dosarul penal nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și alin. (31) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 41 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 C. pen., în condițiile art. 41 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, în stare de recidivă postcondamnatorie (persoană vătămată B.).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 C. pen., în condițiile art. 41 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, în stare de recidivă postcondamnatorie (persoană vătămată C.).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 197 C. pen., în condițiile art. 41 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, în stare de recidivă postcondamnatorie (persoană vătămată D.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), n) și o) C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe lângă fiecare pedeapsă principală, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica sau de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de persoanele vătămate B., C. și D., precum și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de locuința persoanelor vătămate B., C. și D., școala sau alte locuri unde aceasta desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), n) și o) și alin. (3) C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe lângă fiecare pedeapsă principală, aceleași drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că cele patru infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin hotărâre sunt săvârșite în concurs real.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 13 ani închisoare, 6 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care se adaugă un spor obligatoriu de 4 ani și 6 luni închisoare (o treime din 13 ani și 6 luni), rezultând pedeapsa parțială de 17 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate prin prezenta hotărâre și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica sau de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de persoanele vătămate B., C. și D., precum și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de locuința persoanelor vătămate B., C. și D., școala sau alte locuri unde aceasta desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii aplicate prin prezenta hotărâre și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica sau de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de persoanele vătămate B., C. și D., precum și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de locuința persoanelor vătămate B., C. și D., școala sau alte locuri unde aceasta desfășoară activități sociale.

S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnare inculpatului prin prezenta hotărâre au fost săvârșite în termenul de supraveghere de 2 ani stabilit prin sentința penală nr. 1218 din 15.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 254/A din 18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1218 din 15.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 254/A din 18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și s-a dispus executarea pedepsei.

În baza art. 41 alin. (1) C. pen., s-a constatat că pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și 3.000 de RON amendă penală aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1218 din 15.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 254/A din 18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii, iar pedeapsa rezultantă parțială de 17 ani și 6 luni constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.

În baza art. 41 alin. (1) și la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni și de 3000 de RON amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 1218 din 15.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 254/A din 18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, care a fost adăugată la pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre de 17 ani și 6 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție, în condițiile art. 60 C. pen., precum și 3.000 de RON amendă penală.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și b) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), n) și o) C. pen., stabilită prin prezenta hotărâre, respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești, a dreptului de a fi tutore sau curator, a dreptului de a comunica sau de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de persoanele vătămate B., C. și D. precum și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de locuința persoanelor vătămate B., C. și D., școala sau alte locuri unde aceasta desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani, având în vedere că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor stabilită prin sentința penală nr. 1218 din 15.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 254/A din 18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost executată integral. Pedeapsa complementară se va executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (3) lit. a) și b) C. pen., a fost contopită și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor aplicate prin prezenta hotărâre, la care au fost adăugate pedepsele accesorii aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1218 din 15.11.2019 pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 254/A din 18.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa accesorie finală constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e), f), n) și o) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a drepturilor părintești, a dreptului de a fi tutore sau curator, a dreptului de a comunica sau de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de persoanele vătămate B., C. și D. precum și a dreptului de a se apropia la mai puțin de 200 de metri de locuința persoanelor vătămate B., C. și D., școala sau alte locuri unde aceasta desfășoară activități sociale, precum și dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a se apropia de persoanele vătămate E., F. și G. sau locuința acestora la o distanță mai mică de 50 m, care se va executa, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului preventiv dispusă față de inculpat. În baza art. 399 alin. (4) C. proc. pen., s-a luat act că hotărârea este executorie cu privire la măsurile preventive.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din data de 29.11.2021 la zi.

În baza art. 397 alin. (1) coroborat cu art. 25 alin. (1) raportat la art. 19 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și la art. 1349, art. 1357 și art. 252 din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă având ca obiect daune morale privind părțile civile B., C. și D., toate prin reprez legal H. și având domiciliul în jud. Argeș, și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 75.000 de euro (prin echivalent în RON la cursul BNR de la data plății), reprezentând daune morale, la plata către partea civilă C. a sumei de 15.000 de euro (prin echivalent în RON la cursul BNR de la data plății), reprezentând daune morale, respectiv la plata către partea civilă D. a sumei de 20.000 de euro (prin echivalent în RON la cursul BNR de la data plății).

În temeiul art. 7 raportat la art. 3 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Baze Genetice Judiciare.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus ca inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 578/A/22.05.2023 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în majoritate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., aflat în Penitenciarul Mioveni, împotriva sentinței penale nr. 1084/08.07.2022, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul x/2021

A fost dedusă în continuare prevenția inculpatului.

În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2019 - 27.11.2021, inculpatul A., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în localitatea Ștefănești, în imobilul de domiciliu și în autoturismul personal, pe terenurile agricole din localitatea Ștefănești, precum și la locul de muncă său de muncă, la Cimitirul Sfântul Gheorghe din municipiul Pitești, a abuzat-o sexual pe fiica sa minoră prin constrângere fizică și amenințare, atingând-o cu mâna pe sâni și în zona genitală, frecându-se cu penisul de organele genitale ale persoanei vătămate minore și întreținând cu aceasta raporturi sexuale normale și acte sexuale anale.

De asemenea, s-a reținut că în perioada decembrie 2019 - 27.11.2021 a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a fiicelor sale B., în vârstă de 15 ani la data încetării activității infracționale, C., în vârstă de 11 ani la data încetării activității infracționale și D., în vârstă de un an și 11 luni la data încetării activității infracționale, prin săvârșirea de acte de violență asupra acestora, agresare fizică în mod repetat, prin lovirea cu pumnii, picioarele, cu biciul, precum și supunerea la tratamente degradante a persoanelor vătămate B. și C. constând în obligarea la prestarea unor munci în gospodărie necorespunzătoare dezvoltării psihofizice a acestora și adresarea de expresii și cuvinte jignitoare, respectiv lăsarea în frig pe timpul nopții a persoanei vătămate B..

III. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat, la data de 16.06.2023, prin Serviciul Registratură, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin cererea formulată la data de 16.06.2023, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Prealabil, a arătat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate, solicitând ca după admiterea în principiu, instanța de casare să dispună suspendarea executării hotărârii atacate.

Pe fondul recursului în casație, a invocat, în esență, că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală, lipsind tipicitatea elementelor constitutive ale infracțiunilor. De asemenea, a arătat că faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege.

Referitor la infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, a solicitat să se aibă în vedere opinia separată a celui de-al treilea judecător care a apreciat că se impune achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, a arătat că martorii audiați în cauză nu au relatat fapte sau împrejurări care pot fi încadrate ca elemente constitutive ale infracțiunii, nu au existat urmări ale pretinsei fapte de rele tratamente aplicate minorului de către inculpat.

În aceeași ordine de idei, din raportul de evaluare detaliată a minorelor B., C. și D. rezultă faptul că dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorului nu a fost pusă în primejdie gravă prin masurile și tratamentele aplicate de inculpat. Prin urmare, având în vedere că în cazul acestei infracțiuni urmarea imediată este reprezentată de o stare de pericol cu privire la dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorelor, dar în cazul de față nu s-a produs o astfel de urmare față de persoanele vătămate, a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, fiind incident art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen., a arătat că faptele reținute în sarcina sa nu au fost individualizate din punct de vedere tempo-spațial și a împrejurărilor factuale de comitere, a modalității concrete care să se încadreze potențial în tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunilor deduse judecați. De altfel, chiar partea vătămată a revenit asupra declarațiilor de câteva ori.

Astfel, nu se poate aprecia cu acuratețe asupra temeiniciei acuzației penale, în speță putându-se face aplicarea principiului in dubio pro reo doar în considerarea caracterului singular al declarațiilor oscilante ale persoanei vătămate care nu se coroborează cu nicio altă probă directă din cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.07.2023 sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 27.09.2023.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație a fost îndeplinită.

La data de 26.09.2023 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 28.09.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 578/A/22.05.2023 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.

Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea inculpatului de suspendare a executării hotărârii atacate.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 26.09.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, faptul că actele pentru care a fost condamnat nu îndeplinesc condițiile de tipicitate a infracțiunilor de viol în formă continuată și rele tratamente aplicate minorilor.

Procedând la analiza în drept a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, Înalta Curte reține:

Constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

):

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) fapta a fost comisă de către un membru de familie sau de către o persoană care conviețuiește cu victima;

c) victima este un minor;

(3

1

) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au fost comise față de un minor în circumstanțele prevăzute la alin. (3) lit. a), b) și d)-f) sau de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune contra libertății și integrității sexuale asupra unui minor, o infracțiune de pornografie infantilă sau proxenetism asupra unui minor.

De asemenea, constituie infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C. pen.:

Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

În ceea ce privește situația de fapt, instanța de apel a reținut că inculpatul A., în perioada decembrie 2019 - 27.11.2021, în timp ce se afla localitatea Ștefănești, în imobilul de domiciliu și în autoturismul personal, pe terenurile agricole din localitatea Ștefănești, precum și la locul de muncă său de muncă, la Cimitirul Sfântul Gheorghe din municipiul Pitești, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a abuzat-o sexual pe fiica sa minoră, B., în vârstă de 15 ani în prezent, aflată și în îngrijirea sa, prin constrângere fizică și amenințare, atingând-o cu mâna pe sâni și în zona genitală, frecându-se cu penisul de organele genitale ale persoanei vătămate minore și întreținând cu aceasta raporturi sexuale normale și acte sexuale anale.

Totodată, s-a arătat că, inculpatul A., în perioada decembrie 2019 - 27.11.2021, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a fiicelor sale B., în vârstă de 15 ani în prezent, C., în vârstă de 11 ani în prezent și D., în vârstă de un an și 11 luni, prin săvârșirea de acte de violență asupra acestora, agresare fizică în mod repetat, prin lovirea cu pumnii și picioarele, cu obiecte contondente și supunerea la tratamente degradante a persoanelor vătămate B. și C., respectiv lăsarea în frig pe timpul nopții, lovirea cu biciul ori cureaua, obligarea la prestarea unor munci în gospodărie necorespunzătoare dezvoltării psihofizice a acestora și adresarea de expresii și cuvinte jignitoare.

Prin urmare, Înalta Curte, în raport de această situație de fapt, va analiza dacă acțiunile inculpatului realizează corespondența dintre faptele concret săvârșite și elementele de natură obiectivă prevăzute în norma de incriminare, respectiv dacă faptele inculpatului pot fi încadrate în elementul material al infracțiunilor de viol în formă agravată și continuată și rele tratamente aplicate minorului.

Infracțiunea de viol, prevăzută de art. prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

) C. pen.:

Din analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de viol, rezultă că elementul material al acestei infracțiuni constă în întreținerea unui raport sexual, act sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare.

În ceea ce privește forma agravată a infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

) C. pen., Înalta Curte constată faptul că este necesar a se verifica dacă infracțiunea de viol în forma de bază a fost comisă asupra unui minor care se afla îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului și dacă fapta a fost comisă de către un membru de familie sau de către o persoană care conviețuiește cu victima.

Revenind la speța de față, Înalta Curte constată că prin acțiunile inculpatului A. care, în perioada decembrie 2019 - 27.11.2021, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a abuzat-o sexual pe fiica sa minoră, B., în vârstă de 13 ani la momentul primului act material, aflată și în îngrijirea sa, prin constrângere fizică și amenințare, atingând-o cu mâna pe sâni și în zona genitală, frecându-se cu penisul de organele genitale ale persoanei vătămate minore și întreținând cu aceasta raporturi sexuale normale și acte sexuale anale, se realizează corespondența dintre faptele concret săvârșite și modelul abstract prevăzut de legiuitor în norma de incriminare, art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

) C. pen.. Din acest punct de vedere, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi depășit examenul de tipicitate.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că inculpatul a realizat în mod repetat raporturi sexuale normale și acte sexuale anale cu fiica sa minoră, în vârstă de 13 ani, aceasta aflându-se în îngrijirea și ocrotirea sa, locuind împreună. Existența raporturilor sexuale exclude, contrar susținerilor apărării, posibilitatea reținerii infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 C. pen.. În acest sens, sunt dispozițiile art. 219 alin. (4) C. pen. care prevăd: Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârșirea actelor sexuale prevăzute în art. 218 alin. (1) și alin. (2), fapta constituie viol.

Este îndeplinită și condiția vizând lipsa consimțământului persoanei vătămate, în condițiile în care acesta rezultă ca urmare a comiterii acțiunii ilicite prin constrângere sau prin punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, victima având vârsta de 13 ani la momentul comiterii primului act material din conținutul infracțiunii continuate. Practic, chiar dacă s-ar presupune prin absurd că victima a consimțit la întreținerea raporturilor sexuale, vârsta foarte fragedă conduce la concluzia inexistenței unui consimțământ valabil exprimat.

Mai mult, se constată că violențele exercitate asupra victimei au fost idonee, efective, anterioare sau comitente acțiuni inculpatului și au avut aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei, având în vedere vârsta și contextul comiterii faptei, inculpatul prezentând o evidentă ascendență în raporturile cu victima care se afla sub ocrotirea acestuia. În aceeași ordine de idei, instanța de casație, contrar opiniei apărării, reține că acțiunea de constrângere nu este necesar a fi irezistibilă sau a exista dovezi în sensul rezistenței fizice a victimei.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere faptul că este îndeplinită și condiția vizând subiecții infracțiunii, inculpatul A. fiind tatăl minorei B., aceasta aflându-se în îngrijirea și ocrotirea inculpatului și locuind împreună cu aceasta.

Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C. pen.:

Elementul material al infracțiunii constă în aplicarea de măsuri sau tratamente de orice fel cu caracter de continuitate (acțiuni sau inacțiuni) prin care se ajunge la punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului.

Ca și în cazul infracțiunii de viol, Înalta Curte constată că și în privința infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului se realizează concordanța dintre faptele comise de inculpat (a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a fiicelor sale minore B., C. și D., prin săvârșirea de acte de violență asupra acestora, agresare fizică în mod repetat, prin lovirea cu pumnii și picioarele, cu obiecte contondente și supunerea la tratamente degradante a persoanelor vătămate B. și C., respectiv lăsarea în frig pe timpul nopții, lovirea cu biciul ori cureaua, obligarea la prestarea unor munci în gospodărie necorespunzătoare dezvoltării psihofizice a acestora și adresarea de expresii și cuvinte jignitoare) și modelul descris de legiuitor în norma de incriminare, fiind identificate elemente esențiale care conduc la această concluzie.

În această ordine de idei, Înalta Curte reține că este întrunită cerința privind existența situației premisă, respectiv relația părinte-copil existentă între subiectul activ, inculpatul A. și fiicele sale minore, subiecții pasivi ai infracțiunii.

Prin acțiunile inculpatului, stabilite în mod definitiv de instanța de apel, s-a creat o stare de pericol pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a celor trei minore, iar legătura de cauzalitate există între faptele inculpatului și urmarea imediată.

De asemenea, se constată că este îndeplinită și condiția vizând reiterarea comportamentului ilicit (infracțiunea fiind plasată în categoria celor de obicei), în condițiile în care relele tratamente aplicate fiicelor sale au avut un caracter de continuitate, acestea desfășurându-se pe o durată de aproximativ 2 ani, în perioada decembrie 2019 - 27.11.2021.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, instanța de casație constată că acțiunile inculpatului, astfel cum au fost reținute cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, sunt prevăzute de legea penală și realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

) C. pen. și rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C. pen.

Trecând la analiza celorlalte critici ale inculpatului, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la faptul că infracțiunile nu au fost săvârșite cu vinovăția cerută de lege, Înalta Curte reține faptul că această critică excede obiectului analizei recursului în casație din perspectiva art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală). Acest caz de casare reprezintă expresia principiului legalității incriminării și devine incident în situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, hotărârea recurată fiind pronunțată de instanța de apel prin încălcarea legii penale substanțiale.

Expresia faptă care nu este prevăzută de legea penală semnifică acea acțiune a inculpatului care nu este incriminată ca infracțiune. Astfel, se subsumează noțiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii doar sub aspect obiectiv. Aceasta, deoarece singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective nu poate fi decât cel de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În acest sens este și jurisprudența instanței supreme prin care s-a stabilit că, în cadrul cazului de recurs în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinează întrunirea elementelor de tipicitate obiectivă, iar nu și a vinovăției prevăzute de lege, întrucât teza distinctă privind lipsa vinovăției prevăzute de lege, cuprinsă în art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nu se regăsește în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (Decizia nr. 188/RC din 23 mai 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 233/RC din 25 iunie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În concluzie, verificarea tipicității faptei în calea extraordinară a recursului în casație presupune doar analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv.

Printr-o altă critică formulată, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere opinia separată a celui de-al treilea judecător care a apreciat că se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului.

Critica este nefondată, în condițiile în care instanța de recurs în casație analizează conformitatea hotărârii atacate (soluția definitivă pronunțată în majoritate) cu regulile de drept aplicabile, potrivit art. 433 C. proc. pen.

În acest sens, are în vedere dispozițiile art. 420 alin. (11) raportat la art. 394 alin. (1) și (2) C. proc. pen., care prevăd că hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra chestiunilor supuse deliberării, iar când unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia cu majoritate.

În concluzie, analiza chestiunilor de drept invocate poartă asupra soluției definitive pronunțate în majoritate.

În ceea ce privește reevaluarea declarațiilor martorilor, persoanelor vătămate, concluziilor raportului psihologic sau a celorlalte mijloace de probă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs în casație excedează analizei instanței de recurs în casație. Scopul aceste căi de atac nu este acela de a reanaliza conținutul mijloacelor de probă, de a da o nouă apreciere materialului probator sau de a stabili o altă situație de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Neîntemeiată este și critica vizând faptul că, în ceea ce privește infracțiunea de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. a) și c) C. pen., faptele reținute în sarcina inculpatului nu au fost individualizate din punct de vedere tempo-spațial și a împrejurărilor factuale de comitere.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci este limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, instanța supremă reține că motivele invocate de inculpatul A. trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza probatoriului administrat în cauză. Aceasta, deoarece în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspectele de drept, Înalta Curte neputând reaprecia situația de fapt.

Concluzionând, Înalta Curte reține că, deși se invocă chestiuni de drept, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracțiunilor de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C. pen., în realitate, se contestă existența faptelor și se pune în discuție standardul probatoriu, solicitându-se reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate pe această cale.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte consideră că faptele inculpatului A., astfel cum au fost reținute de instanța de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol în formă continuată, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) lit. a), b) și c) și (3

1

) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și rele tratamente aplicate minorului, prevăzută de art. 197 C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 578/A din data de 22 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele-părți civile B., C. și D., în cuantum de câte 510 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 578/A din data de 22 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimatele-părți civile B., C. și D., în cuantum de câte 510 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2023.