ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din data de 06.10.2021, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor (față de persoana vătămată B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen. (față de persoana vătămată C.).

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din cealaltă pedeapsă (respectiv 2 luni), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 60 C. pen., pedeapsa rezultantă de 6 ani și 2 luni închisoare s-a dispus a se executa în regim de detenție.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii inculpatului A. din perioada 05.05.2015 - 06.05.2015.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. și introducerea lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (față de persoana vătămată C.).

În temeiul art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (față de persoana vătămată B.).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 371 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu prevăzut de lege, de o treime din totalul celorlalte pedepse (respectiv 6 luni), urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) literele: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme; n) dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B., C. și cu martora D. și de a se apropia de acestea.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, pe un termen de 2 ani, fixat în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. și care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Merișani, județul Argeș sau în cadrul Primăriei Bascov, județul Argeș, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală durata reținerii inculpatului E. din perioada 05.05.2015 - 06.05.2015.

În temeiul art. 114 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului F., măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, prev. de art. 120 C. pen., pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 113 și următoarele C. pen. (față de persoana vătămată C.), lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 113 și următoarele C. pen. (față de persoana vătămată B.) și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen., cu aplic. art. 113 și următoarele C. pen. și cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 121 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., pe durata executării măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice, inculpatul F. a fost obligat să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie și să nu comunice cu persoanele vătămate C. și B. și cu martora D.;

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de această instituție.

S-a atras atenția inculpatului F. că, dacă nu va respecta, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau obligațiile impuse, se va dispune înlocuirea măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice cu internarea într-un centru educativ, conform art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 273 alin. (1) și alin. (2) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de 2 ani, fixat în temeiul art. 92 alin. (1) C. pen. și care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Merișani, județul Argeș sau în cadrul Primăriei Bascov, județul Argeș, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 20 alin. (2) și (4) C. proc. pen. și la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1357 și urm. C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. și a fost obligat inculpatul E. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale și inculpatul F. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul F. la plata către aceasta a sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale, inculpatul E. la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale și inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 40.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., E. și F. la plata sumei de câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de câte 600 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și inculpatul A. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON reprezentând cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat G., în cuantum de 1.736 RON, reprezentând 1/2 din suma de 3.472 RON, conform împuternicirii avocațiale nr. 1996/27.07.2020, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței penale anterior menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații E., A., F. și A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de inculpații A., E., F., și A., împotriva sentinței penale nr. 209 din 6 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații A., E., F. și A., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În procedura de filtru, din examinarea conținutului cererii, sub aspectul motivării cazului de casare invocat, Înalta Curte a constatat că solicitările și motivele privesc exclusiv pe inculpații A. și A.

Astfel, prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a solicitat achitarea sa, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru care a fost condamnat, neexistând forma de vinovăție cerută de lege. Acesta a arătat că a fost audiat în calitate de martor, fără să i se aducă la cunoștință că are dreptul de a refuza să dea declarații, iar audierea a avut loc la o perioadă lungă de timp de la data faptei, astfel încât nu și-a amintit cu exactitate cele întâmplate.

Recurentul inculpat A. a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tentativă de omor în cea de loviri sau alte violențe.

Totodată, a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., din probe reieșind că, într-o primă fază, inculpații au fost provocați de către persoanele vătămate.

A arătat că fapta nu există în materialitatea ei, nefiind suficiente probe pentru a se dispune, în ceea ce îl privește, o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, subliniind că persoanei vătămate nu i-a fost pusă în primejdie viața, iar afirmațiile instanței cu privire la zona vizată nu sunt susținute de nicio probă. De asemenea, a apreciat că nu se poate reține că ar fi acceptat producerea unui rezultat grav, și anume suprimarea vieții.

Totodată, a mai arătat recurentul că instanța nu poate să țină seama de concluziile certificatului medico-legal, în sensul că leziunile provocate în urma lovirii i-au pus în primejdie viața persoanei vătămate, în condițiile în care reiese din probe că persoana vătămată și-a reluat ulterior altercației viața obișnuită, neavând nevoie de nicio zi de spitalizare.

Prin încheierea din 3 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, constatându-se că doar cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și A. împotriva deciziei penale nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpații anterior menționați.

În privința cererii de recurs în casație formulate de inculpații E. și F., s-a constatat, prin aceeași încheiere, că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., față de împrejurarea că motivarea cererii nu cuprinde nicio referire la aceștia.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpații A. și A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenții inculpați în susținerea căii de atac - acesta se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, din examinarea criticilor formulate în cuprinsul motivelor scrise de recurs, susținute oral în fața instanței, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație menționat.

Recurenții inculpați A. și A., prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, au făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, apreciind că starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenția lipsa caracterului penal al faptelor pentru care au fost condamnați, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor și, respectiv, mărturie mincinoasă.

Criticile invocate de recurenții inculpați nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația acestora în săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, față de persoana vătămată B. (în cazul inculpatului A.) și mărturie mincinoasă (în cazul inculpatului A.).

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Prin recursul în casație promovat, recurenții inculpați au urmărit, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanțele anterioare, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Astfel, prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care recurenții inculpați au fost condamnați.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A. și A. împotriva deciziei penale nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A. și A. împotriva deciziei penale nr. 766/A din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2022.

Procesat de GGC - LM