ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de recurenții inculpați A., B. și C., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287 din 29 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător, având ca obiect reducerea, în temeiul art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, cu o treime.

S-a respins cererea formulată de inculpatul B., prin apărător, având ca obiect reducerea, în temeiul art. 19 din Legea 682/2002, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, cu jumătate.

S-a respins cererea formulată de inculpatul C., prin apărător, având ca obiect aplicarea, față de acest inculpat, a dispozițiilor art. 28 și art. 29 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat D. la pedeapsa de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhăria calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic.art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 7(șapte) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 7 ani și 10 luni să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 7 ani și 10 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv intervalul 13.05.2021- 20.06.2022

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat B. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhăria calificată, prevăzută art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 7 ani și 4 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv intervalul 13.05.2021- 20.06.2022

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat C. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhăria calificată, prevăzută art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa de 7 (șapte) ani și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 7 ani și 4 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv intervalul 03.06.2021- 20.06.2022 precum și ziua de 13 mai 2021 în care a fost reținut

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhăria calificată, prevăzută art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puțin de 100 de metrii, de aceasta, de locuința, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 6 ani și 10 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv intervalul 13.05.2021- 20.06.2022

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a admis în partea acțiunea civilă formulată de persoana vătămată E., și pe cale de consecință:

Au fost obligați, în solidar, inculpații D., B. și C., la plata către persoana vătămată a sumei de 750 RON daune materiale și 7500 euro daune morale.

S-a stabilit contribuția fiecărui inculpat menționat anterior, la 1/3 din sumele menționate.

A fost obligat inculpatul D. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a constatat ca rămasă fără obiect acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul municipal Curtea de Argeș.

În temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispus în sarcina inculpaților D., B., C. și A..

S-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar pentru toți cei 4 inculpați până la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri sau, după caz, până la următoarea verificare a măsurii, dar nu mai mult de 60 de zile.

În baza art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe perioada în care se află sub control judiciar, inculpații să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați; b) să informeze de îndată instanța cu privire la schimbarea locuinței declarate în cauză; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; d) să nu depășească o limita teritorială a României decât cu încuviințarea instanței; e) să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale; este premisă comunicarea între avocații inculpaților și avocații persoanei vătămate în scopul stingerii acțiunii civile; f) să nu se apropie de martorii propuși prin Rechizitoriu, experții desemnați în cauză, de ceilalți coinculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale; g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

Respectarea măsurilor impuse inculpaților s-a dispus a se face de către organele competente din cadrul Poliției mun. București (pentru inculpații A., B. și C.) și Inspectoratul de Poliție al Județului Vâlcea (pentru inculpatul D.).

A fost obligat inculpatul B. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată

A fost obligat inculpatul C. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată

A fost obligat inculpatul A. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații A., D., B. și C.

Prin decizia nr. 1217/A din 19 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă E. și inculpații B., C., D. și A. împotriva sentinței penale nr. 287 din 29 noiembrie 2023, pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casație inculpații A., B. și C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 30.04.2025, sub numărul x/2021.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, precum și cu intimatul inculpat D. și intimatele părți civile E. și Spitalul Municipal Curtea de Argeș.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați A., B. și C. nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererile de recurs în casație formulate de recurenții inculpați A., B. și C. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 1217/A din 19 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca instanță de apel.

De asemenea, cererile de recurs în casație întrunesc condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., întrucât cuprind numele, prenumele și domiciliul recurenților, hotărârea care se atacă, iar cererile poartă semnăturile avocaților care le-au redactat și care au depus împuternicirile avocațiale la dosar.

În ceea ce privește cererea de recurs în casație a inculpatului A., Înalta Curte constată, că, acesta a formulat-o în termenul legal, cu respectarea dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., în condițiile în care hotărârea pronunțată de instanța de apel i-a fost comunicată la locul de deținere - Penitenciarul București Rahova, la data de 04.02.2025, iar cererea de recurs în casație a fost formulată la data de 22.01.2025.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., privind titularul cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., având calitate de inculpat în cauză, care a exercitat calea ordinară a apelului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Prin motivele formulate, în esență, recurentul A. a criticat faptul că nu a beneficiat de prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime din minimul și maximul special al pedepselor aplicate, cu toate că și-a recunoscut vinovăția încă de la primul termen de judecată.

A mai invocat faptul că, în cursul urmăririi penale și-a manifestat intenția de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, fără a primi vreun răspuns la această solicitare. Recurentul a învederat că, tot fără răspuns a rămas și cererea sa, formulată în cursul urmăririi penale, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute, din infracțiunea de lipsire de libertate în formă agravantă, prevăzută de art. 205 alin. (1) și (2) lit. c) din C. pen. în infracțiunea de lipsire de liberate în forma simplă, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen.

A concluzionat că, prin lipsa parcurgerii unui minim de analiză a elementelor de tipicitate, se aduce atingere în mod direct dreptului la un proces echitabil în lumina jurisprudenței conturate la nivel european, în materia CtEDO.

Înalta Curte, având în vedere motivele de recurs în casație, formulate de recurentul inculpat A., constată că nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat expres de acesta și niciunui alt caz de casare din cele prevăzute de lege. Astfel, criticile privind nereținerea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cele referitoare la neîncheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției și încadrarea juridică dată faptelor în faza de urmărire penală, precum și aspectele vizând nemotivarea deciziei pronunțate în apel nu pot face obiectul analizei în procedura pendinte.

În acest sens, se precizează că prin recursul în casație, cale extraordinară de atac, nu se examinează aspecte ce antamează temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel, ci doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și aceasta numai prin prisma cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recurentul A. a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., or, invocarea în mod formal a unui caz de casare din cele prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. nu are aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate.

În contextul în care motivele de recurs nu se încadrează niciunui caz de recurs în casație, expres și limitativ prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., se constată că nu există îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate ale cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A..

În ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B., Înalta Curte constată că acesta a formulat-o în termenul legal, cu respectarea dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de apel i-a fost comunicată la locul de deținere - Penitenciarul București Rahova, la data de 04.02.2025, iar cererea de recurs în casație a fost formulată anterior, la data de 27.01.2025.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., privind titularul cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul B., în calitate de inculpat în cauză, care a exercitat calea ordinară de atac a apelului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, prin motivele formulate, recurentul B. a criticat hotărârea curții de apel în sensul că nu a dat eficiență dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2022, față de denunțul pe care l-a formulat, în pofida dovezilor sale, evidențiind și faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea sa de repunere a cauzei pe rol, pentru emiterea unei adrese către DIICOT prin care să se comunice stadiul cercetărilor în cauza în care a formulat denunțul. Totodată, a solicitat, în procedura recursului în casație, efectuarea de verificări la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT pentru obținerea datelor necesare din dosarul în care acesta a formulat denunțul.

Recurentul inculpat a arătat că aplicarea incorectă sau omisiunea aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 se circumscrie pe deplin cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurent, Înalta Curte subliniază că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, inclusiv a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de prima instanță de fond sau de instanța de apel.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul solicită reconfigurarea încadrării juridice a faptelor săvârșite prin reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și reindividualizarea pedepsei.

În condițiile în care instanța de apel nu a reținut inculpatului B. beneficiul reglementat de art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte nu îl poate reține prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, având în vedere că, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu poate fi schimbată încadrarea juridică și cenzurată modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel cum, de fapt, solicită recurentul, motivul său de recurs în casație vizând în realitate temeinicia hotărârii. Reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei face parte din procesul de individualizare judiciară a sancțiunii penale și ține exclusiv de aprecierea instanțelor de fond și apel, singurele în măsură să aplice, sub acest aspect, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În calea de atac a recursului în casație, instanța poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză (în același sens, ÎCCJ, secția penală, încheierile nr. 662/RC din 24.10.2023, nr. 486/RC din 18.09.2024, nr. 364/RC din 17.06.2025, nr. 288/RC din 20.05.2025).

Așadar, prin conținutul lor, motivele de recurs în casație prezentate de recurentul inculpat B. nu pun în discuție elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau altor cazuri de casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C., în esență, acesta a solicitat casarea deciziei penale nr. 1217/A din 19 decembrie 2024 și, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II a din C. proc. pen., achitarea sa față de lipsa de discernământ la momentul săvârșirii faptelor, ca și cauză de neimputabilitate în raport de art. 28 din C. pen., respectiv a iresponsabilității.

A învederat că nu a avut reprezentarea săvârșirii unor infracțiuni, nu a avut intenția să întreprindă nicio activitate infracțională, fiind ghidat exclusiv de dorința de a-și administra o nouă doză de substanțe psihoactive, sens în care a evocat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză prin care s-a constatat că este consumator cronic de substanțe psihoactive și avea discernământul absent la momentul comiterii faptei, deoarece se afla sub influența consumului voluntar de substanțe psihoactive.

Față de solicitarea de achitare și argumentele aduse în susținere, recurentul a considerat că se impune aplicarea măsurii de siguranță a internării medicale în temeiul art. 108 lit. b) și art. 110 teza a II-a din C. pen., întrucât este consumator cronic de substanțe psihoactive.

Recurentul inculpat a criticat faptul că instanța de apel a examinat aplicabilitatea art. 29 C. pen. privind intoxicația, deși apărarea sa a avut în vedere art. 28 C. pen. referitor la iresponsabilitate, apreciind că lipsește motivarea instanței în legătură cu apărarea pe care și-a formulat-o, dispozițiile art. 28 și art. 29 din C. pen. fiind analizate sumar, împreună, fără distincție. A mai precizat că instanța de apel nu a dezvoltat o motivare proprie cu privire la incidența dispozițiilor art. 28 C. pen., ci a preluat considerentele primei instanțe, astfel că decizia apare ca nemotivată, în condițiile în care nici nu s-a făcut trimitere la probele administrate.

Făcând trimitere la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., recurentul inculpat a susținut că instanța nu a analizat în mod efectiv, real, concret incidența cauzei de încetare a procesului penal, considerând că există o veritabilă ipoteză în care, în mod greșit, nu a fost dispusă încetarea procesului penal. A arătat: "prin lipsa unei motivări reale și proprii a instanței de apel cu privire la incidența dispozițiilor art. 28 C. pen. (...) devin aplicabile prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 astfel cum sunt interpretate în urma Deciziei CCR nr. 50 din 18.02.2025 (...) fiind condamnat chiar dacă existau probe care să conducă la încetarea procesului penal, cauza de neimputabilitate invocată fiind astfel neanalizată în mod real și efectiv de către instanța de apel’’.

A invocat decizia Curții Constituționale nr. 50 din data de 18.02.2025, considerând că termenul legal de declarare a recursului în casație curge de la această dată.

Înalta Curte reiterează că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Concluzia rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat C. sub aspectul îndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că acesta a formulat cererea de recurs în casație cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată la locul de deținere - Penitenciarul București Rahova, la data de 04.02.2025 și cererea de recurs în casație a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile, la data de 10.03.2025, conform mențiunilor de pe plicul aflat la dosar Curte, volum RC.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, indiferent de cazul de casare invocat.

Decizia nr. 50 din 18.02.2025, prin care Curtea Constituțională a constată că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională, nu are incidență asupra modului de calcul a termenului de declarare a căii de extraordinare de atac a recursului în casație reglementat expres de art. 435 C. proc. pen.

Prin prisma condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, se mai reține că inculparul C. a invocat, în mod formal, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv că în mod greșit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, deși face referire la un caz de casare care vizează o soluție de încetare a procesului penal (cazurile când intervine această soluție fiind expres și limitativ reglementate la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen..), recurentul inculpat prezintă drept argument, pentru greșita sa condamnare, dispoziții legale care ar putea fundamenta eventual o soluție de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II a C. proc. pen.. (pentru cauză de neimputabilitate - iresponsabilitatea), achitare pe care o solicită explicit în cuprinsul cererii sale de recurs în casație.

Or, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță. În acest condiții, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analizarea celorlalte condiții de admisibilitate.

Criticile prin care recurentul inculpat C. antamează aspecte care țin de lipsa motivării deciziei instanței de apel, vinovăție și examinarea probatoriului nu pot fi analizate în calea extraordinară a recursului în casație prin prisma cazului de casare invocat expres de recurent [art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen..], neputând fi circumscrise niciunui alt caz de casare din cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1217/A din 19 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1217/A din 19 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.