ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 661/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25 iunie 2021, Curtea de Apel Iași, în baza dispozițiilor 2502 C. proc. pen., a constatat ca fiind legală și temeinică măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra unor sume de bani găsite la inculpații A., B., C., măsură pe care a menținut-o.

În baza art. 249 C. proc. pen. a instituit măsura asiguratorie a sechestrului, în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune părților civile D. și E., F., asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurența sumei de 554.467 RON;

- inculpatului G., până la concurența sumei de 212.562,75 RON;

- inculpatului H., până la concurența sumei de 212.562,75 RON;

- inculpatei I., până la concurența sumei de 212.562,75 RON.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dat în dosarul nr. x/2014, s-a dispus:

I. Trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (5 fapte în concurs real), constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., fals intelectual prev. și ped. de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (două fapte în concurs real), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- B., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (3 fapte în concurs real), complicitate la abuz în serviciu, infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (3 fapte în concurs real) și constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- J., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (două fapte în concurs real) și constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- C., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (două fapte în concurs real) și complicitate la abuz în serviciu infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (două fapte în concurs real) și constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- K., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen., complicitate la abuz în serviciu infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- I., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen. și complicitate la abuz în servici, infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

- H., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen. și complicitate la abuz în serviciu infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

- G., pentru săvârșirea infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice prev. și ped. de art. 246 din C. pen. și complicitate la abuz în serviciu infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut, în esență, că inculpata A., în anul 2014, a vândut la licitație publică imobilele debitorilor/persoane vătămate L., M., N. și D. și E. cu încălcarea dispozițiilor legale în materia executărilor silite, efectuând vânzarea la un preț mic față de prețul de pornire, stabilit sub prețul de pornire din publicația de vânzare corespunzătoare termenului respectiv, întrucât erau prezenți doi participanți - dintre inculpații B., J., C. și K. constituiți într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de deturnarea licitațiilor publice, pe care inculpata A. l-a sprijinit până la declanșarea urmăririi penale, și inculpații I. și H. determinați de inculpatul G., adjudecatar de fapt, care au participat la licitațiile în cauză, în înțelegere, în scopul denaturării prețului de adjudecare.

Tot în sarcina inculpatei A. s-a reținut că, în anul 2014, aceasta și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în materia executării silite la licitația publică organizată pentru vânzarea imobilului debitorilor/persoane vătămate O. și F., efectuând vânzarea imobilului suspectei P., prin procurator, la un preț de 30% din prețul de pornire de la termenul respectiv în condițiile în care retragerea celui de-al doilea ofertant (investigator cu identitate reală) anterior deschiderii ședinței/procedurii de licitație în mod legal obliga la vânzarea imobilului la prețul de 50% din prețul de evaluare stabilit prin raportul de expertiza, respectiv prețul de pornire de la termenul respectiv.

Inculpata A., cu ocazia întocmirii, cu intenție, a inserat/atestat în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare și în lista de desfășurare a licitației din dosarul de executare nr. x/2013 date necorespunzătoare realității privind procedura de licitație (împrejurările/evenimentele care au avut loc în ziua respectivă în legătură cu licitația din dosarul x/2013 - deschidere ședință de licitație, citire ofertanți, oferte, stabilire pași, stabilire preț de pornire, etc.) și participarea la licitație în mod efectiv a două persoane în condițiile în care unul - investigator cu identitate reală introdus în cauză - s-a retras anterior deschiderii ședinței de licitație, la licitație participând o singură persoană, suspecta P. prin procurator.

În cazul părții civile L., prin rechizitoriu s-a reținut că paguba cauzată prin contribuția inculpaților A., B., C., J. ar consta în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării - 973.432 RON reprezentând prețul de evaluare, și prețul de adjudecare - 500.000 RON: paguba 473.432 RON.

S-a menționat că persoana vătămată L. s-a constituit parte civilă cu sumele de: 50.000 EURO împotriva inculpatului Q., 300.000 EURO împotriva inculpatului B., 50.000 EURO împotriva inculpatului J., 350.000 EURO împotriva inculpatei A., aceste sume reprezentând daune morale. De asemenea, s-a consemnat că partea civilă în anul 2017 a reușit să preia înapoi imobilul de la inculpatul B., ca urmare a anulării de către instanța civilă a formelor de executare.

În cazul părții civile F., prin rechizitoriu s-a reținut că paguba cauzată de inculpata A. ar consta în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării - 488.436 RON reprezentând 50% din prețul de evaluare, și prețul de adjudecare -146.531 RON: paguba 341.905 RON.

Părțile civile O. și F. au formulat cerere de constituire de parte civilă în contradictoriu cu inculpata A. pentru suma de 220.000 EURO daune materiale (contravaloarea imobilului executat silit) și câte 100.000 RON daune morale. Printr-o altă cerere, partea civilă F. a arătat că solicită alternativ anularea actului de adjudecare, repunerea în situația anterioară și restituirea imobilului.

În cazul părții civile N., prin rechizitoriu s-a reținut că paguba cauzată prin contribuția inculpaților A., B., C., J. ar consta în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării - 140.271 RON reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil N., și prețul de adjudecare - 97.000 RON: 43.271 RON RON.

Persoana vătămată N. s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpații A., B., C., J. cu suma de 100.000 EURO reprezentând daune materiale (contravaloarea imobilului executat silită, cheltuieli efectuate cu ocazia litigiului) și daune morale.

În cazul părții civile M. și R., prin rechizitoriu s-a reținut că paguba cauzată prin contribuția inculpaților A., B., K. ar consta în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării - 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil, și prețul de adjudecare - 500.500 RON: folos 456.247,5 RON.

Persoanele vătămate M. și R. s-au constituit părți civile cu suma de 456.247 RON daune materiale reprezentând diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării și prețul de adjudecare, precum și suma de 100.000 RON daune morale, în contradictoriu cu inculpații A., B., K..

În cazul părților civile D. și E., prin rechizitoriu s-a reținut că paguba cauzată prin contribuția inculpaților A., G., I., H., ar consta în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării - 362.322,75 RON reprezentând 75% din prețul de evaluare, și prețul de adjudecare 149.760 RON: paguba 212.562,75 RON.

Persoanele vătămate D. și E. s-au constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpații A., G., I., H. solicitând anularea actului de adjudecare, repunerea în situația anterioară, suma de 110.400 Euro (chirie neîncasată pe spațiul comercial executat).

Prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015, în baza art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus indisponibilizarea, prin aplicarea sechestrului, asupra sumelor de bani ridicate de la inculpați cu ocazia percheziției domiciliare, sume depuse la S. agenția Piața Unirii Iași, fiind consemnate pe numele persoanelor mai sus menționate, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași:

Luarea măsurii asiguratorii a fost determinată de necesitatea asigurării acoperirii prejudiciului, constând în diferența dintre prețul de pornire de la termenul adjudecării și prețul de adjudecare.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii asiguratorii luate prin ordonanța din 15.06.2015, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă, în condițiile în care persoanele vătămate s-au constituit părți civile, prejudiciul nu a fost acoperit la mai mult de 5 ani de la pretinsele fapte, inculpații nu și-au asumat până la acest moment faptele și nici nu și-au manifestat intenția de a acoperi pretinsul prejudiciu.

Analizând cererile părților civile D. și E. de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor inculpaților A., H., G., I., precum și a părții civile F. de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor inculpatei A., prima instanță, raportat la dispozițiile art. 249 C. proc. pen., a constatat că sunt întemeiate. La acest moment, prejudiciul reclamat de părțile civile care au formulat cerere de luare a măsurilor asiguratorii (D. și E., F.) are o aparență de actualitate, în condițiile în care actele lor de executare încă nu au fost desființate, prejudiciul pretins nu a fost acoperit, persoanele vătămate s-au constituit părți civile.

În ceea ce privește existența unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei, acesta poate rezulta nu doar dintr-un element faptic punctual, ci și dintr-un ansamblu de indicii, care apreciate global conturează o stare de pericol concret și de risc al unei viitoare insolvabilități autocreate de debitor în vederea sustragerii de la repararea pagubei. S-a apreciat că în cauza de față acest pericol decurge din modalitatea în care ar fi fost comise faptele (respectiv în cadrul unei grupări infracționale, după metode dolosive și repetitive, din împrejurarea că imobilele ar fi fost adjudecate în vederea valorificării lor mai departe la prețuri superioare, iar nu în vederea păstrării lor în patrimoniu), din lipsa asumării faptelor de către inculpați până la acest moment, din cuantumul ridicat al prejudiciului.

În ceea ce privește valoarea prejudiciului până la care a fost instituită măsura asiguratorie, prima instanță s-a raportat la evaluarea făcută de procuror prin rechizitoriu și care are în vedere diferența între prețul de adjudecare și prețul de pornire de la termenul la care a avut loc adjudecarea.

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație, în termen legal, inculpata A., invocând, în esență, pe de o parte, lipsa de imparțialitate a judecătorului fondului, iar pe de altă parte, inadmisibilitatea cererilor de constituire de parte civilă a părților vătămate E. și D..

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Contestatoarea inculpată a formulat două critici punctuale, ce pot fi sintetizate astfel:

- lipsa de imparțialitate a judecătorului care a pronunțat încheierea atacată, motivând necesitatea dispunerii de măsuri asiguratorii prin prisma lipsei de asumare a faptelor de către inculpată până în acest moment, precum și a cuantumului ridicat al prejudiciului, constatând că măsura se impune în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune;

- inadmisibilitatea cererilor de constituire de parte civilă formulate de D., E. și F., întrucât, pe de o parte, există autoritate de lucru judecat cu privire la pretențiile civile formulate de E. și D., verificate de instanțele civile în dosarul execuțional nr. x/2011, aceeași situație constatându-se și în cazul părților civile F. și O., care au contestat adjudecarea la instanțele civile, cererile lor fiind respinse; pe de altă parte, contestatoarea a invocat inexistența prejudiciului chiar în condițiile în care vânzarea s-ar fi făcut la prețul maxim stabilit pentru termenul de licitație, deoarece în acest caz întregul preț ar fi fost eliberat creditorilor, și nicidecum persoanelor vătămate din prezenta cauză.

Întrucât critica referitoare la lipsa de imparțialitate a judecătorului ridică problema incidenței unei nereguli procedurale - motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - care ar putea afecta legalitatea hotărârii primei instanțe, Înalta Curte urmează a o analiza cu prioritate.

Astfel, în susținerea acestei critici, inculpata contestatoare a arătat că judecătorul a motivat necesitatea dispunerii măsurii asiguratorii prin prisma unei pretinse lipse de asumare a faptelor de către inculpată până în acest moment, precum și a cuantumului ridicat al prejudiciului, constatând că măsura se impune în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune. O atare modalitate de expunere a argumentelor ar ridica, în opinia contestatoarei, problema imparțialității judecătorului, putându-se considera că acesta o consideră vinovată de comiterea faptelor încă de la debutul judecății.

Înalta Curte constată că susținerile contestatoarei ridică problema incidenței unui posibil caz de incompatibilitate a judecătorului, adică a unui incident procedural pentru a cărui soluționare legiuitorul a instituit o competență exclusivă și o procedură specifică. Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. pen., părțile pot formula cerere de recuzare a unui judecător de îndată ce au luat cunoștință despre existența cazului de incompatibilitate, cererea adresându-se instanței pe rolul căreia se află cauza și urmând a fi soluționată în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) C. proc. pen., respectiv de un alt judecător sau complet de judecată din cadrul respectivei instanțe.

Fiind reglementată de norme procesuale exprese, competența de soluționare a incidentelor procedurale nu poate fi, așadar, eludată prin invocarea unui caz de incompatibilitate a judecătorului direct în fața instanței de control judiciar învestite cu cenzurarea legalității hotărârii pronunțate.

Or, în speță, contestatoarea nu a formulat cerere de recuzare a completului de judecată care a pronunțat încheierea atacată, limitându-se la a-și expune îndoielile privind imparțialitatea acestuia direct în faza contestației, în unicul scop al anulării hotărârii. O atare critică nu poate face obiect de cenzură din partea Înaltei Curți, deoarece legiuitorul nu atribuie instanței supreme prerogativa de a soluționa incidente procedurale ivite la instanțele inferioare în alte condiții decât în ipotezele strict prevăzute de art. 68 alin. (8) C. proc. pen., neincidente, însă, în speță.

Prin urmare, critica vizând lipsa de imparțialitate a judecătorului fondului nu poate fi analizată în acest cadru procesual.

În ceea ce privește aspectele de legalitate și temeinicie ale măsurii asigurătorii dispuse, Înalta Curte reține că, potrivit art. 249 alin. (1) C. proc. pen. instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Alineatul 2 al aceluiași text de lege prevede că măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, iar alin. (5) prevede că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

Art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către instanța de judecată, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.

Înalta Curte constată că inculpata A., alături de alte persoane, a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (5 fapte în concurs real), constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., fals intelectual prev. și ped. de art. 321 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (două fapte în concurs real), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., iar prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015, în baza art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus indisponibilizarea, prin aplicarea sechestrului asigurator asupra sumei de 1500 EURO și 10700 RON, ridicate de la inculpata A..

Potrivit celor inserate de procuror în cadrul ordonanței, luarea măsurii asiguratorii a fost necesară în vederea confiscării tuturor sumelor de bani ce se presupune că provin din activitățile ilicite legate de comiterea infracțiunilor pentru care sunt urmăriți inculpații, întrucât sumele de bani pot face obiectul confiscării extinse, precum și pentru repararea prejudiciului produs prin comiterea faptelor, constând în diferența dintre prețul de pornire de la termenul adjudecării și prețul de adjudecare și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

La primul termen de judecată în fond, Curtea de Apel Iași a dispus, prin încheierea ce face obiectul prezentei contestații, luarea măsurii sechestrului asigurator și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatei A., în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune părților civile D., E. și F..

Totodată, prin aceeași încheiere, prima instanță a menținut măsura asiguratorie dispusă de procuror prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra unor sume de bani găsite la inculpații A., B., C..

Înalta Curte reține că prezenta contestație vizează doar dispoziția de luare a măsurii asiguratorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatei, nu și pe cea de menținere a măsurilor dispuse în faza de urmărire penală.

În fața instanței de fond, la primul termen de judecată, persoanele vătămate D., E. și F. s-au constituit părți civile și au solicitat instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor proprietatea inculpatei, fără a motiva în fapt aceste cereri. Solicitarea a fost admisă de instanța de fond, care a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiune părților civile D., E. și F., asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale:

- inculpatei A., până la concurența sumei de 554.467 RON;

- inculpaților G., H. și I. până la concurența sumei de 212.562,75 RON.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere condițiile în care se poate lua această măsură, așa cum sunt prevăzute în art. 249 alin. (1) C. proc. pen., apreciază că măsura asiguratorie a sechestrului judiciar astfel dispusă este legală, dar și necesară în raport cu scopul urmărit.

Art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede că "orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită".

Înalta Curte reamintește că prin dispunerea măsurilor asiguratorii, nu este încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva art. 6 din Convenție și nici prezumția de nevinovăție prin instituirea măsurii asigurătorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constatând că instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanță ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât luarea măsurilor asigurătorii nu are semnificația stabilirii vinovăției acuzaților, înainte ca vinovăția acestora să fie stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Or, în speță, prima instanță a luat act că persoanele vătămate D., E. și F. s-au constituit părți civile în procesul penal și au solicitat luarea măsurilor asigurătorii, analizând în acest cadru cererile acestora. Constatând că a fost învestită prin rechizitoriu (a cărui legalitate a fost verificată de judecătorul de cameră preliminară, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 328 C. proc. pen.) cu judecarea unor infracțiuni cauzatoare de prejudiciu, prima instanță a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 249 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., apreciind că cererile de instituire a măsurilor asiguratorii sunt întemeiate.

Înalta Curte reține, la rândul său, că măsura asiguratorie poate fi dispusă în toate cazurile în care instanța este sesizată cu infracțiuni de rezultat, persoanele vătămate au exercitat acțiunea civilă în termenul legal, iar din actele dosarului rezultă existența unui risc de ascundere a bunurilor care pot fi supuse sechestrului. În faza incipientă a judecății, corespunzătoare etapei premergătoare începerii cercetării judecătorești, examinarea aspectelor ce țin de latura civilă a cauzei are un caracter preponderent formal, limitat la examinarea condițiilor prevăzute de art. 19 - art. 21 C. proc. pen., fără a se putea statua în această fază asupra temeiniciei pretențiilor formulate de părțile civile.

Prima instanță a analizat toate condițiile prevăzute de art. 249 C. proc. pen. și a considerat întemeiat că, față de acțiunile civile exercitate în cauză, se impune luarea măsurilor asiguratorii și asupra altor bunuri ale inculpatei decât cele indisponibilizate în faza de urmărire penală, în vederea garantării reparării pagubei pretins suferite de părțile civile, O atare măsură, prin natura sa, are un caracter provizoriu, temporar, producându-și efectele până la momentul pronunțării hotărârii definitive, când instanța urmează a statua asupra situației juridice a bunurilor indisponibilizate prin raportare la rezolvarea ce va fi dată laturii penale și acțiunii civile în respectiva cauză.

Înalta Curte constată, similar primei instanțe, că măsura asiguratorie dispusă este proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea ei.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la luarea măsurii sechestrului trebuie respectată exigența de proporționalitate cu scopul urmărit, pentru ca măsura procesuală să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărarea din 2008). Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății).

Examinarea caracterului proporțional presupune ca judecătorul să se asigure că valoarea bunurilor sechestrate nu depășește valoarea prejudiciului imputat inculpatului, luând în considerare și faptul că atunci când se instituie măsuri asigurătorii în procesul penal, nu este necesar să se indice sau să se dovedească bunurile asupra cărora se înființează măsura asiguratorie, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 19 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 953 din 4 decembrie 2017.

Astfel, în raport cu textele legale incidente în materie, prima instanță a apreciat, în mod just, că în acest stadiu procesual este necesar a se institui și asupra altor bunuri mobile și imobile ale inculpatei măsura asiguratorie a sechestrului, măsură ce poate servi la garantarea reparării eventualei pagube produse prin infracțiune părților civile D., E. și F.. Între scopul pentru care măsura asiguratorie a fost dispusă, respectiv recuperarea eventualului prejudiciu produs părților civile, și protecția dreptului inculpatei de a se folosi de bunurile proprii, există un raport rezonabil de proporționalitate, așa cum acest principiu decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României.

Instituirea măsurii asigurătorii are în vedere protejarea drepturilor persoanelor ce se pretind vătămate prin săvârșirea faptelor deduse judecății, în raport de modalitatea de comitere a faptelor și valoarea pagubei pretinse putându-se aprecia în mod rezonabil că există un risc de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor proprietatea inculpatei.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect s-a dispus de către instanța de fond instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, fiind îndeplinite cerințele și exigențele impuse de dispozițiile legale.

În ceea ce privește critica contestatoarei inculpate vizând inadmisibilitatea cererilor de constituire de parte civilă raportat la existența autorității de lucru judecat cu privire la pretențiile civile formulate de părțile civile, respectiv la inexistența prejudiciului pretins, Înalta Curte constată că aceste susțineri ridică probleme esențialmente de fond, asupra cărora instanța de fond va statua la finalul cercetării judecătorești, odată cu rezolvarea acțiunii penale și a celei civile exercitate în cauză.

Pe calea contestației, instanța poate analiza exclusiv aspecte de legalitate și temeinicie a măsurii asiguratorii, ce țin de condițiile de luare a acestei măsuri, prin raportare la dispozițiile art. 20 și art. 249 C. proc. pen.. Mai precis, instanța verifică dacă persoanele vătămate s-au constituit părți civile în condițiile prevăzute de art. 20 C. proc. pen., dacă a fost sesizată cu infracțiuni de prejudiciu, dacă pretențiile civile au fost cuantificate și dacă luarea măsurii asiguratorii este necesară pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Chestiunile referitoare la efectele hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele civile asupra acțiunii civile exercitate în procesul penal ori la inexistența prejudiciului (și implicit, a rezultatului produs prin faptele deduse judecății), invocate de contestatoare, nu se circumscriu acestor condiții, ele având natura unor aspecte de fond, ce nu pot face obiect de cenzură înainte de a se stabili existența faptei și a vinovăției acuzaților.

Aceste critici pot fi cenzurate de către prima instanță cu ocazia soluționării fondului cauzei și, eventual, în ipoteza în care se va exercita calea de atac a apelului, de către instanța de control judiciar sesizată cu acea cale de atac, nicidecum de către instanța de contestație învestită în limitele impuse de art. 2501 C. proc. pen.. A accepta posibilitatea contrară înseamnă a admite că această ultimă instanță își poate aroga prerogative de cenzură, pe cale separată, a unei încheieri pronunțate în cursul judecății, pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării separate, respectiv încheierea prin care s-a luat act de constituirea de parte civilă.

Prin urmare, criticile referitoare la inadmisibilitatea cererilor de constituie de parte civilă excedează limitelor specifice procedurii prevăzute de art. 2501 C. proc. pen., contestația exercitată de inculpata A. fiind nefondată.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulate de inculpata A. împotriva încheierii din data de 25 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatoarea inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 25 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași - noul C. proc. pen.., secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 iulie 2021.

GGC - MM