ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 584/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 115/F din 05.06.2021, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.02.2021 de autoritățile judiciare din Austria față de persoana solicitată A..

A dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Austria, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, luând act că aceasta nu a consimțit la predare.

A dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând din 05.06.2021 până la data de 04.07.2021 inclusiv, constatând, totodată, că a fost reținută 24 ore din data de 04.06.2021, ora 18:15 până la data de 05.06.2021, ora 18:15.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 25.02.2021 de autoritățile judiciare din Austria față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă conform secțiunilor 146, 147 (2), 148 al doilea caz al C. pen. austriac privind punctul I și infracțiunea de falsificare de documente conform secțiunii 223 (2) al C. pen. austriac (StGB) privind punctul II.

În esență, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate că i-ar fi convins pe alții, în mod profesional și cu intenția de a se îmbogăți în mod ilegal pe sine sau o parte terță prin comportamentul persoanei înșelate, prin comiterea oricăror acte prin înșelarea lor cu anumite fapte, provocând astfel daune materiale în valoare de peste 5000 euro fiecare.

Mai precis, în sarcina persoanei solicitate A., s-a reținut că:

- l-ar fi incitat pe B. în 13 mai 2020 în Edt. bei Lanlach, pretinzând că este un chiriaș solvent care vrea să plătească, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuța de înmatriculare x și să predea ulterior autoturismul, la care B. a suferit daune în valoare de 14.000 euro;

- ar fi incitat pe membrii ai C. autorizați să dispună în 4 septembrie 2020 acordarea unui împrumut pentru cumpărarea autoturismului x, 3.0 TDI, astfel provocând daune în valoare 17.990 euro pentru C.;

- l-ar fi incitat pe D. în 28 august 2020 în Viena, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia și că este un chiriaș care respectă legea, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuța de înmatriculare x (SK) și să predea ulterior autoturismul fiului sau E., astfel provocând daune lui D. în valoarea de 1000 euro;

- l-ar fi incitat pe D. în perioada 15 august 2020 - 20 august 2020 în Krems, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia și că este un împrumutător capabil și care vrea să își ramburseze împrumutul, să îi înmâneze în numerar suma în valoare de 1000 euro;

- ar fi folosit un card de permis de parcare italian pentru persoane cu dizabilități falsificat (falsificare completă) în 9 noiembrie 2020 în Viena prin plasarea acestui card în spatele parbrizului și folosind astfel un document falsificat ca dovadă a unui fapt.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracțiunile menționate în mandatul european de arestare sunt sancționate de C. pen. din Austria cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Austria și a precizat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat, în termen legal, contestație, pe care nu a motivat-o, însă, în fapt și în drept.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorii aleși ai contestatorului persoană solicitată au invocat motivul opțional de refuz al predării prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, au susținut că faptele de care, cel din urmă, este acuzat nu constituie infracțiuni, ci delicte civile și că nu se impunea luarea față de aceasta a celei mai aspre măsuri preventive.

La același termen, contestatorul persoană solicitată a menționat că se va prezenta de bună voie în fața autorităților judiciare din Austria, însă nu a avut cunoștință de existența mandatului emis pe numele său.

Examinând contestația formulată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii [alin. (1)] și facultative [alin. (2)] de refuz, reținând [în alin. (2) lit. a)] că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din lege, respectiv când nu este îndeplinită condiția dublei incriminări.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis de către Parchetul Public din Wels Austria la data de 25 februarie 2021, în cauza nr. 6 St. 219/20k, că față de persoana solicitată A. a fost emis un mandat național de arestare la data de 22 februarie 2021 autorizat de instanța regională din Wels în vederea cercetării pentru săvârșirea a patru infracțiuni de fraudă conform secțiunilor 146, 147 alin. (2), (14)8 al doilea caz al C. pen. austriac privind pct. I și falsificare de documente conform secțiunii 223 alin. (2) al C. pen. austriac (StGB) privind pct. II, sancționată cu pedeapsa închisorii de până la 5 ani, constând în aceea că i-ar fi convins pe alții, în mod profesional și cu intenția de a se îmbogăți în mod ilegal pe sine sau o parte terță prin comportamentul persoanei înșelate, prin comiterea oricăror acte prin înșelarea lor cu anumite fapte, provocând astfel daune materiale în valoare de peste 5000 euro fiecare, și anume, l-ar fi incitat pe B. în 13 mai 2020 în Edt. bei Lanlach, pretinzând că este un chiriaș solvent care vrea să plătească, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuța de înmatriculare x și să predea ulterior autoturismul, la care B. a suferit daune în valoare de 14.000 euro; ar fi incitat pe membrii ai C. autorizați să dispună în 4 septembrie 2020 acordarea unui împrumut pentru cumpărarea autoturismului x, 3.0 TDI, astfel provocând daune în valoare 17.990 euro pentru C.; l-ar fi incitat pe D. în 28 august 2020 în Viena, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia și că este un chiriaș care respectă legea, să încheie un contract de închiriere privind autoturismul x cu plăcuta de înmatriculare x (SK) și să predea ulterior autoturismul fiului său E., astfel provocând daune lui D. în valoarea de 1000 euro; l-ar fi incitat pe D. în perioada 15 august 2020 până în 20 august 2020 în Krems, pretinzând că este proprietarul clubului de noapte Colonia și că este un împrumutător capabil și care vrea să își ramburseze împrumutul, să îi înmâneze în numerar suma în valoare de 1000 euro; ar fi folosit un card de permis de parcare italian pentru persoane cu dizabilități falsificat (falsificare completă) în 9 noiembrie 2020 în Viena prin plasarea acestui card în spatele parbrizului și folosind astfel un document falsificat ca dovadă a unui fapt.

Astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele pentru care persoana solicitată este urmărită penal în statul solicitant sunt pedepsite cu închisoarea de până la 5 ani, potrivit legislației penale austriece, astfel că nu mai este necesară verificarea condiției dublei incriminări prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia faptele care dau loc la predare(...) indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Deopotrivă, instanța reține că, fiind audiată, la termenul din 05 iunie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că, în cauză, nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Cu toate că apărarea a făcut referire la dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, se constată că motivul opțional de refuz reglementat de acest articol nu este incident în cauză, întrucât mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale și nu pentru executarea pedepsei sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În legătură cu susținerea apărării că faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare nu sunt prevăzute de legea penală română se impune a se sublinia că, în procedura prevăzută de art. 104 din Legea nr. 302/2004, analiza efectuată de autoritatea judiciară română în baza dispozițiilor art. 97 alin. (1) din aceeași lege nu include examinarea corespondenței dintre faptele menționate în mandat și conținutul constitutiv al unei anumite infracțiuni și nici stabilirea încadrării juridice a acestora. Astfel, aspectele invocate de contestator cu privire la natura litigiului dintre părți reprezintă chestiuni de fond pe care instanța română nu le poate evalua în prezenta procedură, sens în care se au în vedere dispozițiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât și verificarea acestei apărări revine în competența exclusivă a autorității judiciare a statului emitent.

Pentru același motive, Înalta Curte subliniază că, în procedura reglementată de art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, instanța română nu are competența de a examina temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară din Austria și nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.

În plus, se observă că, în speță, nu este incident niciunul din celelalte motive, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar răspunderea penală pentru fapta care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

În ceea ce privește critica apărării cu privire la netemeinicia măsurii arestării provizorii dispusă în vederea predării, Înalta Curte arată că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare [conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004], astfel încât luarea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare din data 25 februarie 2021 emis de Parchetul Public din Wels Austria cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 115/F din 05 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, iar, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că aceasta se află în culpă procesuală, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 115/F din 05 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2021.

GGC - GV