ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 455/2022

Ședința publică din data de 26 iulie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-au hotărât următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, ca urmare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.06.2022 de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, privind pe persoana solicitată A. (cetățean român ).

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania în vederea efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.07.2022 la 10.08.2022 inclusiv și s-a constatat că aceasta a fost reținută 24 de ore și arestată provizoriu din data de 30.06.2022 până la data de 12.07.2022.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea nr. x/2022 din data de 30 iunie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost înaintată instanței și înregistrată sub nr. x/2022, sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2022 de autoritățile judiciare germane privind pe numita A., persoană urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă și falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german.

Persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 de ore, în baza ordonanței de reținere nr. 70 din 30 iunie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin încheierea din data de 30 iunie 2022 s-a dispus arestarea provizorie a acesteia, pentru o durată de 15 zile și, pentru continuarea procedurii potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a amânat judecarea cauzei în vederea prezentării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a mandatului european de arestare și a traducerii acestuia în limba română.

La data 07 iulie 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Federală Germania, în limba română și germană, așa cum a fost transmis de acestea.

Mandatul european de arestare în limba română a fost înmânat persoanei solicitate.

Analizând sesizarea privind persoana solicitată și dispozițiile legale, Curtea de Apel București a constatat că aceasta este întemeiată.

Din analiza mandatului european de arestare, instanța a constatat că acesta a fost emis de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, la data de 14 iunie 2022, în vederea efectuării urmăririi penale.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată, în data de 26 noiembrie 2021, a încheiat un contract în localitatea Oedheim cu societatea B., pentru achiziționarea finanțată a unui autoturism x, cu numărul de înmatriculare x, la prețul de achiziție de 58.500 de euro. Pentru a finanța prețul de achiziție, aceasta a încheiat un contract de împrumut cu C., Hamburg, pentru un împrumut în valoare de 51.000 de euro prin intermediul B. și, pentru a-și dovedi solvabilitatea, persoana solicitată a prezentat adeverințe de venit falsificate și scanate, provenind de la o societate numită D., la care nu a fost niciodată angajată. Aceste adeverințe evidențiau un venit net de 2329,44 euro, însă învinuita nu a obținut nici un venit de la această societate. Încrezându-se în faptul că documentele prezentate erau corecte și în solvabilitatea învinuitei care rezulta din acestea, banca finanțatoare a acceptat oferta de contract și a plătit vânzătorului prețul de cumpărare rămas, în valoare de 51.000 de euro, în data de 02 decembrie 2021, astfel încât învinuita a fost eliberată de obligația sa de plată a prețului de cumpărare. Nicio rată de împrumut nu a putut fi debitată din contul specificat al învinuitei, astfel încât întreaga sumă de 51.000 de euro este în continuare neachitată, fapt care prejudiciază banca. Imediat după încheierea contractului, acuzata nu a mai putut fi contactată la adresa sa înregistrată din Frankfurt.

Curtea de Apel București a constatat că la rubrica "Natura și încadrarea juridică a faptelor și dispozițiile legale aplicabile" din mandat se specifică:

"Delict de înșelăciune în unitate infracțională (paragraful 52 din C. pen. german) cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) și 269 alin. (1) din C. pen. german", la punctul I fiind bifată căsuța "înșelăciune", iar la punctul II, descrierea detaliată a infracțiunii sau infracțiunilor, altele decât cele enumerate la punctul I, se consemnează:

"Paragraful 267 din C. pen. German, falsificarea de documente, prevede următoarele: Oricine, în scopul de a înșela în tranzacțiile juridice, produce un document fals, falsifică un document autentic sau folosește un document fals sau falsificat se pedepsește cu închisoare de cel mult 5 ani sau cu amendă penală. Paragraful 52 din C. pen. german, unitatea infracțională, prevede: În cazul în care una și aceeași faptă încalcă mai multe legi penale sau aceeași lege penală de mai multe ori, se impune o singură pedeapsă".

S-a reținut că faptele descrise se încadrează în infracțiunea de înșelăciune, faptă menționată în dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care se efectuează cercetări fiind pedepsite cu închisoarea de cel mult 5 ani.

La termenul din 12 iulie 2022, persoana solicitată, asistată de apărători aleși, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale și consecințele unui eventual consimțământ la predare, a arătat că nu înțelege să își dea consimțământul în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania și, de asemenea, că înțelege să se prevaleze de regula specialității, potrivit art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Persoana solicitată a invocat aspecte ce țin de conținutul mandatului european de arestare, respectiv faptul că în cuprinsul traducerii în limba română s-a bifat suplimentar și căsuța "omor și vătămare corporală gravă", că se menționează împrejurarea că ar cunoaște limba germană, aspect ce nu corespunde realității, datele de identificare sunt insuficiente pentru a se considera că ea este autoarea faptelor descrise în mandat, iar încadrarea juridică dată faptelor nu este clară.

Curtea de Apel București a constatat că niciunul dintre aspectele invocate de apărare nu se încadrează în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz de predare, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împrejurarea că în traducerea în limba română a mandatului a fost bifată și căsuța "omor și vătămare corporală gravă" este, în mod evident, o eroare, care, de altfel, nu apare în exemplarul în limba germană și care nu corespunde descrierii faptelor din mandat. Mai mult, persoana solicitată înțelege să se prevaleze de regula specialității, astfel că autoritățile din Republica Federală Germania nu o vor putea urmări, judeca sau priva de libertate pentru o altă faptă anterioară predării, decât dacă statul român consimte expres la aceasta.

Cu privire la încadrarea juridică dată faptelor, Curtea de Apel București a constatat că, din conținutul mandatului, reiese că aceasta este reprezentată de infracțiunea de înșelăciune, care este menționată în dispozițiile art. 97 din Legea 302/2004, republicată și care, de altfel, are corespondent în legislația română.

Relativ la identitatea persoanei solicitate, s-a reținut că atât în semnalarea inițială, cât și în mandatul european de arestare sunt menționate numele, prenumele, data și locul nașterii persoanei solicitate, date care au condus la identificarea acesteia pe teritoriul României. De asemenea, în semnalarea inițială este consemnat sexul feminin. Mai mult, în cursul audierii în fața procurorului, la data de 30 iunie 2022, persoana solicitată nu a avut obiecțiuni privind identitatea, iar în fața judecătorului a fost inițial de acord să fie predată, pentru ca, ulterior, să își modifice poziția procesuală.

Ca urmare, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile legii pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, instanța de fond a admis cererea formulată de autoritățile judiciare germane, hotărând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

. . . . . . . . . .

Împotriva sentinței penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A..

Prin motivele de contestație, făcând referire la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana solicitată a arătat că, potrivit mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2022 de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, la punctul "a" s-a indicat că A. este de sex masculin, apreciind, astfel, că sunt încălcate dispozițiile menționate anterior.

În continuare, s-a arătat că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină "natura si încadrarea juridică a infracțiunii". Cu privire la această cerință, s-a susținut că, în conținutul mandatului european de arestare, la punctul "e", se menționază că A. este urmărită pentru săvârșirea infracțiunilor de:

"delict de înșelăciune în unitate infracționala (paragraful 52 din C. pen. german) cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) si 269 alin. (1) din C. pen. german". Ulterior, la pct. II al aceluiași mandat, este descris paragraful 267 din C. pen. german, nicidecum paragrafele mai sus indicate, motiv pentru care s-a apreciat că nu este prezentată în mod conform încadrarea juridică a infracțiunii.

Totodată, contestatoarea a mai arătat că, la pct. I al mandatului, sunt marcate căsuțele corespunzătoare infracțiunilor de înșelăciune și omor și vătămare corporală gravă, iar aceste din urmă fapte nu sunt descrise în mandatul european de arestare și nu i-a fost adusă la cunoștință o asemenea acuzație.

Având în vedere motivele formulate, contestatoarea a solicitat respingerea sesizării formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, pe cale de consecință, punerea sa în libertate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 18 iulie 2022, sub nr. x/2022.

La termenul fixat în contestație, 26 iulie 2022, apărătorii aleși ai contestatoarei au susținut motivele scrise de contestație, solicitând admiterea căii de atac, desființarea sentinței atacate, iar, în rejudecare, respingerea cererii autorităților judiciare germane.

Examinând actele dosarului și hotărârea contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată contestația formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Astfel, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În cauză, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 14 iunie 2022, de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă și falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german (constând în aceea că, în data de 26 noiembrie 2021, persoana solicitată a încheiat un contract în localitatea Oedheim cu societatea B., pentru achiziționarea finanțată a unui autoturism x, cu numărul de înmatriculare x, la prețul de achiziție de 58.500 de euro. Pentru a finanța prețul de achiziție, aceasta a încheiat un contract de împrumut cu C., Hamburg, pentru un împrumut în valoare de 51.000 de euro prin intermediul B. și, pentru a-și dovedi solvabilitatea, a prezentat adeverințe de venit falsificate și scanate, care evidențiau un venit net de 2329,44 euro, provenind de la o societate numită D., la care nu a fost niciodată angajată. Încrezându-se în faptul că documentele prezentate erau corecte și în solvabilitatea învinuitei care rezulta din acestea, banca finanțatoare a acceptat oferta de contract și a plătit vânzătorului prețul de cumpărare rămas, în valoare de 51.000 de euro, în data de 02 decembrie 2021, astfel încât învinuita a fost eliberată de obligația de plată a prețului de cumpărare. Nicio rată de împrumut nu a putut fi debitată din contul specificat al învinuitei, astfel încât întreaga sumă de 51.000 de euro este în continuare neachitată), constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că faptele descrise se încadrează în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., astfel încât infracțiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal dă loc la predare, în condițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

În contextul prezentat, notând și că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, prima instanță, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Burești de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 14 iunie 2022, de Judecătoria Heilbronn - Republica Federală Germania, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost învestită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat soluția primei instanțe, invocând aspecte ce țin de conținutul mandatului european de arestare, respectiv: încadrarea juridică dată faptelor nu este clară (în conținutul mandatului european de arestare, la punctul "e", se menționază că persoana solicitată este urmărită pentru săvârșirea infracțiunilor de:

"delict de înșelăciune în unitate infracțională, paragraful 52 din C. pen. german, cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) si 269 alin. (1) din C. pen. german", iar ulterior, la pct. II al aceluiași mandat, este descris paragraful 267 din C. pen. german, nicidecum paragrafele mai sus indicate, astfel încât nu este prezentată în mod conform încadrarea juridică a infracțiunii), în cuprinsul traducerii în limba română s-au marcat și infracțiunile de omor și vătămare corporală gravă (fapte care nu sunt descrise în mandatul european de arestare și nu i-a fost adusă la cunoștință o asemenea acuzație), datele de identificare sunt insuficiente pentru a se considera că ea este autoarea faptelor descrise în mandat (în cuprinsul mandatului indicându-se că persoana solicitată este de sexul masculin) și se menționează că ar cunoaște limba germană, aspect ce nu corespunde realității.

Criticile formulate de persoana solicitată A. sunt neîntemeiate.

În acest sens, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, în cuprinsul acestuia fiind descrise, în detaliu, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată A., atât sub aspectul circumstanțelor (de loc, timp și grad de participare al persoanei solicitate, detaliat redate anterior) în care au fost comise, cât și sub aspectul naturii și încadrării juridice a acestora (infracțiunile de fraudă și falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german).

Astfel cum sunt descrise, aceste fapte întrunesc teoretic elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 din C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei, în sensul că în cuprinsul traducerii în limba română a mandatului european s-au marcat și infracțiunile de omor și vătămare corporală gravă, Înalta Curte constată că această mențiune reprezintă o evidentă eroare materială, având în vedere că, în cuprinsul mandatului european (în limba germană) nu este bifată această infracțiune .

Referitor la identitatea persoanei solicitate, instanța observă că în cuprinsul mandatului european de arestare (ca, de altfel, și în semnalarea inițială) sunt menționate datele de identificare ale contestatoarei, respectiv numele și prenumele, data nașterii (22.10.1989), locul nașterii (București, România), iar aceste date au condus la identificarea acesteia pe teritoriul României. De altfel, în cuprinsul semnalării ințiale, s-a consemnat că persoana solicitată este de sex feminin .

În privința apărării formulată de persoana solicitată, la momentul dezbaterilor, în ultimul cuvânt, în sensul că este nevinovată, Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției sale nu poate constitui motiv de refuz la predare, întrucât nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă aceasta se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă ori cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin. Admiterea posibilității contrare ar conduce la încălcarea principiului recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Germania, singurele competente să stabilească dacă aceasta a participat sau nu la săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

În concluzie, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cu toate acestea, notând că, în speță, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Germania în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. (care are cetățenia română), Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiția expresă ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispozițiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate - cetățean român (cazul speței) sau persoană care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puțin 5 ani - urmăririi penale (cazul speței) sau judecății este condiționată de împrejurarea ca, în cazul în care față de aceasta se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecințe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiția corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menționată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, așa cum impun dispozițiile imperative ale normei în discuție.

În contextul acestor considerații teoretice, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane în vederea efectuării de cercetări penale față de persoana solicitată A., Înalta Curte, menținând soluția instanței de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanței de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, va desființa, în parte, sentința penală contestată și, în rejudecare, va dispune predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Federală Germană, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale hotărârii contestate.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează, în parte, sentința penală contestată și, în rejudecare:

Dispune predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Federală Germană, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii contestate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iulie 2022.