ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 555/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 81 din data de 2 iunie 2020, Curtea de Apel Suceava a respins contestația la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată, și a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/2019 la data de 18.12.2019, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 25 din 12.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, invocând, în esență, faptul că în mod greșit s-a reținut că încadrarea juridică austriacă are corespondent în prevederile art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. român, întrucât noțiunile de "domiciliu" și "sediul profesional" în accepțiunea C. pen. român nu se referă la bancomate, fie ele și plasate în incinta (holul) unei unități bancare.

Totodată, contestatorul a criticat și reținerea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. privind unitatea infracțiunii continuate, cu argumentarea că această reglementare nu este prevăzută de C. pen. austriac, solicitând, astfel, reducerea pedepsei de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare în raport de dispozițiile C. pen. român.

În drept, contestatorul a arătat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Evaluând cererea cu care a fost învestită, instanța de fond a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi făcută contestație la executare atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare.

Curtea de apel a constatat că, în cauză, contestatorul A. nu a invocat vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută și nici vreo împiedicare la executare, ci a criticat că natura și durata pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Austria nu corespunde cu natura și durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, sens în care a solicitat adaptarea pedepsei recunoscute de către autoritățile judiciare române prin Sentința penală nr. 25 din data de 12.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. x/2019, critică ce nu poate face obiectul unei contestații la executare.

În acest sens, s-a reținut că prin Sentința penală nr. 25 din data de 12.03.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, definitivă la data 27.03.2019 prin neapelare, Curtea de Apel Suceava a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A., iar în baza art. 154 alin. (6) lit. a) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a recunoscut Sentința nr. 51 Hv 2/18f pronunțată de Tribunalul de Land Wiener Neustadt din Austria, la data de 7.06.2018, în dosarul 51/Hv 2/18f, definitivă la data de 12.06.2018, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 2880 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav și calificat prin efracție și în cadrul unei asociații criminale, prev. de art. 127, art. 128 alin. (2), art. 129 alin. (1) cifra 1 și 2, art. 130 alin. (2) și art. 15 din C. pen. austriac și a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 2880 zile închisoare aplicată prin sentința penală menționată, deducând, totodată, perioada executată de la 29.11.2017 la zi.

Astfel, s-a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. constând în aceea că, în colaborare conștientă și voită împreună cu făptuitorii urmăriți B., C., D., E., F., G. și H., respectiv împreună cu alți complici rămași necunoscuți, cu schimbarea rolurilor, a sustras 312.950 euro din aparatele de bancomat (de fiecare dată prin introducerea și aprinderea unui amestec de gaz și oxigen, ce a avut drept consecință detonarea bancomatelor) și două autoturisme marca x (prin deșurubarea unor yale încuiate ale acestora), precum și încercarea de a sustrage din bancomate suma de 328.000 €, cu intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept pe el însuși ori o persoană terță, au corespondent în dreptul penal român în infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 229 alin. (1) lit. b) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen.

Împotriva Sentinței nr. 81 din data de 2 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cu ocazia dezbaterilor, în susținerea căii de atac, condamnatul A., prin apărător ales, a criticat, în esență, faptul că instanța nu a adaptat pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanța străină, având în vedere că faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de către autoritățile judiciare din Austria nu ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 229 alin. (2) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 20 iulie 2020, sub nr. x/2019 și repartizată aleatoriu completului de judecată C10, cu prim termen de judecată fixat la data de 18 septembrie 2020.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Înalta Curte reține că cererea dedusă judecății are ca obiect condamnarea contestatorului la pedeapsa de 8 ani închisoare, recunoscută de instanța română în cadrul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene.

În drept, contestatorul a invocat cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., criticând, în concret, soluția instanței care a recunoscut hotărârea străină în privința modului în care a realizat corespondența între faptele pentru care a fost condamnat și norma de incriminare din legea română și a arătat că s-a realizat o greșită calificare a acesteia, fapt ce a avut ca și consecință neaplicarea dispozițiilor ce permit adaptarea pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., "Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri (...) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.".

Analizând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu pot fi subsumate unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută sau unei împiedicări la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ci pun în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea. Astfel, contestatorul critică însăși Sentința penală nr. 25 din data de 12.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, definitivă prin neapelare, prin care instanța a recunoscut condamnarea acestuia la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare din Austria, sub aspectul corespondenței dintre faptele pentru care acesta a fost condamnat și încadrarea juridică a acestora potrivit legii române, solicitând, în esență, adaptarea pedepsei. Or, posibilitatea instanței naționale de a proceda la adaptarea pedepsei aplicate persoanei solicitate prin hotărârea autorităților judiciare străine este o chestiune de competența exclusivă a instanței învestite cu recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din statul de condamnare și are ca premisă incompatibilitatea dintre sancțiunea aplicată prin hotărârea străină și cea prevăzută de legea română pentru infracțiunile corespondente.

Înalta Curte subliniază că pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Contestația la executare constituie un remediu procesual având ca obiect exclusiv chestiuni descoperite cu prilejul punerii în executare sau ivite în cursul executării, fiind exclusă posibilitatea de a antama pe această cale chestiuni relative la legalitatea și temeinicia hotărârilor definitive în baza cărora se face executarea.

Ca atare, cererea formulată de contestator, prin prisma motivelor expuse, excedează limitelor în care o instanță poate fi învestită în cursul executării și constituie, în fapt, un apel deghizat.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței nr. 81 din data de 2 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deopotrivă, reținând culpa procesuală a contestatorului condamnat A. în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 78 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței nr. 81 din data de 2 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 78 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2020.

GGC - NN