ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

20.10.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 279 din 20 august 2021, Tribunalul Giurgiu, secția penală, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță din oficiu, iar în temeiul art. 50 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de lămurire a dispozitivului Sentinței penale nr. 170/05.04.2019 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 780/P/12.10.2020 a Curții de Apel Constanța, formulată de condamnatul A., în favoarea Tribunalului Constanța.

În considerente, Tribunalul Giurgiu a reținut că greșita deducere, de către instanța ce a pronunțat condamnarea, a perioadei executate sau considerate ca executate de către petentul condamnat A. nu reprezintă o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., ci o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. A mai arătat că instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este Tribunalul Constanța, iar nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată la judecarea în primă instanță raportat la faptul că apelul inculpatului a fost respins.

Prin Sentința penală nr. 469 din 06 octombrie 2021, Tribunalul Constanța, secția penală, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, invocată din oficiu, în baza art. 598 alin. (2) și art. 50 alin. (1), (3) și 4 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestație la executare, formulată de către condamnatul A. - deținut în Penitenciarul Galați, (la data formulării contestației, în Penitenciarul Giurgiu) în favoarea Tribunalului Giurgiu; în baza art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Constanța și Tribunalul Giurgiu; în baza art. 40 alin. (4) C. proc. pen., a dispus înaintarea prezentului dosar la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului negativ.

Tribunalul Constanța a reținut că simpla menționare a unui temei de drept de către contestator, după recalificarea cererii sale (în speță art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) nu este de natură a genera vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Mai mult, așa cum contestatorul a menționat în cererea inițială și ulterior a învederat instanțelor, inclusiv primei instanțe învestite cu cererea sa, Judecătoria Giurgiu, prezentul demers legal viza solicitarea sa de a obține deducerea perioadei considerate ca executate (sept. 2014 - noi. 2016) din pedeapsa rezultantă pe care o execută, în baza art. 551 din legea 254/2013.

În legătură cu acest aspect, Tribunalul a reținut că prin Recursului în interesul legii nr. 8/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017, următoarele: "Competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.".

Cu privire la cel de-al doilea argument reținut în sentința prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în sensul că prezenta contestație constituie o nelămurire a hotărârii ce se execută, Tribunalul a reținut că, la momentul pronunțării hotărârii de condamnare instanța nu putea dispune o eventuală deducere în baza Legii nr. 169/2017 de vreme ce aceasta nu era definitivă, iar contestația la executare intervine într-o etapă procesuală subsecventă, respectiv în faza de executare a hotărârii, ulterior rămânerii definitive a hotărârii primei instanțe (la data de 12.10.2020 data deciziei Curții de Apel Constanța). S-a mai arătat că, atât timp cât Tribunalul Constanța nu avea posibilitatea legală de a dispune deducerea pedepsei aplicate, în virtutea legii recursului compensatoriu nu se poate reține existența unei nelămuriri rezultate din pronunțarea Sentinței penale nr. 170/05.04.2019 a Tribunalului Constanța.

În opinia Tribunalului, raportat la situația de fapt și la motivele invocate de contestatorul A., alături de argumentele și dispozitivul Deciziei nr. 9/11.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a apreciat că este incident cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar având în vedere că la data formulării cererii contestatorul se afla în Penitenciarul Giurgiu, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Giurgiu.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Giurgiu, secția penală, pentru următoarele considerente:

La data de 26.03.2021, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 170 din 05.04.2019 pronunțate de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 780/P/12.10.2020 a Curții de Apel Constanța, solicitând, în baza dispozițiilor Legii nr. 169/2017, deducerea zilelor considerate executate, respectiv perioada septembrie 2014 - noiembrie 2016, în contextul cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și a Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Prin Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a stabilit, că, în cazul cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află, competența soluționării revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În prezenta cauză, petentul solicită deducerea, din pedeapsa rezultantă, a perioadei considerate ca executate în temeiul dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013. Această problematică poate fi valorificată numai prin intermediul cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Achiesarea de către petent la temeiului de drept evocat ori pus în discuție de instanță (Tribunalul Giurgiu), prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu poate conduce la modificarea naturii cererii, întrucât noul temei de drept și cazul aferent de contestație la executare nu sunt apte a valorifica interesul legitim urmărit.

De altfel, tocmai modificarea cazului de contestație la executare a determinat și modificarea competenței de judecată în primă instanță. Astfel, potrivit art. 598 (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Amintim că, prin Decizia nr. 15/2018 din 17/09/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

Potrivit Adresei nr. x/15.06.2021 emise de Administrația Penitenciarului Galați, la data formulării contestației la executare, petentul contestator, se afla încarcerat la Penitenciarul Giurgiu.

Pentru aceste considerente, văzând locul de deținere la care se afla petentul la momentul formulării cererii, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanță căreia i se trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.