ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 793/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., ca inadmisibilă.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, la data de 22 decembrie 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată contestația la executare formulată de petentul-condamnat A. cu privire la Sentința penală nr. 44/23.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. x/2016.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că, în speță, cazul de contestație la executare este reprezentat de existența unei cauze de stingere a pedepsei, respectiv prescripția executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Analizând actele cauzei prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că, prin Sentința penală nr. 44/P/23.02 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016, s-a dispus, în baza art. 292 din C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 din C. pen., 43 din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (2) din C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

De asemenea, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187 din data de 17.12.2008 și s-a dispus executarea, în întregime, a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, alăturat pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în final, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție, conform art. 60 din C. pen.

Sentința penală nr. 44/P/23.02 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016 a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 216/A pronunțată în data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2016, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.

S-a mai reținut că, prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2007, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și 5 C. pen. 1968 cu aplic. art. 74-76 C. pen. 1968, fiind suspendată sub supraveghere executarea pedepsei, în condițiile art. 861 C. pen. 1968, pe durata unui termen de încercare de 8 ani și 6 luni.

Prin Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 597 C. proc. pen. în ref. la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul-condamnat A., împotriva Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A pronunțată în data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2016

În motivarea contestației la executare formulată, înregistrată sub nr. x/2020, s-a susținut că este incident cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și s-a solicitat înlăturarea din cuprinsul Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2007

Astfel, s-a susținut că există o cauză de stingere a pedepsei, respectiv s-a prescris executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2007

În acest context, Curtea a reținut că, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Curtea a apreciat că, în cauză, condiția privind identitatea de persoană este îndeplinită. Astfel, după ce a formulat contestația la executare care a format obiectul dosarului nr. x/2020, contestatorul - condamnat A. a formulat o nouă contestație la executare.

În privința temeiului legal, s-a constatat că atât în Dosarul nr. x/2020, cât și în prezenta cauză, contestatorul a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., respectiv incidența prescripției executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008.

În acest sens, Curtea a apreciat că, în concret, motivele și apărările prezentate în prezenta cauză sunt identice cu cele expuse în cadrul contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020, solicitându-se înlăturarea din cuprinsul Sentinței penale nr. 44/P/23.02 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2016 a tuturor efectelor Sentinței penale nr. 178/01.04.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2007, contestatorul apreciind că există o cauză de stingere a pedepsei, în ambele dosare temeiurile legale fiind astfel identice.

Curtea a reținut că toate motivele și apărările invocate prin prezenta contestație i-au fost analizate contestatorului prin Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Prin urmare, Curtea a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., neputând reanaliza aceeași situație ca cea analizată în cadrul dosarului nr. x/2020, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, tocmai aceasta fiind rațiunea dispozițiilor legale anterior evocate.

Împotriva Sentinței penale nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație condamnatul A.

Prin notele scrise depuse la dosar, condamnatul contestator A. a reiterat criticile expuse în conținutul cererii de contestație la executare formulate, solicitând desființarea hotărârii contestate.

În esență, motivele de contestație invocate de către condamnatul contestator A. vizează eliminarea tuturor efectelor produse de condamnarea aplicată prin Sentința penală nr. 178/2008 raportat la Sentința penală nr. 44/2018, întrucât, între data pronunțării primei sentințe și data descoperirii faptei care face obiectul celei de-a doua hotărâri penale, a existat un termen care impune punerea în discuție a prescripției executării primei pedepse, raportat la luarea în considerare a pedepsei suspendate din cadrul celei de-a doua sentințe penale.

Totodată, a fost invocată excepția nelegalei constituiri a instanței sub aspectul participării reprezentantului Ministerului Public al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și nu al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, fiind aplicabil cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În mod suplimentar, condamnatul contestator A. a invocat aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 233 din 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. sunt neconstituționale, din perspectiva faptului că Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a rămas definitivă Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, nu era motivată la momentul formulării contestației la executare pendinte, drept pentru care nu se poate considera că există autoritate de lucru judecat.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește invocarea în cauză a nulității absolute a sentinței contestate din perspectiva nelegalei constituiri a instanței de judecată sub aspectul participării reprezentantului Ministerului Public al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și nu al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, această critică este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii.

Acest caz de nulitate absolută are, așadar, în vedere neparticiparea procurorului la judecata unei cauze, care poate îmbrăca fie forma absenței fizice efective de la judecată, fie omisiunea de a pune concluzii în cauza la judecarea căreia este prezent.

Or, critica contestatorului privind participarea unui procuror de la o altă structură de parchet nu se circumscrie cauzei de nulitate absolută prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât la judecata cauzei a participat efectiv un procuror, punând concluzii în cauză și îndeplinind rolul de a apăra interesele generale ale societății, astfel încât nu se poate vorbi despre o lipsă a procurorului de la judecată, în sensul vizat de legiuitor în cuprinsul art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că motivul invocat de contestator nu atrage desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, astfel cum a solicitat acesta, întrucât dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. permit trimiterea cauzei spre judecare numai în cazul încălcării dispozițiilor privind citarea, aceasta fiind singura ipoteză pentru care legiuitorul a stabilit, cu caracter limitativ, această soluție.

Analizând în continuare contestația la executare, Înalta Curte reține că aceasta este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor penale, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea acestora, iar nu și de legalitatea și temeinicia lor.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, cererea condamnatului trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Însă, Înalta Curte notează că, în conformitate cu dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cauzele de stingere sau de reducere a pedepsei nu pot fi invocate în mod repetat, cererile ulterioare de contestație la executare fiind inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, în speță, au fost reiterate de către contestatorul condamnat A., în motivarea noii contestații la executare, aceleași motive pe care le-a invocat în cadrul contestației la executare soluționată prin Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În atare situație, Înalta Curte reține că între cele două contestații la executare există identitate de persoană, respectiv contestatorul condamnat A., de temei legal, respectiv dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. care reglementează contestația la executare și de motive și apărări, respectiv incidența prescripției executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008.

Cât privește critica formulată de condamnatul contestator A. privind împrejurarea că Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a rămas definitivă Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, nu era motivată la momentul formulării contestației la executare ce face obiectul prezentei cauze, aspect ce ar duce la concluzia că hotărârea nu a dobândit autoritate de lucru judecat, Înalta Curte o apreciază, deopotrivă, nefondată.

Sub un prim aspect, se constată că Decizia nr. 233 din 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională a României, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. sunt neconstituționale vizează hotărârile judecătorești prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată și hotărârile judecătorești prin care instanța se pronunță asupra apelului, or hotărârea la care face referire condamnatul contestator A. nu face parte din categoria celor avute în vedere de instanța de contencios constituțional.

Pe de altă parte, se reține că deciziile pronunțate de Curtea Constituțională a României își produc efecte pentru viitor, respectiv după publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, iar Hotărârea nr. 31 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19 ianuarie 2021, respectiv anterior datei de 17 mai 2021, când a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 233 din 07 aprilie 2021, pronunțată de Curtea Constituțională a României.

Prin urmare, se constată că, în mod corect, instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește Sentința penală nr. 158/P/10.11.2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 31/19.01.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, având în vedere dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., se constată că aspectele invocate de către contestatorul condamnat pe calea prezentei contestații au fost deja analizate cu autoritate de lucru judecat în cuprinsul hotărârii judecătorești anterior menționate, fără să fi intervenit schimbări în situația juridică a acestuia care să conducă la reaprecierea celor deja statuate anterior cu autoritate de lucru judecat.

Așa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea contestată, prin care s-a respins contestația la executare ca inadmisibilă, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., este legală și temeinică, iar contestația declarată împotriva acesteia este nefondată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 61/F din data de 18 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

GGC - ED