ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2023

Deliberând asupra contestației formulate de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125/F din data de 26 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că, la data de 24.04.2023, a fost înregistrată sub nr. x/2023, contestația la executare formulată de persoana condamnată A., întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. Atât în cuprinsul contestației la executare, cât și cu ocazia dezbaterilor, contestatorul a precizat că temeiul de drept este justificat de aceea că doar Curtea de Apel București poate îndrepta eroarea privitoare la pedeapsa de executat.

Contestatorul a apreciat admisibilă contestație, învederând și aceea că un alt temei de drept posibil ar fi cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., că nicio instanța nu a luat în considerare și nu a determinat legea mai favorabilă, în cadrul procesual declanșat în baza Legii nr. 302/2004, având în vedere că transferarea sa în România s-a făcut în baza acestui act normativ. A învederat că prin Decizia nr. 13/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus că și cei condamnați de către alt stat pot beneficia de această lege mai favorabilă. A arătat că, în momentul în care s-a dispus condamnarea sa în Austria, autoritățile străine au vrut să se asigure că va executa o pedeapsă de 15 ani, iar nu detenția pe viață.

De asemenea, contestatorul condamnat a solicitat admiterea contestației, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. raportat la dispozițiile Legii nr. 302/2004, considerând că doar în baza acestor dispoziții poate beneficia de liberare.

A mai arătat că a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru a se asigura autoritățile judiciare străine că va executa 15 ani închisoare, termenul pentru liberare în Austria fiind de 15 ani, iar în România de 29 de ani, liberarea condiționată în Austria se putea dispune la data de 30.11.2012, iar în România 30.11.2020, considerând că a executat pedeapsa la zi.

A fost atașat Dosarul de fond cu nr. x/2008 al Curții de Apel București, secția I penală.

La termenul din data de 21.06.2023 reprezentantul Ministerului Public a solicitat să se constate inadmisibilitatea contestației la executare.

Curtea a constatat contestația la executare ca fiind inadmisibilă arătând că, potrivit art. 599 alin. (5) C. proc. pen., text cuprins în Capitolul IV (Dispoziții comune) din Titlul V al C. proc. pen. (Executarea hotărârilor penale), cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

S-a apreciat că este inadmisibilă contestația, aceasta reprezentând în realitate, o reiterare a cererilor anterioare formulate de către contestator.

Pe rolul instanțelor au fost înregistrate mai multe cauze, succesiunea cererilor fiind reținută și prin Rezoluția Inspecției Judiciare - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din 08.02.2018, depusă la dosar .

Astfel, prin Sentința penală nr. 306 din 24.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2008, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus recunoașterea sentinței din 17.10.2006 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena, pronunțată în Dosarul nr. x Hv 2/06 b și a hotărârii din 27.03.2007 emisă de Curtea de Apel din Viena în Dosarul nr. x Bs 07a și s-a dispus punerea în executare a hotărârii și transferarea condamnatului A. în România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii pe viață.

În fapt, s-a reținut că la data de 26 ianuarie 2002 A. a omorât-o pe B. prin strangulare, în scopul sustragerii unei sume de bani.

Prin încheierea din 27.11.2008 s-a dispus îndreptarea erorii materiale, fiind dedusă perioada executată de la 30.11.2005 la zi.

A fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 505/2008 din 2 martie 2009, sentința fiind rămasă definitivă prin nerecurare.

Curtea a subliniat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 în forma din acea perioadă, hotărârea era atacabilă la momentul respectiv cu recurs, aceasta fiind singura cale de atac ordinară prevăzută de lege în materia respectivă, în cadrul căreia procurorul ori condamnatul puteau formula critici pe fond cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii.

Or, condamnatul A. nu a formulat cale de atac împotriva acestei sentințe.

Instanța de fond a prezentat cauzele înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la condamnatul A..

Cu relevanță pentru aprecierea ca inadmisibilă a contestației la executare, Curtea a indicat, cu titlu de exemplu, Decizia penală nr. 69/CO din data de 16.02.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 539/17.10.2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și s-a arătat că: "instanța de fond a reținut că prin cererea înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție și transmisă pe cale administrativă Curții de Apel București și ulterior Tribunalului Giurgiu unde a fost înregistrată la data de 05.09.2016, sub nr. x/2016, petentul condamnat A. a formulat contestație la executarea Sentinței penale nr. 306 din 24.11.2008 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care a fost recunoscută sentința din 17.10.2006 a Tribunalului pentru cauze Penale din Viena, pronunțată în Dosarul nr. x Hv 206 b și a hotărârii din 27.03.2007, emisă de Curtea de Apel din Viena, în Dosarul nr. x Bs 07 a, prin care contestatorul A. a fost condamnat la detențiunea pe viață. În motivarea contestației a susținut că: atunci când i s-a recunoscut sentința din Austria s-a recunoscut doar sentința (detențiunea) pe viață nu și modul de executare (15 ani maxim), în România pe codul (penal) vechi, în 2008, nu exista detențiunea pe viață pentru învinuirea de omor calificat pedeapsa fiind închisoarea de la 15 la 25 de ani. Contestatorul a mai susținut că el, fiind încadrat la învinuirea de omor calificat și nu deosebit de grav, se impune a i se aplica o pedeapsă care să reprezinte echivalentul celei din Austria, adică o pedeapsă de maxim 15 ani închisoare și nu mai mult.

Motivele invocate de petentul condamnat nu se încadrează în cazurile prevăzute limitativ de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Contestația la executare este un mijloc procesual, jurisdicțional prin care se rezolvă incidențele privind executarea, legea prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare aș cum s-a reținut și în Decizia ICCJ nr. 94/2015 pronunțată la data de 21.01.2015 în Dosarul nr. x/2014 Prin contestație la executare nu se poate modifica o hotărâre, aducându-se atingere autorității de lucru judecat. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce se referă exclusiv la executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă.

Tribunalul a constatat că hotărârea de recunoaștere a condamnării la detențiunea pe viață este definitivă, petentul - condamnat fiind în executarea acesteia.

În ceea ce privește regimul executării, a apreciat că acesta este conform legii penale române, deoarece recunoașterea a avut în vedere pedeapsa aplicată, iar regimul executării acesteia, după recunoaștere este conform legii române.

A mai reținut instanța că petentul condamnat a formulat o cerere de contestație la executare identică cu cea analizată în prezenta cauză înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2016 cerere ce a fost soluționată prin Sentința penală nr. 478/2016 pronunțată la data de 29 august 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 503/04.10.2016 a Curții de Apel București.

A apreciat că, astfel cum petentul nu mai poate reitera o cerere de contestație la executare identică cu cea analizată în prezenta cauză deoarece a intervenit autoritatea de lucru judecat, se impune, în temeiul art. 599 alin. (5) C. proc. pen., respingerea prezentei cereri ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, în termen legal, persoana condamnată A., pentru care apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației astfel cum a fost formulată, considerând că hotărârea din Austria nu a fost recunoscută de instanțele din România în mod corespunzător prin raportare la dispozițiile art. 175 din vechiul C. pen., în sensul că la momentul recunoașterii hotărârii străine s-a stabilit că persoanei condamnate i s-a aplicat o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, ale cărei limite legale erau cuprinse între 15-25 de ani închisoare, iar condamnatul execută în prezent pedeapsa detențiunii pe viață, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., existând o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Analizând hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată și urmează a fi respinsa ca atare, pentru următoarele considerente:

În primul rând, Curtea constată că în mod judicios a considerat instanța de fond că petentul condamnat invocă pur formal unul dintre cazurile expres și limitativ menționate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. întrucât solicită modificarea hotărârii de recunoaștere în sensul de a se recunoaște inclusiv posibilitatea liberării anticipate, dar și conversia pedepsei detențiunii pe viață în pedeapsa închisorii pe durata maximă de 15 ani.

Mai mult decât atât, petentul a formulat o cerere de contestație la executare identică cu cea analizată în prezenta cauză care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2016 cerere ce a fost soluționată prin Sentința penală nr. 478/2016 pronunțată la data de 29 august 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 503/04.10.2016 a Curții de Apel București, așa cum a arătat și instanța de fond, astfel că formularea unei noi contestații pentru aceleiași motive este inadmisibilă".

În continuare, Curtea a făcut referire la considerentele mai multor hotărâri: Decizia penală nr. 503/CO din data de 04.10.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 a fost respinsă, ca nefondată, contestația exercitată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 478/29.08.2016 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, la Sentința penală nr. 139/F din data de 26.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A., Sentința penală nr. 46/F din data de 04.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul A. cu privire la executarea Sentinței penale nr. 306/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2008, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27.11.2008, rămasă definitivă prin nerecurare și Decizia nr. 131/C din data de 09.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 34 din 12 ianuarie 2021 a Tribunalului Giurgiu.

În motivarea sentinței Curtea a inserat pasaje din aceste hotărâri (doar cu titlu de exemplu din multitudinea cauzelor înregistrate pe rol) pentru a sublinia faptul că situația condamnatului A. a fost deja analizată, în repetate rânduri, din perspectiva tuturor instituțiilor juridice relevante.

Totodată, Curtea, ca instanță de fond, a mai reținut, contrar susținerilor contestatorului condamnat, că acesta invocă doar formal cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) sau d) C. proc. pen., acestea nefiind incidente în cauză, întrucât nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și nicio cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Instanța de fond a subliniat că nu este învestită cu o cale de atac extraordinară care poate fi folosită pentru rejudecarea fondului cauzei, contestația ala executare fiind doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, prin care pot fi soluționate anumite incidente expres prevăzute de lege, ivite în cadrul punerii în executare a unei hotărâri.

Împotriva Sentinței penale nr. 125/F din data de 26 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație condamnatul A..

În susținerea contestației a invocat faptul că a fost condamnat de autoritățile austriece la o pedeapsă de 15 ani de închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, însă în procedura recunoașterii hotărârii străine s-a aplicat pedeapsa detențiunii pe viață.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că cererea de contestație formulată de condamnatul A. este nefondată pentru următoarele motive:

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 598 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În acest sens, se constată că aspectele invocate de contestator în susținerea contestației la executare au fost evaluate, pe fond, anterior în cadrul numeroaselor contestații pe care acesta le-a formulat.

În acest context, se reține că nemulțumirea petentului derivă din faptul că a fost condamnat de autoritățile din Austria pentru săvârșirea infracțiunii de omor, însă prin hotărârea de recunoaștere, autoritățile judiciare române ar fi pus în executare pedeapsa detențiunii pe viață pentru o infracțiune de omor.

Se constată că prin Sentința penală nr. 409/Hv 2/06b a Curții cu Juri a Judecătoriei de land pentru cauze penale din Viena, din 17.10.2006, irevocabilă și executorie prin sentința Curții Supreme de Justiție din Viena nr. 22 Bs 41/07a din 27.03.2007 a fost condamnat la închisoare privativă pentru săvârșirea infracțiunii de omor și furt prin efracție.

Potrivit adresei x a Ministerului Federal din Austria, Republica Austria, deținutul ar fi putut fi eliberat condiționat prin hotărârea Curții de Justiție, cel mai devreme la 30 noiembrie 2012, dacă îndeplinea până atunci cerințele speciale pentru o eliberare condiționată din închisoarea pe viață.

Prin Sentința penală nr. 306/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă, a fost recunoscută Sentința penală nr. 409 Hv 2/06b și a hotărârii din 27.03.2007 emisă de Curtea de Apel din Viena în Dosarul nr. x Bs 07a și s-a dispus punerea în executare a acestora. S-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii pe viață, în România.

Împotriva acestei hotărâri de recunoaștere, contestatorul nu a înțeles să formuleze cale de atac.

Cu toate acestea, se constată că aspectele criticate de contestator, și reluate în prezenta cauză, au fost analizate pe fond de Înalta Curte care, prin Decizia nr. 803 din 28 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a respins, o altă contestație la executare formulată de petent și a arătat expressis verbis faptul că din analiza situației de fapt reținută prin sentința pronunțată de autoritățile judiciare austriece, s-a constatat că infracțiunea de omor pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii pe viață, își găsește corespondentul în infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 C. pen. din 1968, care prevedea alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 ani și pedeapsa detențiunii pe viață. Deși prin Sentința penală nr. 306/2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a prevăzut că faptele au corespondent în legislația română în infracțiunea prev. de art. 175 C. pen., situația de fapt reținută prin hotărârea de condamnare a autorităților austriece, a corespuns infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 din vechiul C. pen. În considerarea acestui argument, s-a menținut punerea în executare a detențiunii pe viață, în urma recunoașterii hotărârii străine de condamnare, față de condamnatul A..

Față de aceste aspecte, se constată că instanțele au analizat anterior critica petentului, evaluare întrată în puterea lucrului judecat, respectiv aceea că în raport cu situația de fapt evaluată și reținută de autoritățile străine, norma de incriminare internă, utilă demersului, în care se regăsește baza factuală, este infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzut de art. 176 din C. pen. din 1968, care prevedea pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani alternativ cu pedeapsa detențiunii pe viață, iar nu varianta infracțiunii de omorului simplu ori calificat, care ar fi exclus detenția pe viață, prevăzând un maxim special de 25 ani închisoare. Ca urmare, în mod legal s-a dispus recunoașterea hotărârii străine și continuarea executării pedepsei detențiuni pe viață într-un penitenciar din România.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din data de 26 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 125/F din data de 26 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2023.

GGC - NN