ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 602/2023

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 76 din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de petenta condamnată A., cu privire la Sentința penală nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 900 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Totodată, s-a dispus ca plata sumei de 340 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Curtea a reținut că petenta condamnată din cauză a solicitat deducerea din pedeapsa de 5 ani și 5 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a unei perioade de 4 luni închisoare în care aceasta ar fi fost în stare de arest la domiciliu în Italia, aspect care nu a reieșit din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile înaintate de către instituția în care își execută pedeapsa .

Pe cale de consecință, a apreciat ca fiind nefondată contestația la executare formulată de petentă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație condamnata A., solicitând admiterea contestației la executare formulată cu privire la Sentința penală nr. 122/2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 174/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deducerea celor patru luni de pedeapsă executate pe teritoriul statului Italian în perioada 12 octombrie 2022 - 09 februarie 2023.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu în sistem informatizat Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 12 septembrie 2023, când a fost încuviințată cererea în probațiune formulată de contestatoarea condamnată, dosarul fiind amânat pentru data de 26 septembrie 2023, pentru ca aceasta să efectueze toate diligențele pentru ca înscrisurile în probațiune să fie înaintate la dosar.

După terminarea ședinței din data de 12 septembrie 2023, contestatoarea a transmis, prin fax, Sentința nr. 37/2022 a Curții de Apel Florența și comunicarea emanând de la această instituție.

Examinând contestația formulată de condamnata A., prin prisma criticilor invocate, potrivit dispozițiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (7) și alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei (lit. d), competența de soluționare a cauzei revenind, în acest caz, instanței de executare, stabilită potrivit art. 553 C. proc. pen., ori instanței corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Această instanță, odată învestită, trebuie să verifice dacă cererea îndeplinește condițiile prevăzute de lege, dacă vizează executarea unei hotărâri penale, dacă motivul se regăsește printre cele enumerate de art. 598 alin. (1) C. proc. pen. și, apoi, să analizeze pe fond contestația la executare.

Astfel, se constată că, în prezenta cauză, se contestă executarea Sentinței penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care contestatoarea A. a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani și 5 luni închisoare.

Pe această cale, condamnata A. a solicitat instanței deducerea perioadei de 4 luni executate în Italia, în intervalul 12 octombrie 2022 - 09 februarie 2023, din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare la care a fost condamnată prin sentința penală menționată anterior. Totodată, în fața instanței de fond, condamnata a susținut că se află în posesia unei hotărâri a autorităților judiciare italiene ce se referă la această perioadă executată, înscris pe care l-a trimis prin poștă, dar care până la termenul de dezbateri în fond nu a ajuns la dosar.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Ploiești nu a efectuat, în concret, niciun demers pentru a verifica efectiv temeinicia motivului invocat pe calea contestației la executare, în sensul solicitării de relații de la instanța de executare constând în înscrisurile care au stat la baza predării condamnatei de către autoritățile judiciare italiene în vederea executării pedepsei în România ori pentru a comunica perioada arestului efectuat de către aceasta în Italia și data predării în România, ci a respins, ca nefondată, sesizarea, limitându-se la a arăta că susținerile condamnatei nu au fost confirmate de înscrisurile înaintate de către instituția în care își execută pedeapsa.

Înalta Curte apreciază, însă, că înscrisurile transmise la dosar de Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul de Femei Ploiești - Târgșorul Nou, respectiv adresa prin care s-a comunicat data încarcerării, copia mandatului de executare și Sentința penală nr. 122/F din 01.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, nu erau suficiente pentru a lămuri aspectele invocate pe calea contestației la executare, în condițiile în care în MEPÎ nr. 177/2020 din 23 septembrie 2022, emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a menționat că "din pedeapsa de executat se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la încarcerare la zi", iar între data emiterii acestuia și momentul încarcerării, respectiv 09 februarie 2023 (conform adresei de la dosar fond), au trecut aproximativ 5 luni.

Mai mult, din examinarea înscrisurilor depuse la data de 12 septembrie 2023 în dosarul de contestație, la care condamnata a făcut trimitere și în fața instanței de fond, rezultă că acestea au fost emise de autoritățile judiciare italiene în procedura de punere în executare a mandatului european de arestare întocmit în baza Sentinței penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

De asemenea, Înalta Curte constată că aspectele dezvoltate în cuprinsul sentinței penale contestate cu privire la antecedența penală a contestatoarei, nu au relevanță în cauză, în raport cu obiectul contestației la executare.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că analiza temeiurilor care au fundamentat contestația la executare nu poate fi realizată direct în calea de atac, cu atât mai mult cu cât, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, sunt necesare demersuri suplimentare în sensul mai sus arătat, întrucât instanța de control judiciar nu poate substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanță, o asemenea soluție determinând eliminarea artificială a unui grad de jurisdicție, în defavoarea intereselor procesuale ale contestatoarei condamnate. Sub acest aspect, se constată că instanța de contencios european a statuat, în mod constant, că, deși Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale nu impune statelor crearea unui dublu nivel de jurisdicție, dacă acestea hotărăsc să implementeze un asemenea sistem, au obligația să vegheze ca justițiabilii să se bucure în fața instanțelor de apel de garanțiile fundamentale prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenție (cauzele Delcourt împotriva Belgiei, 17 ianuarie 1970, seria x nr. x, și Iorga împotriva României, Cererea nr. 4.227/02, 25 ianuarie 2007).

Pentru aceste motive, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (7) și alin. (8) C. proc. pen. și art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, va admite contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de condamnata A. împotriva Sentinței penale nr. 76 din 06 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2023.

Desființează sentința penală menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2023.

GGC - NN