ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 256/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Deliberând asupra cauzei de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/F, din data de 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală,

Prin sentința penală nr. 214/F/12.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a) și alin. (9) rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut următoarele acte, referitoare la condamnatul A.:

- Hotărârea nr. 136 din data de 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bari, secția a III-a Penală în Dosarul nr. x/2012 R.G.N.R., rămasă definitivă la data de 03 martie 2020, prin care, fiind reformată Hotărârea din data de 24 martie 2017 a Tribunalului Fogia, a fost aplicată condamnatului pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare;

- Hotărârea din data de 13 martie 2013, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Fogia, confirmată prin Hotărârea nr. 941 din data de 13 martie 2017 a Curții de Apel Bari, secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 R.G.N.R., rămasă definitivă la data de 26 septembrie 2017, prin care a fost aplicată condamnatului pedeapsa de 2 ani închisoare;

- Ordonanța de executare a pedepselor nr. 213/2020 SIEP din data de 22 mai 2020, emisă de Parchetul General al Republicii din Bari, prin care a fost aplicată condamnatului pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare, din care a fost scăzută perioada deja executată, de 5 luni și 8 zile, și anume 06 octombrie 2012 - 13 martie 2013 și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani, 4 luni și 22 zile închisoare.

A dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani, 4 luni și 22 zile închisoare.

A dedus din această pedeapsă perioada executată de condamnat în regim privativ de libertate, începând cu data de 15 august 2019 până la zi.

A dispus emiterea mandatului de executare, cu privire la pedeapsa de 4 ani, 4 luni și 22 zile închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentințe.

Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 47/A din data de 11.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apelul declarat de condamnat fiind respins ca nefondat.

A fost emis MEPI nr. 273/12.02.2021, petentul fiind transferat în România în vederea executării pedepsei la data de 07.07.2021.

Autoritățile judiciare din Republica Italiană au comunicat, în copie, ordinul nr. 915/31.03.2021, emis de magistratul de supraveghere din Foggia, prin care se acordă condamnatului A. 135 de zile de deducere din pedeapsă, pentru perioada 06.10.2012 la 15.03.2013 și de la 15.08.2019 la 05.09.2020.

Curtea a constatat că este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind invocată o cauză de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, Curtea a constatat că se impune recunoașterea Ordinului 915/31.03.2021 emis de magistratul de supraveghere din Foggia, în temeiul art. 166 alin. (16) din Legea 302/2004.

Astfel, prin Ordinul de la data de 31.03.2021 petentului i-a fost recunoscută o perioadă de executare anticipată de 135 de zile, ce se impunea a fi dedusă din pedeapsa pe care persoana condamnată o execută în prezent.

Referitor la solicitarea de transfer într-un penitenciar din republica Italiană, instanța a constatat că este inadmisibilă, față de dispozițiile art. 148 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, conform cărora: (1) Orice persoană condamnată în România care este cetățean al unui stat terț sau care trăiește pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie și dorește să fie transferată pe teritoriul acestuia poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unității în care este internată inițierea procedurii de transferare în statul de executare.

(2) În cazul în care persoana condamnată are cetățenie multiplă, dintre care una este a statului român, cetățenia străină va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străin este statul pe teritoriul căruia cetățeanul român trăiește. În cazul în care una dintre cetățenii este a unui alt stat membru al Uniunii Europene, procedura prevăzută la titlul VI se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respectivul stat membru a declarat că nu dorește să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci când sunt incidente dispozițiile art. 161 alin. (2). Înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138 se transmit unui singur stat de executare o dată.

De altfel, cererea a fost formulată de petentul condamnat, cetățean român, în cursul judecării prezentei contestații la executare, contestație ce are un alt obiect, în consecință excede obiectului cauzei, iar pe de altă parte potrivit art. 148 din Legea nr. 302/2004 curtea de apel nu este autoritatea competentă să soluționeze o asemenea cerere.

Împotriva acestei sentințe penale, contestatorul persoană condamnată A. a formulat contestație, solicitând să se dispună transferul său într-un penitenciar din Italia, având în vedere că pe teritoriul acestui stat a săvârșit faptele.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte va stabili coordonatele normative aplicabile în cauză, respectiv dispozițiile art. 148 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dispoziții care reglementează condițiile pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deținute în penitenciarele din România: (1) Orice persoană condamnată în România care este cetățean al unui stat terț sau care trăiește pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie și dorește să fie transferată pe teritoriul acestuia poate solicita direct sau prin intermediul judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află aceasta ori al conducerii unității în care este internată inițierea procedurii de transferare în statul de executare.

(2) În cazul în care persoana condamnată are cetățenie multiplă, dintre care una este a statului român, cetățenia străină va fi considerată ca fiind dominantă numai dacă statul străin este statul pe teritoriul căruia cetățeanul român trăiește. În cazul în care una dintre cetățenii este a unui alt stat membru al Uniunii Europene, procedura prevăzută la titlul VI se aplică cu prioritate, în afară de cazul în care respectivul stat membru a declarat că nu dorește să preia executarea pedepsei aplicate persoanei condamnate sau atunci când sunt incidente dispozițiile art. 161 alin. (2). Înscrisurile și informațiile prevăzute la art. 138 se transmit unui singur stat de executare o dată.

În cazul unei cereri de transfer al executării pedepsei în alte state, formulată de o persoană condamnată și deținută într-un penitenciar sau unitate medicală din România, procedura judiciară este precedată de o procedură prealabilă.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate va întreprinde anumite verificări, pe care le va consemna într-un referat, care împreună cu înscrisurile și informațiile necesare transferului se transmit Direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

În raport de aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată, similar Curții de Apel, că această procedură nu este de competența instanței de judecată și, cu atât mai puțin, pe calea unei contestații la executare. Procedura judiciară vizează exclusiv situația în care statul de executare își exprimă consimțământul cu privire la transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei pe teritoriul său, iar Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției transmite întreaga documentație întocmită de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate desemnat pentru penitenciarul în care se află persoana condamnată, precum și documentele comunicate de statul de executare către parchetul de pe lângă Judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în vederea sesizării instanței competente.

Mai mult, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. a solicitat transferul într-un penitenciar din republica Italiană, motivat de împrejurarea că prevederile legale referitoare la executarea pedepselor privative de libertate sunt mai favorabile.

În acest context, Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 214/F/12.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 47/A din data de 11.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus în temeiul art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a) și alin. (9) rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate de statul italian și transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani, 4 luni și 22 zile închisoare.

Așadar, Înalta Curte reține că solicitarea contestatorului în sensul transferării sale în republica Italiană în vederea executării pedepsei, întrucât prevederile legale referitoare la executarea pedepselor privative de libertate sunt mai favorabile, nu se încadrează în cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să reprezinte un caz de împiedicare la executare sau să determine stingerea pedepsei și, de asemenea, nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 27/F, din data de 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 27/F, din data de 13 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2022

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2023.