ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 132/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/F din 04 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în temeiul art. 597 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare, și s-a dedus în plus din pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare (2280 de zile de închisoare), recunoscută prin această sentință, durata de 180 de zile acordată de statul italian cu titlu de liberare anticipată.

Au fost anulate formele de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive, hotărârea și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii să se comunice autorității competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul inspectoratului General al Poliției Române, precum și, în copie, direcției de specialitate din cadrul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu să fie înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul curții de apel, la data de 16.08.2022, petentul A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al acesteia.

În motivarea cererii, petentul A. a susținut, în esență, că prin sentința penală menționată nu i s-au dedus din durata pedepsei pronunțate în Italia, recunoscute de instanța română, 180 de zile de liberare anticipată acordate de statul italian. A mai arătat că solicită deducerea acestor zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 132/2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc. Petentul contestator a depus la dosar copii de pe mandatul de executare a pedepsei și de pe un înscris în limba italiană.

Cu ocazia dezbaterilor în primă instanță, s-a dispus atașarea dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov și s-a constatat că petentul este asistat de avocat din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 95/F pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 12.11.2020, în baza art. 166 alin. (4) și (6) lit. a) cu aplicarea art. 167 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă sesizarea formulată, în lucrarea nr. 3928/II/5/2020 din data de 15.10.2020, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și, pe cale de consecință, s-a dispus recunoașterea parțială a deciziei de executare a pedepselor concurente nr. x/2019 SIEP, emisă în data de 21.03.2019 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Velletri, privind pe numitul A., cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni (2.280 de zile) închisoare, care include următoarele pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente: 1) 1 an închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința nr. 271/2013 pronunțată în data de 11.07.2013, definitivă în data de 04.03.2014 a Tribunalului Ordinar Velletri pentru comiterea infracțiunilor de furt din locuință și trafic de droguri de risc prev. de art. 110, 624 bis C. pen., 625 nr. 5 C. pen., respectiv de art. 73, alin. (1) și alin. (1) bis D.P.R. 309/90 C. pen.; 2) 6 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 843/2013 pronunțată în data de 03.04.2013, definitivă în data de 25.11.2014 a Tribunalului Ordinar AREZZO pentru infracțiunea de posesie de bunuri furate prev. de art. 648 C. pen.; 3) 1 an închisoare aplicată prin sentința nr. 2184/13 pronunțată în data de 06.05.2014, definitivă în data de 26.05.2015 a Tribunalului Ordinar AREZZO pentru comiterea infracțiunii de atestare falsă sau declarație falsă față de un agent public cu privire la identitatea sau cu privire la calitățile personale sau ale altora prev. de art. 495 C. pen.; 4) 1 an închisoare aplicată prin sentința nr. 1268/2015 pronunțată în data de 23.07.2015, definitivă în data de 16.09.2015 a Tribunalului Ordinar AREZZO pentru comiterea infracțiunii de atestare falsă sau declarație falsă față de un agent public cu privire la identitatea sau cu privire la calitățile personale sau ale altora prev. de art. 495 C. pen.; 5) 4 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 1930/2015 pronunțată în data de 21.12.2015, definitivă în data de 05.03.2016 a Tribunalului Ordinar AREZZO pentru comiterea infracțiunii de furt din locuință prev. de art. 110, 624, 625 nr. 2, 61 nr. 5 C. pen., cu recidiva specifică în termen de cinci ani în temeiul art. 99 alin. (4) C. pen.; 6) 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 25/16 pronunțată în data de 03.02.2016, definitivă în data de 01.04.2016 a GIP Tribunalului Ordinar TERNI pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 110, 624 bis, alin. (1) și (3) C. pen., în relație cu art. 625 nr. 2 și 5 C. pen., 99 alin. (4) C. pen.

Totodată, curtea de apel a dedus din pedeapsa de 6 ani și 4 luni (2.280 de zile) închisoare, perioada executată de numitul A. de 1.499 de zile, calculată până la data de 28.11.2019, precum și în continuare până la zi, și a constatat că autoritățile din Italia au considerat ca fiind executată durata de 180 de zile calculate pentru alte motive deja acordate în raport de pedeapsă.

S-a subliniat că, împotriva acestei sentințe petentul A. și parchetul nu au declarat apel, sentința rămânând definitivă prin neapelare.

Prin hotărârea contestată, s-a reținut că obiectul contestație la executare vizează nemulțumirile exprimate de contestatorul A. cu privire la nededucerea din pedeapsa recunoscută a 180 de zile de liberare anticipată.

Curtea de apel a constatat că este vorba de o cauză de micșorare a pedepsei recunoscute de Curtea de Apel Brașov, prin sentința penală nr. 95/F/12.11.2020, fiind incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În această ordine de idei, s-a arătat că, în sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov s-a menționat explicit că «Se va constata că autoritățile din Italia au considerat ca fiind executată durata de 180 de zile calculate pentru alte motive deja acordate în raport de pedeapsă. Din cuprinsul certificatului depus la dosar rezultă că cele 180 de zile au fost acordate de autoritățile judiciare italiene pentru perioada executată până în prezent de condamnat. La pct. k al certificatului s-a menționat că potrivit legislației din Italia se acordă o reducere de 45 de zile pentru fiecare semestru de pedeapsă executată, la cererea condamnatului sau din oficiu. Legea română nu permite deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei considerată ca fiind executată de către organul judiciar din Italia în acest fel, însă se poate avea în vedere la liberarea condiționată.»

S-a notat că, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. S-a constatat că aspectele invocate de către petent în contestația la executare se încadrează în aceste cauze prevăzute de lege, fiind vorba de o cauză de micșorare a pedepsei recunoscute prin sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov, neluată în considerare de instanță la momentul recunoașterii pedepsei rezultante de 6 ani și 4 luni (2280 de zile) de închisoare aplicată în Italia.

Curtea de apel a constatat că, potrivit practicii judiciare constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție (de ex. în dos nr. x/64/2022 al Curții de Apel Brașov) cele statuate prin Decizia nr. 15/22.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au devenit caduce prin republicarea Legii nr. 302/2004 și adoptarea textului de la art. 166 alin. (16) din această lege.

Astfel, s-a evidențiat că, prin adoptarea dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 se poate reține voința legiuitorului de a se deduce zilele de liberare anticipată acordate de statul italian persoanelor aflate în executarea unor hotărâri de condamnare, recunoscute ulterior în România.

S-a considerat că, din moment ce prin prevederile textului legal anterior menționat se recunosc reducerile de pedeapsă acordate (prin amnistie, grațiere parțială sau alte acte similare) ulterior transferării persoanei condamnate, cu atât mai mult se impune a fi recunoscute reducerile acordate până la momentul transferării.

În plus, s-a considerat că, în "reducerile de pedeapsă" la care face referire acest text de lege se încadrează și "liberarea anticipată" acordată de statul italian contestatorului A.. S-a apreciat, în raport de certificatul de stare de executare de la fila x/verso din dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov (atașat la dosarele nr. x/2022 și nr. y/2022 ale Curții de Apel Brașov), că cele 180 de zile de "eliberarea anticipată" trebuie deduse din durata totală a pedepsei aplicate contestatorului A., instituția fiind similară cu recursul compensatoriu din legislația română. În consecință, s-a apreciat că deducerea celor 180 de zile de eliberare anticipată este obligatorie, așa cum se prevede în art. 156 alin. (1) și (2) și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

A fost specificat că sensul dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 este acela al deducerii din pedeapsa recunoscută a reducerilor de pedeapsă acordate prin hotărâri judecătorești sau alte acte judiciare, cum sunt cele acordate prin acte de grațiere, de amnistie, de eliberare anticipată, recurs compensatoriu etc. Nu se referă la posibilitatea condamnatului de liberare înainte de executarea pedepsei, ci la perioade considerate executate din pedeapsa aplicată de statul în care s-a dispus condamnarea.

Totodată, s-a menționat că deducerea din pedeapsa recunoscută a zilelor de eliberare anticipată se impune și în temeiul art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală. Titlul VI din Legea nr. 302/2004, unde se regăsește și art. 166, face trimitere al această Directivă, având denumirea "Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană".

De asemenea, a fost evocată Decizia nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care face referire și la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (în forma în vigoare la data pronunțării Deciziei nr. 15/2015), care prevedea la data pronunțării deciziei că "atunci când România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent se deduce din durata totală a pedepsei sau măsurii privative de libertate care trebuie executată în România. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent."

S-a precizat că textul corespunzător din forma actuală a Legii nr. 302/2004 este cel de la art. 156 alin. (1) și (2), potrivit cărora "(1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent. (2) Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul emitent."

S-a constatat că diferența dintre cele două texte - cel din fostul art. 144 alin. (1) și cel din actualul art. 156 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 - nu este una semnificativă, întrucât ambele texte se referă la deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate, a grațierii ori amnistiei parțiale sau altor cauze de reducere a pedepsei, fiind vorba și de zilele de liberare anticipată acordate de autoritățile italiene pentru pedepsele aplicate în Italia și recunoscute în România. A fost menționat că, adăugarea în textul de la art. 156 alin. (1) și (2) (pe lângă amnistie și grațiere) a "oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent" este de natură să determine caducitatea Deciziei nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceste "alte măsuri" referindu-se tot la deducerea unor zile din pedeapsa aplicată sau a unor cauze de reducere a pedepsei, cum este și eliberarea anticipată.

Curtea de apel a constatat că în urma modificărilor legislative aduse Legii nr. 302/2004 ulterior publicării Deciziei nr. 15/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept această decizie nu își mai are aplicabilitate, astfel încât se poate considera că zilele de liberare anticipată din dreptul italian constituie o cauză de micșorare a pedepsei ce trebuie dedusă din pedeapsa recunoscută.

Față de aceste argumente, s-a conchis că se impune deducerea celor 180 de zile considerate executate de autoritățile italiene, curtea de apel admițând contestația la executare formulată de contestatorul A..

Pe de altă parte, s-a precizat că nu poate fi admisă solicitarea contestatorului A. de a-i fi deduse cele 180 de zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 132/26.11.2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc (modificată prin decizia nr. 401/R/16.06.2011 a Curții de Apel Brașov), deoarece, potrivit art. 156 alin. (1) și (2) și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, deducerea acestor zile considerate executate nu poate fi efectuată decât din pedeapsa aplicată în străinătate și recunoscută în România. S-a menționat că natura pluralității de infracțiuni dintre infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov și infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 132/26.11.2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, nu poate fi stabilită în prezenta contestație la executare, deoarece excede obiectului cauzei și competenței instanței învestite cu contestația la executare.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A., care a fost înregistrată pe rolul instanței supreme, la data de 18.01.2023.

Pe calea de atac a contestației, condamnatul a solicitat admiterea contestației, arătând că, prima instanță, reținând incidența cauzei de micșorare a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., a procedat la deducerea a 180 de zile din pedeapsa de 2280 de zile ce i-a fost aplicată de autoritățile judiciare italiene, însă, potrivit principiului prevăzut la pct. k din Certificat, legislația din Italia acordă o reducere de 45 de zile pentru fiecare semestru de pedeapsă executată, astfel încât, în cauză trebuia dedus un număr de 270 de zile.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, " În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, iar în conformitate cu art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară.

Prin sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov (definitivă prin neapelare), în baza art. 166 alin. (4) și alin. (6) lit. a) cu aplicarea art. 167 din Legea nr. 302/2004 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și s-a dispus recunoașterea parțială a deciziei de executare a pedepselor concurente nr. 83/2019 SIEP, emisă în data de 21.03.2019 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Velletri, privind pe numitul A., cu privire la pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni (2.280 de zile) închisoare, care include pedepse aplicate de instanțe ale statului italian pentru infracțiuni concurente.

Înalta Curte consideră că, în mod corect, în procedura executării, prin sentința penală nr. 1/F din 04 ianuarie 2023, ce formează obiectul prezentei căi de atac a contestației, Curtea de Apel Brașov, secția Penală a constatat că aspectele invocate de către petent în contestația la executare formulată se încadrează în cauza de micșorare a pedepsei recunoscute prin sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov și a dedus în plus din pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare (2280 de zile de închisoare), recunoscută prin această din urmă sentință, durata de 180 de zile acordată de statul italian cu titlu de liberare anticipate, apreciindu-se că, din moment ce prin art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 se recunosc reducerile de pedeapsă acordate (prin amnistie, grațiere parțială sau alte acte similare) ulterior transferării persoanei condamnate, cu atât mai mult se impune a fi recunoscute reducerile acordate până la momentul transferării.

Din Certificatul emis conform art. 4 din Decizia - Cadru 2008/09/JAI a Consiliului din 27 noiembrie referitoare la aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sentințelor penale care impun pedepse cu închisoarea sau măsuri privative de libertate personală, în scopul executării lor în Uniunea Europeană, rezultă că, numărul de zile care trebuie dedus din durata totală a pedepsei pentru motive diferite de cele vizând perioada totală de privare de libertate executată până la data de 28.11.2019, este de 180 de zile .

De altfel, Înalta Curte nici nu ar putea modifica această dispoziție de favoare pentru condamnat, prin care, din pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare a fost dedus un număr de 180 de zile, căci s-ar aduce atingere principiului non reformatio in pejus, hotărârea primei instanțe fiind contestată exclusiv de acesta.

Nu lipsit de relevanță este faptul că, prin contestația la executare formulată în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., contestatorul condamnat A. a solicitat explicit deducerea din durata pedepsei aplicate prin sentința autorităților în Italia, recunoscută de instanța română, a unui număr de 180 de zile de liberare anticipată acordate de statul italian, aspect pe care l-a susținut pe tot parcursul judecății contestației la executare în primă instanță. Astfel, orice alte motive care nu au fundamentat contestația la executare judecată în primă instanță, nu pot fi invocate direct în calea de atac a contestației, întrucât instanța de control judiciar cenzurează aspectele ce au format obiectul judecății în primă instanță.

Ca atare, este neîntemeiat motivul prin care contestatorul a criticat faptul că prima instanță nu a dedus din pedeapsa de executat, de 6 ani și 4 luni închisoare, un număr de 270 de zile, în loc de 180 de zile, cum a dispus prima instanță.

De asemenea, în mod corect, prima instanță a considerat că, dat fiind obiectul contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., coroborat cu art. 156 alin. (1) și (2) și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, nu se pot deduce cele 180 de zile decât din pedeapsa recunoscută prin sentința penală nr. 95/F din data de 12.11.2020 a Curții de Apel Brașov, iar natura pluralității de infracțiuni dintre cele pentru care s-a dispus condamnarea de autoritățile judiciare italiene și infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 132/26.11.2010 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, exced obiectului prezentei cauze.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen.. și art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F din 04 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/F din 04 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2023.

GGC - MM