ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 658/2025

Ședința publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra contestației, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80/P din 02 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. și art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă contestația la executare formulată de Penitenciarul Constanța Poarta Albă în contradictoriu cu intimatul condamnat A. și a fost lămurită sentința penală nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024, după cum urmează:

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. s-a constatat că infracțiunile judecate prin sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, și sentința penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, recunoscute și puse în executare pe teritoriul României prin s.p. nr. 77/P/17.06.2024, sunt concurente.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate intimatului A. pentru infracțiunile concurente - închisoarea de 24 luni și închisoarea de 26 luni - și s-a aplicat acestuia pedeapsa mai grea a închisorii de 26 luni la care s-a adăugat un spor de 8 luni, urmând ca, în final, intimatul A. să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 34 luni, adică 2 ani și 10 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii de 2 ani și 10 luni aplicată persoanei condamnate A. perioada de 78 zile executate în detenție de la 16.03.2023 la 01.06.2023, precum și de la 25.10.2023 la zi.

În baza art. 599 alin. (4) C. proc. pen.. a fost anulat M.E.P.I. nr. 36/P/18.07.2024 la rămânerea definitivă a prezentei și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare.

S-a dispus ca prezenta sentință penală rămasă definitivă și un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii, emise în baza acesteia, să se comunice persoanei condamnate, autorității competente a statului solicitant, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și Direcției de Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției din România.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen.., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța a sumei de 377 RON în favoarea av. B..

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.. raportat la art. 166 alin. (14) din Legea nr. 302/2004, și art. 171 din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă ca prematur introdusă contestația la executare formulată de condamnatul A..

S-a înaintat, pe cale administrativă, Ministerului Justiției - Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară documentația transmisă de către Serviciul Public Federal pentru Justiție al Regatului Belgiei, în calitate de autoritate centrală a acestui din urmă stat, respectiv:

- adresa de înaintare nr. WL33/ETB/23/2228 (în referire la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța),

- certificatul din 28.05.2025 emis potrivit Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI,

- hotărârea penală nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curții de Apel Anvers - R. Belgiei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul condamnat A. către stat la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea nr. x din data de 09 octombrie 2024, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie sub nr. x/2024, Penitenciarul Constanța Poarta Albă a solicitat lămuriri cu privire la cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat potrivit mandatului de executare nr. 36/P/18.07.2024 emis în baza sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024.

De asemenea, a solicitat să se precizeze numărul de zile care trebuie deduse efectiv din pedeapsa închisorii aplicată condamnatului intimat, deoarece în perioada 16.03.2023 - 01.06.2023 sunt cuprinse 78 zile, iar nu 77, după cum a consemnat și dedus Curtea.

Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea a calificat cererea penitenciarului ca fiind contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., având ca obiect nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, în speță a celor statuate prin decizia penală nr. 198/A din 18.07.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză penală, hotărâre prin care s-a dispus, ca urmare a admiterii apelului, emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei închisorii pentru ambele pedepse recunoscute prin sentința penală nr. 77/P/17.06.2024 a Curții de Apel Constanța. Prin aceeași încheiere de ședință a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 a Curții de Apel Constanța cu privire la numărul de zile care se deduc din pedepsele recunoscute, dispunând consemnarea corectă a numărului de 78 de zile în sensul menționat.

Prin sentința penală nr. 10/P din 29 ianuarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.., a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Înaltei Curți de secția și secția, secția penală, unde cauza a fost înregistrată sub nr. x/2025 din data de 04.02.2025.

Prin sentința penală nr. 207 din 07 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I și alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.., a stabilit competența materială a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei, trimițând dosarul acestei din urmă instanțe.

La Curtea de Apel Constanța cauza a fost înregistrată sub nr. x/2025 din data de 30.05.2025.

Prin cererea din data de 19 septembrie 2024, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția I penală sub nr. x/2024, petentul condamnat A. a formulat contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., fără a preciza motivele de fapt ale cererii.

Prin sentința penală nr. 2883/07.11.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Sectorului 5 București, secția I penală și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde dosarul a fost înregistrat la data de 18.11.2024 sub același număr.

Tribunalul București, luând act de precizările verbale repetate ale contestatorului condamnat, în sensul că solicită lămurirea sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024 - deoarece pedepasa închisorii de 24 luni recunoscută de autoritățile române nu a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă, întrucât ca urmare a admiterii unei căi de atac promovate în fața autorităților judiciare belgiene, pedeapsa a fost redusă la 18 luni - a recalificat contestația la executare din perspectiva temeiului juridic, stabilind că cererea este fundamentată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., iar la data de 05.02.2025, a declinat competența materială de soluționare a cauzei Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

La Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie dosarul a fost înregistrat la data de 25.02.2025.

Contestatorul condamnat a reafirmat și în fața Curții de Apel Constanța motivele de fapt ale contestației la executare, respectiv că sentința penală nr. 641/2021 pronunțată de Tribunalul de primă instanță Limburg - Departamentul Tongeren (Regatul Belgiei), prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 24 luni, a fost recunoscută Curtea de Apel Constanța deși această hotărâre judecătorească străină nu era definitivă, iar prin hotărârea penală nr. 1164/2025 pronunțată la data de 12.03.2025, Curtea de Apel Anvers (R. Belgiei) a admis opoziția/recursul său și a redus pedeapsa de la 24 luni la 18 luni închisoare.

La solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța, iar autoritățile judiciare belgiene au informat că, la data de 06.05.2024, a fost admisă opoziția persoanei condamnate la sentința penală nr. 641/2021, iar sancțiunile au rămas neschimbate. De asemenea, a fost înaintată sentința penală nr. 467/2024 pronunțată la data de 06.05.2024 de către Tribunalul de primă instanță Limburg- Departamentul Tongeren (Regatul Belgiei).

Ulterior, au fost comunicate instanței adresa de înaintare nr. WL33/ETB/23/2228 (în referire la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța), certificatul din 28.05.2025 emis potrivit Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI și hotărârea penală nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curții de Apel Anvers - R. Belgiei prin care a fost admis recursul persoanei condamnate A. declarat împotriva sentinței penale nr. 467/2024, pronunțată la data de06.05.2024 de către Tribunalul de primă instanță Limburg- Departamentul Tongeren, iar pedeapsa aplicată acestuia a fost redusă la 18 luni închisoare, în vederea recunoașterii acestei hotărâri.

Prin încheierea din data de 17.06.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen.., a reunit cauzele nr. 267/1/2025 și nr. 26803/302/2024 sub numărul x/2025, cu care instanța a fost mai întâi învestită (anterior declinării dosarului nr. x/2024).

Examinând contestațiile la executare reunite, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 77/P din data de 17 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 166 alin. (3) și alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea nr. 22960/II/5/2024 din 05.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta și s-a dispus recunoașterea și punerea în executare pe teritoriul României a următoarelor hotărâri:

- sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 24 luni pentru comiterea infracțiunilor (3) de a fi cultivat plante din care provin substanțe soporifice, stupefiante și alte substanțe psihotrope care ar putea induce dependența, a căror listă este stabilită de Rege, cu condiția ca infracțiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociații (1), prevăzută de art. 2bis par. 1și 3,b și art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 180, 3, 6 par. 2 și 61, precum și anexele I-V la Decretul regal din 06 septembrie 2017, a infracțiunii de vânzarea, oferirea spre vânzare, livrarea sau furnizarea de resurse, cu excepția cazurilor de la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din același decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizația prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiția ca infracțiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociații (2), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b și art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 și 61, precum și anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, și a infracțiunii de furt simplu (3), prevăzută de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) din C. pen. belgian și incriminate în legea penală română [Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 228 alin. (1) din C. pen..];

- sentința penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 26 luni pentru comiterea infracțiunilor (4) de a fi cultivat plante din care provin substanțe soporifice, stupefiante și alte substanțe psihotrope care ar putea induce dependența, a căror listă este stabilită de Rege, cu condiția ca infracțiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociații (1), prevăzută de art. 2bis par. 1și 3,b și art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 180, 3, 6 par. 2 și 61, precum și anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, a infracțiunii de vânzarea, oferirea spre vânzare, livrarea sau furnizarea de resurse, cu excepția cazurilor de la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din același decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizația prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiția ca infracțiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociații (2), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b și art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 și 61, precum și anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, a infracțiunii de deținerea, achiziționarea sau transportul de mijloace, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 8 din Decretul regal din 06 sept. 2017, definite la art. 2, 120 din același decret regal, cu titlu oneros sau gratuit, fără autorizația prealabilă a ministrului competent sau a delegatului acestuia, cu condiția ca infracțiunea să fie un act de participare la activitatea principală sau auxiliară a unei asociații(3), prevăzută de art. 2bis par. 1, 2bis par. 3,b și art. 2 quater par. 1,4,5,6 din Legea din 24.02.1921, art. 2, 120, 140, 180, 3, 6 par. 1, 8, 50 și 61, precum și anexele I-V la Decretul regal din 06 sept. 2017, precum și a infracțiunii de furt simplu (4), prevăzută de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) din C. pen. belgian și incriminate în legea penală română [Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Lege nr. 143/2000 și art. 228 alin. (1) din C. pen..].

În baza art. 166 alin. (12) raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatelor de executare a pedepselor închisorii (2) aplicate persoanei condamnate A. prin sentințele penale anterior menționate și comunicarea acestora potrivit legii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. prin sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, perioada de 77 zile executate în detenție de la 16.03.2023 la 01.06.2023, precum și de la 25.10.2023 la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate din Belgia într-un penitenciar de pe teritoriul României.

S-a dispus ca la momentul rămânerii definitive a sentinței penale, aceasta și câte un exemplar al mandatelor de executare a pedepselor închisorii, emise în baza acesteia, se comunică persoanei condamnate, autorității competente a statului solicitant, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și Direcției de Drept Internațional si Cooperare Judiciară din Cadrul Ministerului Justiției din România.

S-a dispus ca transferul persoanei condamnate să se realizeze de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 din C. proc. pen., duma de 540 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat C., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin decizia nr. 198/A din data de 18 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 77/P din data de 17 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a desființat, în parte, hotărârea atacată, numai în ceea ce privește emiterea a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. și, rejudecând, a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. prin sentințele penale recunoscute prin hotărârea apelată.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală anterior menționată, "(...) soluția instanței de fond este nelegală în ceea ce privește dispoziția de emitere a două mandate de executare a pedepselor închisorii aplicate persoanei condamnate A. prin cele două sentințe penale pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia, care au fost recunoscute prin hotărârea atacată.

Astfel, analizând cererea de recunoaștere a celor două hotărâri de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare belgiene, prima instanță avea obligația, pe de-o parte, de a stabili o pedeapsă unică finală, pentru ca persoana condamnată să execute o singură pedeapsă rezultantă în care să fie configurată întreaga situație juridică a acesteia, și, pe de altă parte, de a dispune emiterea unui singur mandat de executare a pedepsei. Or, așa cum rezultă din cele ce preced, recunoscând hotărârile de condamnare, instanța de fond a dispus, în mod greșit, executarea celor două pedepse și emiterea a două mandate de executare.

Sub aspectul omisiunii primei instanțe de a stabili o pedeapsă unică pentru a fi executată, o eventuală statuare suplimentară a instanței de control judiciar, în apelul persoanei condamnate, ar aduce în discuție principiul non reformatio in peius. De altfel, pentru remedierea acestei nelegalități, persoana condamnată poate formula contestație la executare."

Soluționând contestația la executare promovată de administrația locului de deținere a persoanei condamnate, în vederea lămuririi pedepsei pe care intimatul A. o are de executat potrivit sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024, Curtea a procedat, cu titlu prealabil, la stabilirea situației juridice a persoanei condamnate după cum aceasta rezultă din cele două hotărâri judecătorești recunoscute de autoritățile judiciare române.

Astfel, a reținut că prin sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 24 luni pentru comiterea a trei infracțiuni în perioada 21.01.2019-20.05.2019, iar prin sentința penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 26 luni pentru comiterea a patru infracțiuni în perioada 01.09.2022 - 17.03.2023.

De asemenea, având în vedere că toate infracțiunile analizate prin cele două sentințe penale străine au fost comise mai înainte de judecarea definitivă a persoanei condamnate pentru vreuna dintre ele, acestea sunt concurente, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen.

Totodată, a constatat că cele două pedepse mai sus menționate (închisoarea de 24 luni și închisoarea de 26 luni) nu au fost contopite/cumulate de către autoritățile judiciare belgiene într-o pedeapsă rezultantă, instanța care a recunoscut hotărârile de condamnare reținând în acest sens în mod expres lipsa oricăror hotărâri judecătorești/altor acte judiciare prin care cele două pedepse să fi fost cumulate (s.p. nr. 77/P/17.06.2024 - "Având în vedere relațiile furnizate de către autoritățile judiciare belgiene, potrivit cărora sistemul judiciar al statului emitent funcționează ca un sistem cumulativ de executare a pedepselor, față de lipsa oricărei hotărâri judecătorești/alt act judiciar care să poată fi recunoscut(ă) de această instanță și prin care cele două pedepse cu închisoarea să fi fost cumulate...").

În continuare, Curtea a reținut că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Așadar, Curtea a reținut că nici instanța care a recunoscut hotărârile de condamnare străine și nici instanța de executare nu sunt în situația de a aprecia asupra conversiunii condamnărilor dispuse de către instanțele străine, conform art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, și aceasta pentru că în cauză autoritățile belgiene nu au stabilit și o pedeapsă rezultantă ca urmare a contopirii sau cumulării celor două pedepse cu închisoarea recunoscute și a cărei durată să fie analizată pentru verificarea compatibilității ei cu legislația națională, astfel încât Decizia nr. 23/2009 pronunțată într-un recurs în interesul legii nu este incidentă în speță.

Prin urmare, procedând la aplicarea legii procesual penale române executării celor două pedepse cu închisoarea recunoscute prin s.p. nr. 77/P/17.06.2024, Curtea a admis contestația la executare formulată de Penitenciarul Constanța Poarta Albă în contradictoriu cu intimatul condamnat A. și a lămurit sentința penală nr. 77/P/17.06.2024 în sensul în care, potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a contopit pedepsele aplicate intimatului A. pentru infracțiunile concurente - închisoarea de 24 luni și închisoarea de 26 luni - și a aplicat acestuia pedeapsa mai grea a închisorii de 26 luni, la care a adăugat un spor de 8 luni, urmând ca, în final, intimatul A. să execute pedeapsa rezultantă a închisorii de 34 luni, adică 2 ani și 10 luni închisoare.

Curtea a subliniat imposibilitatea legală de executare pe teritoriul României a celor două pedepse în mod cumulat, chiar dacă prin certificatul emis conform art. 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI s-a pretins astfel, deoarece autoritățile judiciare străine solicitante nu au dispus în prealabil cumulul pedepselor printr-o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar susceptibile de recunoaștere în condițiile art. 166 din Legea nr. 302/2004, iar instanța națională nu a identificat incidența art. 585 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., cu referire la art. 43 alin. (1) și (2) C. pen.

Executarea în cumul aritmetic a pedepselor cu închisoarea dispuse de către autoritățile belgiene condamnatului A. ar fi fost posibilă numai dacă aceasta ar fi continuat pe teritoriul Belgiei, stat care, potrivit răspunsului furnizat la solicitarea Curții, beneficiază de un sistem cumulativ de executare a pedepselor.

Deopotrivă, Curtea a observat demersul juridic prin intermediul căruia a lămurit pedeapsa ce trebuie executată potrivit s.p. nr. 77/P/17.06.2024, este în acord cu dreptul Uniunii Europene, fiind chiar "reglementat" jurisprudențial prin hotărârea din 15.04.2021 pronunțată de C.J.U.E. în cauza nr. C-221/19, acesta respectând condițiile și limitele care decurg din articolul 8 alin. (2)-(4), din articolul 17 alin. (2) și din articolul 19 alin. (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, astfel cum a fost modificată.

Cât privește contestația la executare formulată de persoana condamnată, Curtea a reținut că nu poate fi primită solicitarea acesteia de constatare a faptului că sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, a fost recunoscută deși nu era definitivă, întrucât prin sentința penală nr. 77/P/17.06.2024, s-a reținut în mod expres, cu titlu definitiv și cu autoritate de lucru judecat, că sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg a rămas definitivă la data de 02.11.2023, fiind îndeplinite toate condițiile pentru recunoașterea hotărârilor de condamnare pronunțate de Tribunalul Limburg, Departamentele Tongeren și Hasselt și transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepselor închisorii de 24 luni și, respectiv, de 26 luni într-un penitenciar în România.

De altfel, faptul că sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg a rămas definitivă la data de 02.11.2023 este consemnat în certificatul întocmit de către autoritățile judiciare belgiene în baza art. 4 din Decizia-cadru nr. 909/2008/JAI.

Așadar, rămânerea definitivă a hotărârii nr. 641/2021 la data de 02.11.2023 fiind certificată de însăși autoritatea centrală a Regatului Belgiei, respectiv de Serviciul Public Federal pentru Justiție al acestuia, Curtea nu a identificat niciun element suplimentar care să pună la îndoială acuratețea consemnărilor. Împrejurarea că, ulterior transmiterii certificatului și recunoașterii hotărârii pe teritoriul României, aceasta a fost modificată sau desființată ca urmare a admiterii unei căi de atac nu este de natură a infirma veridicitatea consemnărilor din certificat, care se apreciază prin raportare la data întocmirii sale.

Cu toate acestea, examinând contestația la executare din perspectiva pronunțării unei noi hotărâri judecătorești de către autoritățile belgiene ca urmare a rejudecării cauzei în care contestatorul fusese condamnat la pedeapsa de 24 luni închisoare (s.p. nr. 641/2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg) cu consecința reducerii acestei pedepse la 18 luni închisoare, Curtea a reținut că, la data de 11.06.2025, autoritatea centrală belgiană, respectiv Serviciul Public Federal pentru Justiție al Regatului Belgiei, a înaintat acestei instanțe, cu adresa nr. x (în referire la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Constanța), certificatul din 28.05.2025 emis potrivit Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI și hotărârea penală nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curții de Apel Anvers - R. Belgiei.

Or, în condițiile în care demersul ce urmează a fi întreprins de către autoritățile naționale este diferit după cum noul certificat este transmis înainte sau după transferarea persoanei condamnate, Curtea a reținut că, în prezenta cauză, persoana condamnată A. a fost transferată și se află deja în executarea pe teritoriul României a pedepselor recunoscute, și în raport de art. 171 din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia natura măsurilor ce urmează a fi întreprinse este una administrativă, iar, la acest moment, Ministerul Justiției - Direcția de Drept Internațional și Cooperare Judiciară, în calitate de autoritate centrală, are atribuții în inițierea acestora, nu se poate recunoaște noua hotărâre judecătorească transmisă de către autoritățile judiciare belgiene deoarece lipsește demersul administrativ prealabil.

În consecință, apreciind solicitarea persoanei condamnate de lămurire a sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024, în sensul că pedeapsa ce trebuie executată în baza s.p. nr. 641/2021 este închisoarea de 18 luni, ca urmare a recunoașterii și punerii în executare pe teritoriul României a hotărârii penale nr. 2025/1164 din 12.03.2025 a Curții de Apel Anvers - R. Belgiei, este prematur formulată, și având în vedere că, în ansamblul ei, contestația la executare pusă pe rol la cererea persoanei condamnate tinde la recunoașterea acestei din urmă hotărâri judecătorești, Curtea a respins ca prematur introdusă contestația la executare formulată de condamnatul A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și condamnatul A..

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a susținut, în esență, că, în ceea ce privește contestația la executare formulată de Penitenciar cu privire la cuantumul pedepsei închisorii pe care persoana condamnată A. o are de executat, instanța de fond, aplicând dispozițiile art. 38-39 C. pen., nu a respectat exigențele art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care reglementează condițiile în care poate fi adaptată pedeapsa rezultantă de către instanța română. În acest sens, a învederat că, prin hotărârile a căror recunoaștere s-a solicitat inițial (înainte de emiterea unui nou certificat) s-au aplicat pedepse de 24 luni și de 26 luni (cumulat, în total 1500 zile închisoare), iar această pedepsă nu depășește maximul general de 30 ani și nici totalul rezultat din însumarea pedepselor de 24 și 26 luni.

În aceste condiții, sensul în care trebuia lămurită hotărârea potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. este că s-au aplicat pedepse de 24 luni, respectiv de 26 luni, cumulat în total 1500 zile închisoare, conform comunicării transmise de statul Belgian din data de 07.06.2024 prin e-mail, aflată la dosarul x/2024 al Curții de Apel Constanta, în care se precizează că cele 2 pedepse stabilite se execută cumulativ.

În continuare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și în ceea ce privește respingerea, ca prematur formulată, a cererii prin care condamnatul a solicitat reducerea de la 24 la 18 luni a uneia dintre pedepsele pentru care a fost condamnat, ca urmare a pronunțării unei noi hotărâri judecătorești de către autoritățile belgiene într-o procedură de rejudecarea a cauzei, întrucât nu au fost respectate exigențele art. 351 C. proc. pen.., nefiind pusă în discuție excepția prematurității, instanța pronunțându-se direct pe fond în acest sens.

De asemenea, a precizat că, avându-se în vedere emiterea unui nou certificat, sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (13) lit. b) și alin. (14) din Legea nr. 302/2004, care fac trimitere la art. 171 din același act normativ, existând, așadar, în cursul procedurii pendinte, posibilitatea de a se emite adresă la Ministerul Justiției pentru a îndeplini cerința prev. de art. 171 din Legea 302/2004.

De altfel, după pronunțarea hotărârii ce face obiectul contestației, Ministerul Justiției a îndeplinit această procedură și prin adresa din 09.07.2025 a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și, invocând noul certificat emis în baza hotărârii nr. 2025/1164 pronunțată de Curtea de Apel Anvers a arătat că s-a dispus condamnare definitivă la 1320 zile închisoare.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanțe și, în lămurirea sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 în sensul că pedepsele recunoscute și puse în executare de 24 și respectiv 26 luni se cumulează rezultând în total de 1500 zile închisoare. Totodată, a solicitat admiterea contestației la executare formulată de condamnat, în sensul de a se constata că pedeapsa de 24 luni recunoscută prin sentința penală nr. 77/P/17.06.2024 a fost redusă la 18 luni și recontopirea pedepselor de 18 luni, respectiv 26 luni, rezultând în final 1320 zile.

Condamnatul A. nu a motivat în scris contestația declarată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 iulie 2025, având fixat termen de soluționare la data de 30 septembrie 2025.

La termenul din data de 30 septembrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a susținut, în esență, primul motiv de contestație formulat în scris și a solicitat admiterea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de lămurire a sentinței penale nr. 77/P din 17 iunie 2024 formulate de Penitenciarul Constanța Poarta-Albă, în sensul că persoana transferată are de executat 1500 zile închisoare, rezultate din cumulul pedepselor de 24 și 26 luni închisoare.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv al contestației, acesta nu a mai fost susținut astfel cum a fost formulat în scris, ci a fost parțial modificat, susținându-se, în esență, că persoana condamnată a formulat o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., cererea acesteia fiind calificată în mod greșit, ca vizând o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută. În acest context, a solicitat admiterea căii de atac exercitate de condamnat, disjungerea cauzei și, în baza art. 166 alin. (13) lit. b) din Legea nr. 302/2004, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța. În plus, în condițiile în care excepția prematurității nu a fost pusă în discuția părților, a susținut că se impune desființarea hotărârii și sub acest aspect.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul A. a susținut, în esență, că în mod greșit a fost respinsă ca prematur formulată contestația acestuia, în condițiile în care procedura prevăzută de art. 171 din Legea nr. 302/2004 a fost parcursă, la dosarul cauzei fiind transmis de către autoritățile străine certificatul pentru pedeapsa de 18 luni, motiv pentru care nu se putea respinge ca prematură contestația la executare privind înlăturarea pedepsei de 24 de luni, ci ar fi trebuit recunoscută hotărârea Curții de Apel Anvers din 2025, și stabilită pedeapsa rezultantă prin raportare la pedeapsa de 18 luni.

Examinând hotărârea contestată, Înalta Curte constată întemeiate contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de condamnatul A. pentru următoarele considerente:

Prioritar, Înalta Curte reține că instanța de fond a prezentat în mod detaliat istoricul cauzei și succesiunea hotărârilor pronunțate, motiv pentru care nu va mai fi reluat, însă subliniază că obiectul prezentei cauze îl constituie atât contestația la executare promovată de administrația locului de deținere a persoanei condamnate, în vederea lămuririi pedepsei pe care intimatul A. o are de executat potrivit sentinței penale nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024 [art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..], cât și contestația la executare formulată de persoana condamnată referitoare la intervenirea unui cauze de micșorare a pedepsei, respectiv pronunțarea hotărârii penale nr. 1164/2025 la data de 12.03.2025, prin care Curtea de Apel Anvers (R. Belgiei) a admis calea de atac formulată de aceasta împotriva sentinței penale nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, rămasă definitivă la data de 02.11.2023 (recunoscută prin sentința penală nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024), și a redus pedeapsa de la 24 luni la 18 luni închisoare.

De asemenea, se observă că, astfel cum rezultă din conținutul hotărârii atacate, prima instanță a analizat doar contestația la executare formulată de Penitenciarul Constanța Poarta Albă, nu și pe cea formulată de condamnatul A., aceasta fiind respinsă ca prematur introdusă.

În acest context, Înalta Curte constată că, deși prima instanță a reținut în mod just că prin hotărârea penală nr. 1164/2025 din data de 12.03.2025, Curtea de Apel Anvers a admis o cale extraordinară de atac formulată de persoana condamnată împotriva sentinței penale nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, și a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare, identificând incidența în cauză a dispozițiilor art. 166 alin. (14) raportat la art. 171 din Legea nr. 302/2004, nu a făcut aplicarea acestora, ci a respins cererea ca prematur formulată, fără ca această excepție să fie pusă în discuția părților.

Or, așa cum în mod corect a susținut Ministerul Public, prin omisiunea de a pune în discuția părților excepția prematurității contestației la executare formulată de contestatorul A. instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 351 alin. (2) C. proc. pen.., conform cărora instanța este obligată să pună în discuție cererile procurorului, ale părților sau ale celorlalți subiecți procesuali și excepțiile ridicate de aceștia sau din oficiu și să se pronunțe asupra lor prin încheiere motivată, lipsind, astfel, Parchetul de posibilitatea concretă de a solicita emiterea unei adrese către Ministerul Justiției pentru îndeplinirea exigențelor art. 171 din Legea nr. 302/2004, cu atât mai mult cu cât la data de 11.06.2025, autoritățile judiciare din Belgia au transmis la dosar, la solicitarea instanței de fond, atât un nou certificat, cât și hotărârea penală nr. 1164/2025 din data de 12.03.2025 pronunțată de Curtea de Apel Anvers. De altfel, așa cum Ministerul Public a menționat în motivele contestației formulate, după pronunțarea hotărârii atacate în prezenta cauză, Ministerul Justiției a îndeplinit procedura prevăzută de art. 171 din Legea nr. 302/2004 și a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Așadar, în absența unei evaluări a ambelor contestații la executare cu care a fost învestită în aceeași cauză, Înalta Curte constată că se impune desființarea hotărârii și rejudecarea cauzei de către curtea de apel, cu respectarea dispozițiilor legale care obligă instanța la evaluarea obiectului cauzei în întregul său. Cu alte cuvinte, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele se impune soluționarea contestațiilor la executare formulate de Penitenciarul Constanța Poarta Albă și de condamnatul A. în același cadru, cu atât mai mult cu cât și prin sentința nr. 207 din 07 mai 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, prin care Înalta Curte a trimis contestația la executare formulată de Penitenciarul Constanța Poarta Albă în dosarul nr. x/2024, spre competentă soluționare, Curții de Apel Constanța, s-a reținut în mod expres că "pentru lămurirea situației juridice a condamnatului trebuie avută în vedere inclusiv eventuala reducere a pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, de la 24 de luni închisoare la 18 luni închisoare."

În final, trebuie subliniat, contrar celor susținute de reprezentantul Ministerului Public, că prima instanță a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 38-39 C. pen., în condițiile în care, pe de-o parte, prin sentința nr. 77/P/17.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia penală nr. 198/A/18.07.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost recunoscute două hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare străine (sentința penală nr. 641/2021 din data de 31.05.2021 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Tongeren - Belgia, definitivă la data de 02.11.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A., pedeapsa închisorii de 24 luni și sentința penală nr. 1551/2023 din data de 02.11.2023 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Hasselt - Belgia, definitivă la data de 02.02.2024, prin care i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 26 luni), iar autoritățile din Belgia nu au pronunțat o hotărâre prin care să cumuleze cele două pedepse aplicate persoanei condamnate A. prin deciziile anterior menționate, și pe de altă parte, legiuitorul român a prevăzut în art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu privire la legea care guvernează executarea, că în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

De altfel, contrar celor susținute de Ministerul Public, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, incidența acestor dispoziții legale fiind evaluată în procedura prin care se dispune recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine.

Pentru considerentele prezentate și având în vedere că Înalta Curte nu ar putea efectua direct în ultimul grad de jurisdicție o analiză a particularităților fondului cauzei, în acord cu exigențele art. 166 alin. (13) lit. b) și alin. (14) și art. 171 din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 597 și urm. C. proc. pen.., deoarece ar priva persoana condamnată de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție, prevăzut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la CEDO, va admite, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen.., contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 80/P din 02 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Va desființa sentința penală contestată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Constanța, urmând ca, în cursul rejudecării, prima instanță să procedeze la soluționarea ambelor contestații la executare formulate în cauză și să evalueze în concret efectele juridice ale aspectelor invocate de condamnat asupra pedepsei executabile.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 80/P din 02 iulie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Curtea de Apel Constanța.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2025.