ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 40/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 198 din data de 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 599 alin. (1) din C. proc. pen. cu ref. la art. 597 alin. (4) și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de către contestatorul A., în prezent aflat în Penitenciarul Constanța Poarta Albă. În temeiul art. 272 din C. proc. pen., a fost stabilit onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, care a fost avansat din Fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Cluj - av. B..

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel s-a reținut că, petentul A., în prezent aflat în Penitenciarul Constanța Poarta Albă, a fost condamnat prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunțată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 292 din C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen.. În baza acestei hotărâri judecătorești a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/P/24.06.2019, aflat la filele x ale dosarului cauzei.

S-a reținut că, prin cererea formulată în condițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., petentul condamnat A. tinde să obțină deducerea din cuantumul pedepsei închisorii amintite durata măsurilor preventive privative de libertate sub imperiul cărora s-a aflat în Dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, fiind indicat intervalul de timp în care contestatorul a fost reținut, arestat preventiv și la domiciliu, astfel: 11.02.2016 - 07.06.2016.

Prin cererea formulată, contestatorul a susținut că instanța este datoare să procedeze la computarea duratei măsurilor preventive din pedeapsa închisorii ce se execută, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (1) din C. pen.

În drept, în conformitate cu art. 598 din C. proc. pen.., (1) Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare a hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

S-a menționat că, din analiza sistematică a prevederilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., precum și ținând seama de argumentele prezentate de contestator la termenul de judecată din data de 13.10.2021, a rezultat cu ușurință că petentul tinde să obțină deducerea din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent, a perioadei de timp în care a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive privative de libertate într-o altă cauză penală nesoluționată definitiv la momentul judecării contestației la executare.

Astfel, din verificările efectuate din oficiu, pe baza mențiunilor din fișa de cazier judiciar ținută pe numele contestatorului, a rezultat, într-adevăr, că acesta a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în cadrul dosarului penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în intervalul de timp menționat de acesta.

În acest dosar penal, contestatorul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, fiind sesizat Tribunalul Constanța la data de 09.05.2016, sub nr. de dosar x/2016, în cadrul căruia a fost pronunțată Sentința penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021 prin care a fost condamnat contestatorul, în primă instanță, la o pedeapsă rezultantă de 23 de ani și 20 zile de închisoare, pentru comiterea a numeroase infracțiuni de evaziune fiscală, conducere a unui autovehicul cu permisul anulat, uz de fals, lovire și alte violențe. La stabilirea pedepsei rezultante amintite, instanța a avut în vedere că infracțiunile ce au format obiectul cauzei sunt concurente cu cele pentru care contestatorul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 185/12.02.2013 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 922/01.11.2013 a Curții de Apel Constanța, și prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018 a Curții de Apel Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A/20.06.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportat la pluralitatea de infracțiuni constatată (sub forma concursului de infracțiuni), au fost realizate operațiunile de contopire conform art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., menținându-se și dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată contestatorului prin Sentința penală nr. 178/01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 4187/17.12.2008, revocare dispusă prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunțată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție. Din pedeapsa rezultantă de 23 ani și 20 zile închisoare s-a dispus, în temeiul art. 72 din C. pen. și art. 40 alin. (3) din C. pen., deducerea perioadei în care contestatorul s-a aflat sub imperiul măsurilor preventive în cauză (reținerea, arestarea preventivă și arestul la domiciliu de la data de 11.02.2016 la data de 07.06.2016), precum și perioada executată efectiv din pedeapsă de la 12.07.2019 la zi (în baza MEPI nr. x/P/24.06.2019, emis în baza Sentinței penale nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunțată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Sentința penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2016, a fost apelată de contestatorul A. la data de 22.02.2021. La data pronunțării prezentei hotărâri, nu a fost sesizată Curtea de Apel Constanța pentru soluționarea apelurilor declarate în cauză, hotărârea amintită nefiind redactată.

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., (1) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. (2) Perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă. (3) În cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii.

Or, din economia dispozițiilor legale amintite rezultă, ca regulă, că durata măsurilor preventive se scade, în caz de condamnare, din durata pedepsei principale aplicate pentru comiterea infracțiunii ce a justificat (a servit ca temei la) luarea măsurilor preventive privative. Doar în ipoteza în care a fost pronunțată o soluție de netrimitere în judecată sau de achitare ori încetare a procesului penal, durata măsurilor preventive privative de libertate se poate deduce și din durata pedepselor principale aplicate pentru infracțiunile concurente, altele decât cele care au servit ca temei la luarea acestor măsuri preventive.

În cauză, așa cum s-a arătat în paragrafele ce preced, contestatorul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2016, nedefinitivă, la o pedeapsă de 23 ani și 20 zile închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni concurente, din care s-a dedus și durata totală a măsurilor preventive luate în acea cauză în considerarea infracțiunilor care au constituit temeiul condamnării.

În aceste condiții, s-a apreciat că este lipsită de temei solicitarea contestatorului de a se deduce din pedeapsa anterioară de 6 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunțată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, a perioadei în care a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Constanța, unde contestatorul este judecat (nedefinitiv) pentru comiterea unor infracțiuni concurente. De altfel, conform mențiunilor nedefinitive ale Sentinței penale nr. 92/2021 a Tribunalului Constanța, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent contestatorul, a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de 23 ani și 20 zile închisoare, în urma aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.

Reținând că, în cauză, nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Curtea, în temeiul art. 599 alin. (1) cu ref. la art. 597 alin. (4) și art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de către contestatorul A..

Împotriva Sentinței penale nr. 198 din data de 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestație condamnatul A..

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel, contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Așa cum s-a arătat, potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, contestatorul și-a întemeiat cererea având ca obiect micșorarea pedepsei pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., conform cărora, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face dacă se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, petentul condamnat A. tinde să obțină deducerea din cuantumul pedepsei închisorii amintite durata măsurilor preventive privative de libertate sub imperiul cărora s-a aflat în Dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, fiind indicat intervalul de timp în care contestatorul a fost reținut, arestat preventiv și la domiciliu, respectiv: 11.02.2016 - 07.06.2016.

Însă, așa cum bine a subliniat prima instanță, contestatorul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 92/2021 din data de 12.02.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2016, nedefinitivă, la o pedeapsă de 23 ani și 20 zile închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni concurente, din care s-a dedus și durata totală a măsurilor preventive luate în acea cauză în considerarea infracțiunilor care au constituit temeiul condamnării.

Or, în aceste condiții, este lipsită de temei solicitarea contestatorului de a se deduce din pedeapsa anterioară de 6 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 44/P/23.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosar nr. x/2016, definitivă prin Decizia penală nr. 216/A, pronunțată la data de 20.06.2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, a perioadei în care a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Constanța, unde contestatorul este judecat (nedefinitiv) pentru comiterea unor infracțiuni concurente. Mai mult decât atât, conform mențiunilor nedefinitive ale Sentinței penale nr. 92/2021 a Tribunalului Constanța, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află în prezent contestatorul, a fost înglobată în pedeapsa rezultantă de 23 ani și 20 zile închisoare, în urma aplicării tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni.

Așa fiind, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că în cauză, nu este incident cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 198/2021 din data de 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 198/2021 din data de 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2022.

GGC - GV