ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 6 din 11 ianuarie 2021 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, a fost respinsă, ca nefondată, cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, formulată de inculpat.

S-au reținut în favoarea inculpatului A. dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. cu privire la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (17 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede în formă continuată, prevăzută de art. 310 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (252 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, în formă continuată, prevăzută de art. 313 alin. (2) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (17 acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (1) C. pen. raportat la art. 310 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

Exercitarea acelorași drepturi a fost interzisă și cu titlu de pedeapsă accesorie, în baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. (17 acte materiale).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 9 luni închisoare, 9 luni închisoare, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 14 luni închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (2 ani închisoare + 9 luni închisoare + 9 luni închisoare), în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., cu reținerea art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului și s-a interzis în final inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu reținerea art. 65 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului și s-a interzis în final inculpatului A., cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii rezultante aplicate inculpatului durata arestului preventiv de la data de 11 decembrie 2019 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În baza art. 404 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au confiscat de la inculpat: 156 bancnote contrafăcute în cupiura de 10 RON, cu seria x; 86 bancnote contrafăcute în cupiura de 50 RON, cu seria x; 10 bancnote contrafăcute în cupiura de 50 RON, cu seria x, ambalate în plicurile de la filele nr. x din dosarul de urmărire penală.

În baza art. 404 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au confiscat de la inculpat următoarele bunuri: 3 stick-uri de memorie (stick de culoare negru cu roșu, inscripționat x, capacitate 8 Gb; stick de culoare negru cu roșu, inscripționat x, capacitate 8 Gb; stick de culoare negru, inscripționat "addlink", capacitate 32 Gb); laptop marca x, de culoare neagră, cu seria: x, cu acumulator și încărcător aferente; prelungitor de curent tip triplă, de culoare albă; cutie din carton de culoare albă, cu inscripția x, ce conține hârtie de imprimat; 8 (opt) cutii cartușe cu cerneală, din care 6 cutii cu inscripția "x"(din care 2 sunt albastre, 2 sunt roșii și 2 sunt galbene); 3 perechi de mănuși de culoare neagră, albă și galbenă, un tocător din plastic pentru bucătărie, de culoare roz; înscrisuri olografe (13 file, format A4 și A5), 1 bloc B. cu 16 file transparente și 10 file adezive inscripționate x, format A4, 17 file adezive inscripționate x, format A5, două pungi autosigilante din folie transparentă ce conțin bucățele din folie transparentă decupate, ce par a se potrivi ferestrelor transparente ale bancnotelor de 10 RON, 4 fragmente din carton negru din care una prezintă o decupătură în forma ferestrei transparente de 50 RON, o rolă scotch transparent; o cutie din carton, format A4, cu inscripția x, ce conține: 1 pensetă metalică, 3 pixuri cu pastă gel albă, 1 pix cu gel de culoare aurie, un cutter cu mâner metalic și o lamă de rezervă, 5 teancuri bancnote de 10 RON, seria x, având lipsă fereastra transparentă totalizând 513 buc; o imprimantă marca x de culoare neagră, având seria nr. x, cablu de date, cablu de alimentare, două flacoane cu cerneluri de culoare galbenă și neagră cu mențiunea x și respectiv x, un top de hârtie A4 de calitate superioară, incomplet; un scanner marca x de culoare neagră, model x, serie nr. x, cablu de date, documente de achiziție; două pungi din plastic cu inscripția x, ce conțin resturi de hârtie care imită total sau parțial bancnote în cupiură de 10 și 50 de RON; o sacoșă albă cu inscripția C. cu 149 bancnote din cupiura de 50 RON, seria x, cu fereastra netăiată, 129 bancnote din cupiura de 10 RON, seria x, parțial cu fereastra decupată, fără folie transparentă aplicată, 93 bancnote din cupiura de 10 RON, seria x cu fereastra netăiată; o cutie de hârtie cu inscripția x, în care se află o radieră, o riglă, 3 cuttere, o pensetă, 3 pixuri, jumătate de folie transparentă A4 în care se află 75 decupaje ce imită fereastra bancnotei de 50 de RON, o cutie e hârtie cu inscripția x, în care se află folii transparente A4 și A3, 3 pad-uri de culoare argintiu metalic și un plic de hârtie de culoare galbenă (bunuri care se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. Buzău conform dovezilor seria x nr. x/16.12.2019, y/16.12.2019, nr. x/20.01.2020.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul A., la momentul rămânerii definitive a hotărârii, a următoarele bunuri care au fost ridicate de la acesta: 3 chei atașate de o cartelă de interfon; un pașaport pe numele A.-expirat; un portcard de culoare neagră; card călătorii D.; carte de vizită E.; legitimație executor judecătoresc nr. 493 pe numele A.; card călătorii STB; bilet transport TCE Ploiești; legitimație călătorie TCE Ploiești; bilet transport RAT BV; post tip având notat numele F. tel x; carte de vizită G.; un telefon mobil marca x, cu seria x: x, având încorporată cartela "Sim" x cu nr. de apel x; un telefon mobil marca x, dualsim, cu seriile IMEI: x și x, având încorporată cartela "Sim" x cu nr. de apel x; un telefon mobil marca x, de culoare neagră, cu ecranul spart, cu capac spate detașabil, având logo-ul x; un telefon mobil marca x, de culoare roșie, dualsim, cu seriile IMEI: x și x, având încorporată cartela "Sim" x cu seria x; un hard-disk negru, marca x, capacitate 4 Tb. , seria: x și borseta în care se află acesta; un rucsac (bunuri care se află în camera de corpuri delicte a I.P.J. Buzău conform dovezilor seria x nr. x/16.12.2019, y/16.12.2019, nr. x/20.01.2020.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen., instanța a luat act că persoanele vătămate H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat către părțile civile Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei, U., V. și persoanele vătămate I., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. și T..

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 22 C. proc. pen., s-a luat act că partea civilă Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a renunțat la acțiunea civilă promovată în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către părțile civile V. și U., ca rămasă fără obiect, întrucât prejudiciul produs prin infracțiune a fost acoperit.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, prin Ordonanța nr. 3889/P/2019 din 17 decembrie 2020, asupra sumei de 22 RON ridicată de organele de cercetare penală de la inculpatul A. și depusă la W. SA - Sucursala Buzău conform tranzacției număr x din 18 decembrie 2019, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 2000 RON aferente fazei de urmărire penală.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în sumă de 868 RON reprezentând onorariul avocatului X. desemnat din oficiu pentru inculpatul A. au fost suportate de stat și avansate din fondurile Ministerului Justiției către Serviciul de Asistență Juridică Râmnicu Sărat.

Prin Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 6 din 11 ianuarie 2021 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 11 decembrie 2019 la zi.

S-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 868 RON să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la 29 aprilie 2021, inculpatului A. la 10 iunie 2021, precum și majorității persoanelor vătămate.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 12 iulie 2021 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la 09 iunie 2021 (data poștei), a declarat recurs în casație inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a învederat că pentru infracțiunile prevăzute de art. 310 C. pen. și de art. 313 C. pen. i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. În acest sens, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, dar și a celorlalte instanțe interne, a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în mod greșit, instanțele de fond și de apel au reținut că, din adresele transmise de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Craiova, nu rezultă elemente în sensul că i s-ar fi stabilit calitatea de martor denunțător, că ar fi facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unor persoane ori că s-ar fi început urmărirea penală in personam, consecința fiind neaplicarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru cele două infracțiuni. Astfel, a menționat că în ipoteza în care s-ar fi reținut dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condițiile în care judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse minime, limita minimă ce ar fi trebuit avută în vedere la pronunțarea soluției de condamnare ar fi fost de 1 an pentru infracțiunile prevăzute de art. 310 și de art. 313 C. pen., iar nu de 2 ani, așa cum s-a stabilit efectiv.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 15 iunie 2021, precum și persoanelor vătămate I. - la 14 iunie 2021 (prin afișarea înștiințării), L. - la 18 iunie 2021 (prin afișarea înștiințării), Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei - la 25 iunie 2021, V. și T. - la 30 iunie 2021, H., J., K., M., N., O., P., Q., R. și S. - la 28 iunie 2021 și U. - la 29 iunie 2021.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat cel mai târziu la data de 16 iulie 2021. La dosar nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 iulie 2021. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare era îndeplinită.

La data de 20 septembrie 2021, a fost atașat la dosar raportul magistratului asistent, care a apreciat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare, din perspectiva dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen., ca fiind admisibilă în principiu, în ceea ce privește criticile referitoare la nelegalitatea pedepselor aplicate ce au fost circumscrise motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 492 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea de suspendare a executării deciziei penale atacate formulată de inculpatul A..

A trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7.

A fixat termen de judecată în ședință publică la data de 26 octombrie 2021, pentru când a dispus să fie citat recurentul inculpat A. la locul de detenție.

S-a emis adresă către Baroul București pentru a desemna un apărător din oficiu pentru recurentul inculpat A..

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte a constat că îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia penală nr. 492 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Totodată, s-a constatat că recursul în casație a fost promovat, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen., de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Deopotrivă, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind respinsă de către Curtea de Apel Ploiești.

S-a constatat că cererea de recurs în casație întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele, domiciliul și locul de detenție al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat că a fost invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 310 C. pen. și de art. 313 C. pen. sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât nu s-au reținut dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși, în speță, erau întrunite toate cerințele acestui text de lege.

Referitor la această condiție de admisibilitate, Înalta Curte a subliniat că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar acele nelegalități care afectează limitele și natura sancțiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii și măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare a pedepsei, putând fi, însă, analizată interpretarea în drept dată condițiilor de existență a unei cauze de atenuare a sancțiunii penale.

În speță, s-a constatat că problema de drept asupra căreia s-a pronunțat instanța de apel și care este criticată în recursul în casație vizează interpretarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, susținerile recurentului având în vedere incidența acestei cauze de atenuare a pedepsei atunci când cercetările se efectuează in rem. S-a apreciat, așadar, că, întrucât criticile recurentului vizează interpretarea unei norme de drept care definește condițiile de aplicare a unei cauze de reducere a pedepsei, recursul în casație promovat de acesta este admisibil în principiu.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării hotărârii atacate, având în vedere că motivele învederate de recurent nu sunt de natură să justifice o asemenea măsură procesuală, iar, din oficiu, nu au fost identificate astfel de aspecte, Înalta Curte a apreciat ca este nefondată, urmând ca, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen., să o respingă ca atare.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. potrivit art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea din data de 28 septembrie 2021, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen.. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a caracterului nelegal al hotărârilor judecătorești tinzând la desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. a fost admisă în principiu, reținându-se că problema de drept asupra căreia s-a pronunțat instanța de apel și care este criticată în recursul în casație vizează interpretarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, susținerile recurentului având în vedere incidența acestei cauze de atenuare a pedepsei atunci când cercetările se efectuează in rem. Criticile recurentului vizează interpretarea unei norme de drept care definește condițiile de aplicare a unei cauze de reducere a pedepsei.

Instanța de apel a reținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat primei instanțe că în Dosarul nr. x/2020 prin Ordonanța Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova, din 11 februarie 2020, s-a dispus începerea urmăririi penale " in rem" cu privire la infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019, reținându-se că în data de 04 februarie 2020, numitul A. a sesizat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, cu privire la faptul că numiții: "Y.", "Z." și " AA." se ocupă cu activități de spălare a unor sume de bani provenite din activități de skimming desfășurate pe teritoriul SUA, banii proveniți din aceste infracțiuni fiind investiți în achiziționarea de apartamente pe raza mun. Craiova. A. a fost audiat în calitate de martor denunțător, iar cercetările penale sunt în acest moment în desfășurare, neputându-se stabili încă o finalitate a anchetei (dosarul Curții de Apel Ploiești). Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002, în contextul în care simplul denunț formulat de către persoana prevăzută în art. 2 lit. a) pct. 1 din legea sus-menționată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunțate și tragerii lor la răspundere penală este insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Instanța de apel a observat că legiuitorul a impus condiția facilitării identificării și tragerii la răspundere penală a unor persoane nu a săvârșirii unor infracțiuni, identificarea persoanelor făcându-se în primul rând prin nume și prenume. Astfel, a apreciat că, dacă în cauză nu s-a dispus nici măcar continuarea urmăririi penale față de o persoană identificată, nu există suficiente probe din care să rezulte cel puțin o bănuială rezonabilă, organele de urmărire penală continuând să efectueze acte de urmărire penală in rem.

Se apreciază că aplicarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor pedepsei față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală prevăzut de art. 19 din Legea nr. 682/2002 este condiționată cel puțin de continuarea urmăririi penale in personam, nefiind suficientă începerea urmăririi penale in rem în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător.

Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Decizia nr. 3 din 28 februarie 2018, categoria cerințelor ce țin de conduita beneficiarului efectelor cauzei legale de reducere a pedepsei subsumează, pe de o parte, formularea, de către martorul participant la o infracțiune, a unui denunț împotriva altor persoane care au săvârșit infracțiuni grave și, pe de altă parte, facilitarea, de către același martor denunțător, a identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor denunțate. Ambele cerințe au caracter cumulativ, simplul denunț formulat de persoana prevăzută la art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, neurmat de o atitudine activă de facilitare a identificării persoanelor denunțate și tragerii lor la răspundere penală, fiind insuficient pentru valorificarea beneficiului consacrat de art. 19 din Legea privind protecția martorilor, republicată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, instanțele de fond și de apel au analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru reținerea, în favoarea inculpatului, a cauzei legale de reducere a pedepsei menționate, constatând că aceasta nu este incidentă, în condițiile în care, din actele aflate la dosar, nu a rezultat îndeplinirea uneia dintre condițiile esențiale prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv cea referitoare la facilitarea tragerii la răspundere penală a altor infractori.

Făcând un examen jurisprudențial Înaltei Curți, referitor la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce reglementează o cauză leagă de reducere a pedepsei, se observă că s-a conturat majoritar opinia în sensul că dispozițiile prevăzute de textul de lege mai sus evocat reprezintă o chestiune de individualizare judiciară a pedepsei, ce nu poate fi cenzurată pe calea recursului în casație în baza art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât vizează temeinicia hotărârii judecătorești recurate, iar nu legalitatea acesteia, din moment ce conturează o anumită conduită procesuală a inculpatului ce nu poate fi stabilită decât prin reaprecierea probelor administrate în legătură cu comportamentul procesual al acestuia. Înalta Curte a statuat că nu poate cenzura reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză (în acest sens, Decizia penală nr. 23/RC din 19 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 155/RC din 2 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 92/RC din 14 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 219/RC din 9 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Decizia penală nr. 426/R din 13 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 492 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 492 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2021.

GGC - GV