ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 05 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondată, cererea de abținere formulată de doamna judecător A. în Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea de apel a reținut că, prin cererea formulată și înregistrată la data de 05 aprilie 2021, sub numărul x/2020/a1, doamna judecător A. a declarat că se abține de la soluționarea Dosarului penal nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, față de împrejurarea că numitul B. a arătat, prin cererea depusă la instanța de fond, că solicită, printre altele, casarea încheierilor Judecătoriei Vatra Dornei pronunțate în Dosarul nr. x/2018.

Astfel, învederând că a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 301 din 10 martie 2020 în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, având ca obiect "apel penal", judecătorul a invocat dispozițiile prevăzute de art. 408 alin. (3) din C. proc. pen. și a susținut că apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, în cauză fiind incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.

Analizând declarația astfel formulată, curtea de apel a constatat că aceasta este neîntemeiată, nefiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât obiectul cauzei pendinte nu îl constituie o cale de atac exercitată de petentul B. împotriva Deciziei penale nr. 301 din 10 martie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ci calea de atac a apelului împotriva unei sentințe penale prin care s-a respins cererea de revizuire a deciziei penale pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv vizează Dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 28 mai 2021, sub nr. x/2020/a1, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 12 octombrie 2021.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de apelantul B., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea apelului exercitat de apelantul B. împotriva unei încheieri pronunțate în cadrul procedurii de soluționare a unei declarații de abținere, reglementată de art. 68 C. proc. pen., calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În concret, instanța supremă constată că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile art. 68 alin. (7) din C. proc. pen. că "Încheierea prin care se soluționează abținerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".

În consecință, indiferent de soluția dispusă, încheierile pronunțate în cauzele care au ca obiect declarații de abținere sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul B. împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul B. împotriva încheierii din data de 05 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă pe apelant la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - CT