ÎCCJ, Decizia nr. 319/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 25 din data de 13.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava a anulat cererea formulată în numele petentului A., având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a adus în atenție prioritar că, în considerarea dispozițiilor art. 4883 C. proc. pen. "Contestația se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele, prenumele, domiciliul sau reședința persoanei fizice, respectiv denumirea și sediul persoanei juridice, precum și calitatea în cauză a persoanei fizice sau juridice care întocmește cererea;

b) numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional;

c) adresa de corespondență;

d) denumirea parchetului sau a instanței și numărul dosarului;

e) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază contestația;

f) data și semnătura."

Totodată, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Suceava a arătat că, potrivit art. 200 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța este datoare să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește condițiile prevăzute în art. 194 - 197 C. proc. civ., deci inclusiv existența semnăturii, iar, în situația în care aceste obligații nu sunt îndeplinite, potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, se dispune anularea cererii.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, dispozițiile C. proc. civ. se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.

Cererea a fost formulată prin e-mail fiind listată și depusă la dosar fără ca aceasta să fie semnată de persoana care a formulat-o. Posibilitatea transmiterii către instanță a actelor în formă electronică este cuprinsă implicit și în dispozițiile art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cărora:

"Actele de sesizare a instanței depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, dată certă și număr din aplicația ECRIS."

Pentru validitatea cererii este însă necesar, fie ca aceasta să fie semnată electronic, fie să fie transmisă instanței un exemplar original semnat de către autorul cererii sau acesta să semneze exemplarul de la dosar până la primul termen de judecată.

Tribunalul Suceava a constatat că s-a pus în vedere petentului să complinească lipsa semnăturii până la primul termen de judecată, dar acesta nu s-a conformat.

În aceste condiții, s-a apreciat că în cauză este vorba despre o nelegală sesizare a instanței, motiv pentru care nu s-a procedat la analizarea acestei cereri pe fondul său și s-a dispus anularea acesteia, în condițiile completării dispozițiilor C. proc. pen. cu dispozițiile art. 200 alin. (2) și art. 194 lit. f) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată cu modificările și completările ulterioare.

Concluzionând, instanța de fond a apreciat că atâta timp cât cererea nu este semnată, nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, instanța nu poate fi în mod legal învestită cu judecarea acesteia, astfel că s-a constatat nulitatea cererii formulate în numele petentului.

II. Prin încheierea penală nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din 13.01.2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală în dosarul nr. x/2020.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin cererea adresată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data 22.12.2020 sub nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație privind durata procesului, vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 4881 și următoarele C. proc. pen., art. 522 C. proc. civ., art. 427 C. proc. pen., art. 301 C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 C. pen. și art. 38 C. pen.

La termenul din data de 1.02.2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate de contestatorul A..

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată.

S-a arătat că din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că petentul A. a formulat contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei invocând în drept printre altele și dispozițiile art. 4881 C. proc. pen.

Contestația privind durata procesului penal este reglementată de dispozițiile art. 4881 - 4886 C. proc. pen. ale Capitolului II din Titlul IV al C. proc. pen.

Potrivit art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Față de dispozițiile legale anterior enunțate și văzând că petentul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive nesupusă vreunei căi de atac, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația.

Împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație numitul A..

III. Prin Decizia nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, secția Penală a reținut, în esență, că prin încheierea nr. 25 din data de 13.01.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava s-a pronunțat asupra cererii formulate de petentul A., având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Conform dispozițiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.

Față de aceste dispoziții legale, prin Încheierea penală nr. 26 din data de 16 februarie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din 13.01.2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, Înalta Curte, secția penală a constatat că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, respectiv împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în concret, în cauză fiind formulată succesiv calea de atac a contestației împotriva unor hotărâri definitive.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres (...).

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții definitive, învestind Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

IV. Împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 11 iunie 2021 sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În mod concret, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 16 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Or, Decizia nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunțată de Înalta de Casație și Justiție, secția penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., "contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac".

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 371 din data de 14 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM