ÎCCJ, Decizia nr. 235/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus anularea cererii formulate de petentul A. având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, reținându-se că, nefiind semnată, aceasta încalcă dispozițiile art. 488

3

lit. f) din C. proc. pen., astfel că instanța nu este legal sesizată.

Împotriva încheierii penale nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat contestație.

Prin decizia penală nr. 33 din data de 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020.

La data de data de 15 martie 2021 (prin e-mail), contestatorul A. a formulat cale de atac intitulată "Plângere - odată cu fondul cauzei (dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Vatra Dornei) împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020".

Prin decizia nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 22 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că decizia penală atacată, fiind pronunțată în calea de atac a contestației prevăzute de art. 425

1

din C. proc. pen. este definitivă, neputând fi, prin urmare, supusă contestației.

În acest context, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

Prin urmare, instanța supremă a constatat că a fost învestită cu soluționarea căii de atac formulate de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 33 din data de 22 februarie 2021, prin care, în procedura prevăzută de art. 425

1

din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de aceeași parte împotriva încheierii nr. 21 din data de 13 ianuarie 2021, pronunțate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți a apreciat că, în speță, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi de atac.

Împotriva deciziei nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 6 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei nr. 340 din data de 9 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 septembrie 2021.