ÎCCJ, Decizia nr. 93/2021

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin încheierea din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, cu opinie majoritară, în temeiul art. 68 alin. (2), (5), (7) din C. proc. pen. coroborat cu art. 66 din C. proc. pen., în referire la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător B. (membru al completului de judecată C4 Contestații 2J) în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.

În temeiul art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., au fost menținute măsurile dispuse în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin cererea formulată la data de 21.05.2020, înregistrată sub nr. x/2019/a1, doamna judecător B., membru al completului de judecată C4 Contestații 2J, a declarat că se abține cu privire la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.

În motivarea cererii, doamna judecător a arătat că a fost învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2019 al instanței anterior menționate, cu termen de judecată la data de 27.05.2020, având ca obiect contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava. A mai arătat că, începând cu anul 2018 și până în prezent, a participat la judecarea unor cauze în care numitul A. a avut, de regulă, calitatea de petent, printre acestea numărându-se cele care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2019 și nr. 811/39/2019 ale Curții de Apel Suceava. Chiar dacă în dosarul din anul 2018, A. a depus un memoriu în care a susținut că este coruptă și i-a adresat tot felul de cuvinte și expresii obscene și jignitoare, a considerat că poate fi obiectivă și a procedat la soluționarea în continuare a cauzelor acestuia. A precizat, de asemenea, că în dosarul nr. x/2019, A. a formulat împotriva sa o cerere de recuzare (care a fost respinsă), în care a arătat că este coruptă, însoțită de sesizările pe care le-a înaintat autorităților competente (C.S.M., Inspecția Judiciară) și care o vizează.

Ulterior soluționării, în luna decembrie 2019, a celor două dosare (nr. x/2019 și nr. y/2019), în luna ianuarie 2020 a fost învestită cu soluționarea dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2019 La termenul de judecată din 20.01.2020 (stabilit în ambele dosare), A. a avut un comportament recalcitrant, proferând din nou insulte și calomnii la adresa sa. A precizat că nici în aceste împrejurări nu a formulat cerere de abținere, soluționând cele două cauze.

După acest moment, a aflat că A. a început să posteze pe pagina sa de C., încă din luna decembrie 2019, continuând și în prezent, diverse articole insultătoare și calomnioase la adresa sa (unul însoțit și de o filmare din sala de judecată, în care figura sa este încercuită, pentru aducerea la cunoștința cititorilor a aspectului că este cea mai coruptă și analfabetă judecătoare), postând totodată și pe D. un filmuleț în care păstrează același ton "apreciativ" și care conține înregistrări realizate (pe ascuns) ale unei ședințe de judecată.

Rezultatele a două dintre verificările efectuate de Inspecția Judiciară în ceea ce o privește, urmare a plângerii formulate de A., i-au fost comunicate, făcând obiectul rezoluțiilor nr. 247/A din data de 22.01.2020 și nr. 319/A din data de 28.01.2020.

Într-un atare context, a apreciat că rămânerea sa în componența completului învestit cu soluționarea cauzei arătate în cele ce preced ar crea un serios semn de întrebare unui observator independent cu privire la imparțialitatea pe care un judecător trebuie să o manifeste la judecarea unui dosar și cu atât mai mult numitului A., care ar aprecia-o ca o oportunitate de a-l sancționa pentru atitudinea neconformă manifestată (inclusiv public) în mod constant și continuu în ultimele luni în ceea ce o privește.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este întemeiată, prin raportare la aspectele invocate, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de textul de lege anterior arătat.

În acest sens au fost reținute următoarele argumente:

C. proc. pen. stabilește expres și limitativ cazurile în care un judecător este incompatibil să soluționeze o cauză penală, unul dintre acestea fiind și cel reglementat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care vizează situația în care "există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată". Textul de lege anterior menționat nu delimitează în concret situațiile în care o astfel de suspiciune de imparțialitate poate fi apreciată ca existentă, însă aici intervine rolul magistratului chemat să decidă asupra cererii de abținere/recuzare, prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei deduse judecății.

Imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces și privește pe fiecare membru al completului de judecată (C.E.D.O., cauza Piersack c. Belgiei, hotărârea din 01.10.1982, paragraful 30).

În operațiunea de apreciere a unei eventuale stări de incompatibilitate, se impune a se avea în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, care, prin unele hotărâri pronunțate, a analizat problemele legate de imparțialitatea unui judecător și a unei instanțe de judecată, în sensul conferit de articolul 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conceput un mecanism de analizare a imparțialității instanțelor, care cuprinde două analize distincte, pe baza a două criterii individuale, care necesită o abordare separată: criteriul subiectiv și criteriul obiectiv.

Conform celor expuse în hotărârea Micallef contra Maltei, testul obiectiv va analiza, în cele mai multe cazuri, legăturile dintre judecători și alte persoane implicate în proces, rolul dual al judecătorului - fost procuror sau avocat, relațiile judecătorului cu avocații părții adverse, dar analiza nu se va rezuma la acestea.

Cu adevărat importantă este percepția despre realizarea actului de justiție, fiind relevante statuările C.E.D.O. din cauza Micallef contra Maltei:

"Ceea ce este în discuție reprezintă încrederea pe care un tribunal al unei societăți democratice trebuie să o inspire publicului. De aceea, un judecător asupra căruia planează o frică legitimă de imparțialitate este necesar a fi retras" (Micallef contra Maltei, paragraful 98).

În aceeași ordine de idei, în hotărârea Cubber contra Belgiei, C.E.D.O. enunțate anterior s-au reținut următoarele:

"În această privință, chiar și aparențele pot avea o anumită importanță sau, altfel spus, justiția nu trebuie doar făcută, ci trebuie a fi văzută că este făcută".

Convergentă este și hotărârea Hauschildt contra Danemarcei, în care se arată următoarele:

"În contextul testului obiectiv, Curtea trebuie să stabilească dacă au existat elemente de fapt verificabile apte de a ridica dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului, independent de comportamentul său personal. Din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot fi importante. Ceea ce este important este încrederea pe care instanțele de judecată trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică și, în cauzele penale, încrederea pe care trebuie să o inspire acuzatului. În consecință, orice judecător cu privire la care există un motiv legitim care să îndreptățească temerea că ar putea să nu fie imparțial trebuie să se retragă".

"Rezultă de aici că punctul de vedere al acuzatului este important, dar nu decisiv pentru a hotărî dacă există motive legitime care să justifice temerea lipsei de imparțialitate a unui judecător anume într-o cauză dată (hotărârea în cazul Piersack). Ceea ce este decisiv este dacă această temere poate fi justificată în mod obiectiv".

"Circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte sunt determinante pentru a stabili dacă dubiile respective sunt justificate în mod obiectiv" (paragraf 48).

Prin prisma celor mai sus expuse, raportat la considerentele teoretice arătate, s-a reținut că situația în care se află doamna judecător este de natură a crea unei părți/persoane vătămate participante la proces o bănuială rezonabilă privitoare la imparțialitatea acesteia, suficient de puternică pentru a se aprecia că este incident cazul de incompatibilitate reglementat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

Așa fiind, s-a constatat că se impune admiterea cererii de abținere, tocmai pentru a nu exista nici măcar aparența unei lipse de imparțialitate în judecarea cauzei, ce s-ar putea imputa doamnei judecător, învestită cu soluționarea contestației declarate de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava.

II. Împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel A., susținând, în esență, că soluția dispusă de instanță, în sensul admiterii declarației de abținere formulate de unul dintre judecătorii ce fac parte din completul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, este netemeinică și nelegală, fiind de natură a conduce la tergiversarea judecării cauzei.

La termenul din data de 15 octombrie 2020, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate în cauză, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că apelul este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.

Potrivit art. 408 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Așadar, fiind o cale de atac ordinară, apelul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri definitive.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., "încheierea prin care se soluționează abținerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".

În speță, A. a declarat apel împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care a fost admisă declarația de abținere formulată de unul dintre judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei în care acesta este parte (respectiv dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori). Prin urmare, calea de atac exercitată de A. apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care încheierea atacată nu este supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual penală.

III. Împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, contestatorul Dumitrescu Iulia a declarat o cale de atac intitulată "contestație în anulare".

Prin decizia penală nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III

1

, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al hotărârilor pronunțate, s-a constatat că:

§ prin încheierea din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, cu opinie majoritară, în temeiul art. 68 alin. (2), (5), (7) din C. proc. pen. coroborat cu art. 66 din C. proc. pen., în referire la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător B. (membru al completului de judecată C4 Contestații 2J) în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020;

§ prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Astfel, Înalta Curte a constatat că formularea unei căi de atac de către A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 (prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheiere prin care a fost admisă o declarație de abținere) reliefează exercitarea repetată a căilor de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi atacate cu căi de atac, respectiv în condiții care nu sunt prevăzute de legea procesual penală.

În ceea ce privește mențiunea din cerere, în sensul că solicitarea formulată ar fi o contestație în anulare, Înalta Curte a reținut că o astfel de cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale, contestația în anulare fiind o cale de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată.

S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației. În această etapă procesuală, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a contestației în anulare, care rezultă din dispozițiile art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) din C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiționată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare.

Instanța a reținut că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestație în anulare, în art. 426 din C. proc. pen. fiind precizate hotărârile care pot fi atacate cu contestație în anulare, în raport de cazurile invocate.

O decizie prin care instanța de control judiciar a respins o cale ordinară de atac (apel), ca inadmisibilă, exercitată anterior împotriva unei încheieri prin care s-a admis o declarație de abținere (încheiere definitivă, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen.) nu poate fi atacată cu contestație în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

IV. Împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a formulat contestație petentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 05 februarie 2021 sub nr. x/2021, fiind stabilit termen la data de 05 aprilie 2021 când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate.

Examinând contestația declarată în cauză de petentul A., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin decizia penală definitivă nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen. calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 08 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Compeltul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2021.