ÎCCJ, Decizia nr. 311/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin încheierea din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, cu opinie majoritară, în temeiul art. 68 alin. (2), (5), (7) din C. proc. pen. coroborat cu art. 66 din C. proc. pen., în referire la art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător B. (membru al completului de judecată C4 Contestații 2J) în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.

În temeiul art. 68 alin. (6) din C. proc. pen., au fost menținute măsurile dispuse în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin cererea formulată la data de 21.05.2020, înregistrată sub nr. x/2019/a1, doamna judecător B., membru al completului de judecată C4 Contestații 2J, a declarat că se abține cu privire la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, cu termen de judecată la data de 27.05.2020.

În motivarea cererii, doamna judecător a arătat că a fost învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2019 al instanței anterior menționate, cu termen de judecată la data de 27.05.2020, având ca obiect contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava. A mai arătat că, începând cu anul 2018 și până în prezent, a participat la judecarea unor cauze în care numitul A. a avut, de regulă, calitatea de petent, printre acestea numărându-se cele care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2018, nr. y/2019 și nr. z/39/2019 ale Curții de Apel Suceava. Chiar dacă în dosarul din anul 2018, A. a depus un memoriu în care a susținut că este coruptă și i-a adresat tot felul de cuvinte și expresii obscene și jignitoare, a considerat că poate fi obiectivă și a procedat la soluționarea în continuare a cauzelor acestuia.

A precizat, de asemenea, că în dosarul nr. x/2019, A. a formulat împotriva sa o cerere de recuzare (care a fost respinsă), în care a arătat că este coruptă, însoțită de sesizările pe care le-a înaintat autorităților competente (C.S.M., Inspecția Judiciară) și care o vizează.

Ulterior soluționării, în luna decembrie 2019, a celor două dosare (nr. x/2019 și nr. y/2019), în luna ianuarie 2020 a fost învestită cu soluționarea dosarelor nr. x/2019 și nr. y/2019 La termenul de judecată din 20.01.2020 (stabilit în ambele dosare), A. a avut un comportament recalcitrant, proferând din nou insulte și calomnii la adresa sa. A precizat că nici în aceste împrejurări nu a formulat cerere de abținere, soluționând cele două cauze.

După acest moment, a aflat că A. a început să posteze pe pagina sa de C., încă din luna decembrie 2019, continuând și în prezent, diverse articole insultătoare și calomnioase la adresa sa (unul însoțit și de o filmare din sala de judecată, în care figura sa este încercuită, pentru aducerea la cunoștința cititorilor a aspectului că este cea mai coruptă și analfabetă judecătoare), postând totodată și pe D. un filmuleț în care păstrează același ton "apreciativ" și care conține înregistrări realizate (pe ascuns) ale unei ședințe de judecată.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este întemeiată, prin raportare la aspectele invocate, fiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de textul de lege anterior arătat.

În acest sens au fost reținute următoarele argumente:

C. proc. pen. stabilește expres și limitativ cazurile în care un judecător este incompatibil să soluționeze o cauză penală, unul dintre acestea fiind și cel reglementat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care vizează situația în care "există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată". Textul de lege anterior menționat nu delimitează în concret situațiile în care o astfel de suspiciune de imparțialitate poate fi apreciată ca existentă, însă aici intervine rolul magistratului chemat să decidă asupra cererii de abținere/recuzare, prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei deduse judecății.

Imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces și privește pe fiecare membru al completului de judecată (C.E.D.O., cauza Piersack c. Belgiei, hotărârea din 01.10.1982, paragraful 30).

Așa fiind, s-a constatat că se impune admiterea cererii de abținere, tocmai pentru a nu exista nici măcar aparența unei lipse de imparțialitate în judecarea cauzei, ce s-ar putea imputa doamnei judecător, învestită cu soluționarea contestației declarate de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 43 din data de 28.01.2020 a Tribunalului Suceava.

Împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel A., susținând, în esență, că soluția dispusă de instanță, în sensul admiterii declarației de abținere formulate de unul dintre judecătorii ce fac parte din completul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, este netemeinică și nelegală, fiind de natură a conduce la tergiversarea judecării cauzei.

II. Prin decizia penală nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că potrivit art. 408 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Așadar, fiind o cale de atac ordinară, apelul nu poate fi exercitat decât împotriva hotărârilor judecătorești nedefinitive, devenind inadmisibil atunci când se exercită împotriva unei hotărâri definitive.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen., "încheierea prin care se soluționează abținerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac".

În speță, A. a declarat apel împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care a fost admisă declarația de abținere formulată de unul dintre judecătorii învestiți cu soluționarea cauzei în care acesta este parte (respectiv dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori). Prin urmare, calea de atac exercitată de A. apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care încheierea atacată nu este supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual penală.

Împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a declarat o cale de atac intitulată "contestație în anulare".

III. Prin decizia penală nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, Înalta Curte, secția penală a constatat că formularea unei căi de atac de către A. împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 15 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 (prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii din data de 22 mai 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheiere prin care a fost admisă o declarație de abținere) reliefează exercitarea repetată a căilor de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi atacate cu căi de atac, respectiv în condiții care nu sunt prevăzute de legea procesual penală.

Instanța a reținut că nu toate hotărârile penale definitive sunt susceptibile de contestație în anulare, în art. 426 din C. proc. pen. fiind precizate hotărârile care pot fi atacate cu contestație în anulare, în raport de cazurile invocate.

O decizie prin care instanța de control judiciar a respins o cale ordinară de atac (apel), ca inadmisibilă, exercitată anterior împotriva unei încheieri prin care s-a admis o declarație de abținere (încheiere definitivă, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (7) din C. proc. pen.) nu poate fi atacată cu contestație în anulare, având în vedere că aceasta nu este o hotărâre prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală.

Împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a formulat contestație petentul A..

IV. Prin decizia penală nr. 93 din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei decizii penale definitive, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută o cale de atac împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 08 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

V. Împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 contestatorul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători la data de 25 mai 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv a exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare și cazurile în care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Deciziei penale nr. 814 din data de 8 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Or, decizia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către A., are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Conform dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă nici unei căi de atac.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, se constată că, în cauză, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 93 din data de 5 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM